marți, 23 iunie 2020

Povestea ACT, tacâmurile destinate persoanelor cu artrită

   Pe Alexandra Matei au cunoscut-o în urma cu un an și jumătate. M-a cautat pe o rețea de socializare pentru a mă ruga să-i povestesc mai multe despre poliartrita reumatoidă. Mi-a spus că era studentă la sectia de Design de produs din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” din București și că în cadrul unui proiect de la facultate dorea să creeze niște ustensile de servit masa pentru persoanele cu probleme degenerative ale membrelor superioare. Îmi amintesc că am vorbit cu ea de câteva ori, i-am facut câteva fotografii cu mâinile mele, am completat un chestionar care s-o ajute să înțeleagă mai bine această afecțiune, am văzut primele prototipuri ale ACT, tacâmurile destinate persoanelor cu artrita, apoi n-am mai știut nimic de ea.
  În urma cu vreo doua săptămâni am primit iar un mesaj de la Alexandra. Era un mesaj de mulțumire. Am rămas destul de surprinsă. De-a lungul timpului, ajutasem și alte persoane cu informații despre afecțiunea pe care o am dar nimeni nu se mai întorsese să-mi mulțumească.
Și dăcă tot am ,,prins-o,, am încercat să aflu eu mai multe informații despre ea și despre evoluția ACT pe care vi le voi împărtăși și voua în cele ce urmează.

Scurt interviu cu Alexandra Matei, creatoarea ACT
N.I.: - Alexandra, de ce tacâmuri pentru pacienți cu artrită? 
A.M.: -Totul a pornit de la un proiect de la facultate care îsi propunea să rezolve problema mâncatului pentru persoanele cu afectiuni degenerative ale membrelor superioare. Recunosc că pâna în acel moment nu știam exact ce este artrita. Nu cunoașteam pe nimeni care să se confrunte cu ea. Abia după ce am început să fac cercetare pentru proiect, am cunoscut persoane cu acest diagnostic.
N.I.: -Care a fost cea mai mare provocare în realizarea acestor tacâmuri?
AM: -Neavând probleme de mobilitate, cel mai important a fost sa intru in contact cu persoane care suferă de artrita și să încerc să le înteleg. Singurul mod în care puteam să le inteleg nevoile era să vorbesc cu ele și să le observ obiceiurile.
N.I.: -Cât timp ți-a luat să le faci și din ce material sunt facute? 
A.M.: -ACT este rezultatul a peste doi ani de cercetare, studiu al bolii, discuții cu medici și pacienți, prototipare și testare. Produsul actual cuprinde un capăt de tacâm din inox, capace din pvc sau pp, structură metalică flexibila și manson din spumă poliuretanica.
N.I.: - Ce s-a întâmplat după proiectul inițial cu ACT?
A.M.: -Am fost selectata într-un accelerator numit Level-up care a durat 8 luni (februarie 2019-octombrie 2019) și prin intermediul căruia am dezvoltat proiectul și am organizat o campanie de crowdfunding pe platforma Indiegogo.
În mai 2019 am câștigat faza națională a concursului Hillary Social Enterprise4Women by Erasmus+ și am reprezentat România la faza internațională care a avut loc în Olanda.
Am continuat să dezvolt proiectul și dupa absolvirea facultății pentru că mi-am dorit să duc mai departe acest proiect și să îl transform într-un produs care să îi ajute pe cei din jur. 


Din noiembrie 2019 am reusit să inregistrez ACT și să obtin un brevet valabil la nivel european.
N.I.: - Cu ce te ocupi în prezent, Alexandra?
A.M.: - Sunt doctorand in cadrul aceleeasi universitati si am infiintat o firma care ofera servicii de design prin intermediul căreia dezvolt ACT.

  Cu speranța că tacâmurile realizate de Alexandra Matei vor ajunge la cât mai multe persoane ce mânuiesc cu dificultate tacâmurile obișnuite, vă recomand să intrați pe pagina ACT - tacamuri flexibil pentru a afla mai multe despre acest proiect!






Alte recomandări

O zi din viata unei persoane cu poliatrita reumatoida
Viata cu poliatrita reumatoida…








duminică, 21 iunie 2020

Despre virusul care ,,nu există,, la români

  Știu! Nu doar noi suntem ignoranți ci toate țările au ignoranții lor dar eu prefer să mă refer la români pentru că pe ei îi observ cel mai bine!  
Am trecut prin doua luni cu stare de urgență și printr-o lună cu stare de alertă, apoi a venit vara cu dor de ducă și o creștere alarmantă a numărului de infectări.
Dacă în lunile martie, aprilie si chiar mai puteau fi văzuți mai puțini oameni pe stradă și dintre aceștia, foarte mulți purtau măși, luna aceasta ne comportăm de parcă noul coronavirus nici n-ar exista.
  În instituții publice, în magazine, în biserici sau pe stradă rar mai vezi căte o persoana cu mască.
La noi legile sunt date doar pentru a fi încălcate, nu? Așa că dacă te afișezi cu mască ești considerat un ciudat, un ,,fătălău,, că doar așa a zis pe net Dana Budeanu sau chiar necredincios că doar se spune/scrie peste tot că virusul nu există.
Pe net, la tv sau chiar în jurul nostru se găsește mereu câte cineva care să ne explice conspirația mondială pusă la cale de unii pentru ca noi să purtăm mască, astfel că dacă ieși din trend ești considerat greu de cap și ipohondru.
Peste tot ni se explică că de fapt n-a murit nimeni din cauza Sars-Cov-2 ci din cauza altor afecțiuni preexistente.
Oricât te-ai chinui să explici că acei oameni ar fi trăit mult și bine cu diabet, HTA sau cu ce afecțiune ar fi avut dacă nu se întâlneau cu virusul care ,,nu există,, și că oamenii chiar suferă prin spitale, se pare că nimeni nu e interesat să te asculte.
  N-a zis dr Vasile Astărăstoaie că totul e o conspirație? Ce mai contează ce spun toți ceilalți medici ce de peste trei luni trateazează pacienți infectați cu virusul care ,,nu există,, sau ce mărturisesc pacienții ce au avut Covid-19? Doar a scris pe net că toți acestia mint pentru a primi mulți bani. La fel cum și familiile celor decedați mint pentru bani mulți. Toată lumea știe că doar e plin netul cu asemenea informații. Nu se știe de unde vin banii dar se pare că e vorba de bani mulți, câștigați foarte ușor!
 Ce bine era dăcă ne mobilizăm mai demult! Poate desființam toate afecțiunile existente. Scriam pe net sau anunțam la tv și poate disparea și diabetul, HTA, artritele, cancerele, hepatitele etc. Eram și noi o țară de oameni sănătoși și nici nu mai aveam nevoie de medici!



PS. Textul este un pamflet. Aveți grija de voi!







 Recomandări

Persoanele vulnerabile și Covid-19

Coșmarul Covid-19

Haz de necaz, în izolare

joi, 18 iunie 2020

,,Fii blândă!,,

                                                   ,,Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul!,,

 - Fii blândă și ai incredere că toate se vor rezolva! îmi zise o prietena la care mă plânsesem cât de tare mă rănise cuvintele unei persoane apropiate. Poate și persoana în cauză s-a simțit, la un moment dat rănită, la rândul ei, continua prietena mea.
   Să fiu blândă?! Cum să fiu blânda?!
Mă considerasem până atunci o persoană capabilă să empatizeze cu persoanele din jur dar se pare că aveam această capacitate atât timp cât nu sufeream eu însămi.
Mi-am dat seama brusc că trăim intr-o societate în care nu mai știm să fim blânzi. Dacă cineva ne face rău, voluntar sau involuntar, primul nostru impuls e să reacționăm pe măsură, indiferent de consecințe.
  Părinții nu mai au timp să-și învațe pruncii să fie blânzi, Biserica nu mai propovăduiește blândețea iar școala te învață orice, mai puțin despre blândețe. Vorbim despre si exersăm tot mai rar blândețea.
  Nu mai avem răbdare unii cu alții. Nu mai avem timp să ascultăm. Nu mai avem puterea să vedem dincolo de propriile răni, de propriile preocupări.
  Slavă Domnului că mai există oameni care ne amintesc de binefacerile blândeții!
Cum nu putem trăi izolați, fără să relaționăm cu oamenii apropiați sau nu, blândețea ne poate ajuta să avem relații mai armonioase iar relațiile armonioase ne pot face viața mai frumoasă.
  ,,Fii blândă!,, imi zic, din acea zi. ,,Fii blândă!,,
 

 

Recomandări

Violența noastra cea de toate zilele 

Aprecierea, liantul relatiilor noastre