Despre greutatile vietii...

   In fiecare zi ne confruntam cu tot felul de probleme,adesea ne simtim atat de coplesiti incat ni se pare ca crucea pe care trebuie sa o ducem este mult prea grea pentru resursele noastre fizice si spirituale dar Dumnezeu ,in intelepciunea Sa,ne da doar atat cat putem duce.Daca ne da o cruce mai grea decat a altora inseamna ca ne considera mai puternici si demni de a face fata unei responsabilitati mai mari. 

   Referitor la modul in care ar trebui sa purtam crucea ce ne-a fost incredintata părintele Arsenie Papacioc afirma:

,,Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă‑i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într‑o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.
   Să ai la tinereţe puţină bătrâneţe, că atunci sigur vei avea la bătrâneţe multă tinereţe.'' Un sfat pe care nu ai cum să nu îl urmezi dacă cel care ţi‑l dă e nonagenar, după o experienţă de decenii în puşcăriile comuniste.
  Desi poate e grea ,sa ne purtam crucea ca si cum ar fi usoara!