Nu mai calatorisem cu trenul de peste 21 de ani...
Apropiatii imi spuneau ca trenurile sunt mult prea inalte iar peronurile mult prea joase pentru ca eu sa pot urca/cobora in/din tren asa ca dupa ce m-am imbolnavit nu m-am mai incumetat sa repet aceasta experienta...dar in urma cu doua saptamani o jurnalista de la un ziar local, careia ii multumesc, mi-a spus ca CFR Calatori ofera asistenta persoanelor cu mobilitate redusa ce vor sa calatoreasca cu ei.
Aceasta stire m-a bucurat, m-am gandit ca in sfarsit se mai schimba lucrurile si pe la noi, astfel ca dupa ce am postat aceasta informatie pe www.dizabil.eu , care a suscitat destul de mult interesul persoanelor cu dizabilitati, mi-am zis ca nu pot sfatui pe altii sa circule cu trenul daca n-o fac eu insami, asa ca am completat formularul de pe site-ul mai sus numitei companii prin care solicitam asistenta intrucat chiar trebuia sa ajung peste cateva zile in Bucuresti.
In numai doua zile am primit si raspunsul. Mi se spunea ca doar in anumite statii se poate oferi asistenta (vezi aici). Eu puteam primi asistenta in Bucuresti, Gara de Nord. Focsaniul nu oferea o asemenea asistenta dar mi se spunea ca la urcarea/coborarea in Focsani voi fi ajutata de angajatii din tren.
In ziua in care era programata aceasta calatorie am avut emotii...Ma temeam ca angajatii ce ar fi trebuit sa ma ajute vor uita acest lucru iar eu nu voi reusi sa ajung in Bucuresti, asa ca la plecare am ales alt mijloc de transport dar dupa ce mi-am rezolvat acolo toate treburile m-am prezentat in Gara de Nord hotarata sa ma intorc acasa cu trenul. Aici, sefa de tura, o doamna foarte draguta m-a asigura ca inainte cu 30 de minute de plecarea trenului cineva va veni si ma va ajuta sa urc in tren. Asa s-a si intamplat. La ora stabilita doi domni, foarte amabili m-au condus la tren, m-au urcat pe brate si mi-au aratat locul pe care il aveam rezervat.
De asemenea, cand am ajuns in gara din Focsani controlorul trenului m-a coborat pe brate si m-a lasat pe peron.
Se pare ca avusesem emotii degeaba, ei isi luasera treaba in serios. Asa ca ...as vrea sa multumesc angajatilor CFR care m-au ajutat in Gara de Nord dar si domnului controlor care m-a ajutat sa cobor din tren. Niste oameni cum rar intalnesti!
Si totusi...mi-as fi dorit ca CFR-ul sa acorde asistenta prin alte mijloace. Poate ar fi mai bine pentru angajati sa acorde ajuror folosindu-se de o scarita suplimentara, o rampa sau poate chiar un lift hidraulic, ca sa nu ma vorbesc de dotarea companiei cu trenuri mai joase sau peroane mai inalte.
Ce se intampla oare cand persoana care solicita asistenta are ceva mai multe kilograme decat mine?
Dincolo de toate aceste ganduri, cert e ca am calatorit cu trenul dupa foarte multi ani!
Apropiatii imi spuneau ca trenurile sunt mult prea inalte iar peronurile mult prea joase pentru ca eu sa pot urca/cobora in/din tren asa ca dupa ce m-am imbolnavit nu m-am mai incumetat sa repet aceasta experienta...dar in urma cu doua saptamani o jurnalista de la un ziar local, careia ii multumesc, mi-a spus ca CFR Calatori ofera asistenta persoanelor cu mobilitate redusa ce vor sa calatoreasca cu ei.
Aceasta stire m-a bucurat, m-am gandit ca in sfarsit se mai schimba lucrurile si pe la noi, astfel ca dupa ce am postat aceasta informatie pe www.dizabil.eu , care a suscitat destul de mult interesul persoanelor cu dizabilitati, mi-am zis ca nu pot sfatui pe altii sa circule cu trenul daca n-o fac eu insami, asa ca am completat formularul de pe site-ul mai sus numitei companii prin care solicitam asistenta intrucat chiar trebuia sa ajung peste cateva zile in Bucuresti.
In numai doua zile am primit si raspunsul. Mi se spunea ca doar in anumite statii se poate oferi asistenta (vezi aici). Eu puteam primi asistenta in Bucuresti, Gara de Nord. Focsaniul nu oferea o asemenea asistenta dar mi se spunea ca la urcarea/coborarea in Focsani voi fi ajutata de angajatii din tren.
In ziua in care era programata aceasta calatorie am avut emotii...Ma temeam ca angajatii ce ar fi trebuit sa ma ajute vor uita acest lucru iar eu nu voi reusi sa ajung in Bucuresti, asa ca la plecare am ales alt mijloc de transport dar dupa ce mi-am rezolvat acolo toate treburile m-am prezentat in Gara de Nord hotarata sa ma intorc acasa cu trenul. Aici, sefa de tura, o doamna foarte draguta m-a asigura ca inainte cu 30 de minute de plecarea trenului cineva va veni si ma va ajuta sa urc in tren. Asa s-a si intamplat. La ora stabilita doi domni, foarte amabili m-au condus la tren, m-au urcat pe brate si mi-au aratat locul pe care il aveam rezervat.
De asemenea, cand am ajuns in gara din Focsani controlorul trenului m-a coborat pe brate si m-a lasat pe peron.
Se pare ca avusesem emotii degeaba, ei isi luasera treaba in serios. Asa ca ...as vrea sa multumesc angajatilor CFR care m-au ajutat in Gara de Nord dar si domnului controlor care m-a ajutat sa cobor din tren. Niste oameni cum rar intalnesti!
Si totusi...mi-as fi dorit ca CFR-ul sa acorde asistenta prin alte mijloace. Poate ar fi mai bine pentru angajati sa acorde ajuror folosindu-se de o scarita suplimentara, o rampa sau poate chiar un lift hidraulic, ca sa nu ma vorbesc de dotarea companiei cu trenuri mai joase sau peroane mai inalte.
Ce se intampla oare cand persoana care solicita asistenta are ceva mai multe kilograme decat mine?
Dincolo de toate aceste ganduri, cert e ca am calatorit cu trenul dupa foarte multi ani!
Mi-e dor sa mai călătoresc cu trenul. Am 23 de ani de cand nu am mai călătorit,dar țin minte acel miros impregmentat, specific CFR.. Nu stiu ea ca mai este!
RăspundețiȘtergere