luni, 9 septembrie 2019

28 de ani de convietuire cu poliartrita reumatoida

  In cei peste opt ani de cand am inceput sa ma joc cu cuvintele chiar pe acest blog, am scris de nenumarate ori despre poliartrita reumatoida...
Am scris despre cum mi-a schimbat viata aceasta afectiune, despre cum poti convietui cu ea, despre ce am invatat de la viata datorita ei...
Toate vin si pleaca (aproape toate)! Oameni, intamplari, sentimente... Poliartrita a ramas singura constanta a vietii mele in ultimii 28 de ani.
Da, azi, pe 9 septembrie, s-au implinit 28 de ani de cand a aparut vijelios in viata mea si nu a mai plecat. Cei drept, are si zile cand e cumintica si nu-i mai percep prezenta sau poate m-am obisnuit eu cu ea si nu-i mai dau prea multa importanta dar ea e acolo, prezenta zi si noapte, in fiecare miscare, fiecare gest.
Si uneori nu doar intr-ale mele...
Azi cand poliatrita mea implineste 28 de ani, n-am putut sa nu ma intreb, oare cum ar fi fost viata mea fara ea? As fi fost oare mai implinita, mai apreciata, mai activa, mai respectata, mai increzatoare in propria persoana, mai fericita fara ea? Poate ca da! Sau poate ca nu!
O intrebare ce nu-si are rostul..
O intrebare la care nu voi afla raspunsul niciodata!



Va recomand sa cititi si

26 de ani de convietuire cu poliatrita reumatoida sau despre ce lectii de viata am invatat in acesti ani

O zi din viata unei persoane cu poliatrita reumatoida

Viata cu poliatrita reumatoida…

De Ziua Mondială a Artritei – Scrisoare pentru Poliartrita Reumatoida

Eu si poliartrita reumatoida: Au trecut 23 de ani…

Eu si poliartrita reumatoida

miercuri, 24 aprilie 2019

Opt ani de blogging

 Pentru ca e aprilie, m-am intors pe primul meu blog. Desi l-am lasat prada uitarii in ultimii ani, m-am intors pentru a sarbatori impreuna opt ani de blogging si pentru a ne aminti de inceputuri. In ciuda faptului ca nu mai am timp pentru el, stiu ma va primi intotdeauna cu bratele deschise pentru a-mi sorbi fiecare gand si a-l transforma in cuvinte.
Nici nu stiu cand au trecut opt ani... Opt ani de cand mi-am zis ca am si eu ceva de zis si m-am pus pe scris.
Opt ani in care am fost citita sau ignorata, apreciata sau criticata, folosita sau ajutata in demersurile mele.
Desi cele scrise de mine au deranjat de multe ori, n-am urmarit niciodata vreun castig personal... Singurul meu castig au fost oamenii minunati pe care i-am cunoscut datorita blogului. Bineinteles ca am cunoscut si altfel de oameni dar am incercat sa-i incadrez la capitolul Lectii de Viata.
Stiu ca sunt multi bloggeri mai talentati decat mine, ce abordeaza teme mai interesante, insa eu am incercat sa ma adresez unor oameni mai putini vizibili, persoanelor cu dizabilitati.
Nu i-am uitat nici pe cei ce au fost diagnosticati, asa cum am fost si eu, cu poliartrita reumatoida sau pe consatenii mei din Rastoaca(macar din cand in cand :) )
In toti acesti ani, am pus un strop din sufletul meu in fiecare dintre postari si am incercat sa invat cate ceva de la toti oamenii pe care i-am cunoscut.
Am incercat sa ma documentez inainte de a aborda noi subiecte pentru a nu veni pe blog cu informatii ce pot duce in eroare pe cei ce le citesc.
Si mai inainte de toate, am incercat sa raman onesta cu mine si cu cei ce poposesc pe blog macar pentru o clipa.
Va multumesc celor ce mi-ati fost alaturi, citindu-mi postarile sau/si impartasindu-mi parerile voastre prin comentarii sau mesaje!
Sa aveti un Paste Binecuvantat!