De cate ori nu m-au purtat pasii prin Focsani...De cate ori nu am vazut acest oras in goana rezolvarii diferitelor probleme cotidiene prin fereastra masinii, induiosata de amintirile din vremea copilariei si adolescentei sau revoltata de toate cicatricile de pe corpul acestui oras... Focsaniul face parte din viata mea, asa cum face parte din viata tuturor vrancenilor.
Sambata, intr-o zi ploioasa de sfarsit de februarie am vazut pentru prima data Focsaniul altfel, dezbracat de nostalgia amintirilor, de entuziasmul sau indignarea prezentului.
Am privit o radiografie a acestui oras, vazand toate bolile ce i-au ciopartit trupul, boli cauzate tocmai de oamenii ce ar fi trebuit sa-i poarte de grija.
De cate ori nu m-au purtat pasii prin Piata Unirii, simbol al orasului de pe Milcov, in copilarie dar si acum dupa ultima renovare cand Gradina Publica a fost ciuntita in locul copacilor aparand cladiri ce nu-si aveau locul acolo dar niciodata nu m-am gandit cine si ce se aflase in spatele acestor schimbari pana sambata cand am aflat cum s-a derulat sub ochii nostri o afacere de peste 8 milioane de euro care a blocat 4 ani de zile centrul orasului. Era perioada guvernării PSD/PDL a lui Emil Boc, Elena Udrea fiind ministru al dezvoltării regionale si turismului, cea care a girat proiectul de recalificare urbană a centrului nostru istoric. În locul marmurei de Ruschiţa şi Moneasa şi al calcarului de Babadag au fost importate plăci-compozit din China mult mai subțiri decât prevedea proiectul inițial. La afacere au închis ochii alesi din toate partidele, rezultatul fiind că, an de an, primăria alocă sute de mii de lei pentru înlocuirea plăcilor ieftine și fragile care se sparg.
De cate ori nu-mi insotisem sotul in ultimii ani pana in gara atunci cand se intorcea pe meleagurile sale natale... Coplesita de tristetea despartirii nu ma intrebasem niciodata de ce a fost daramata oare gara veche si inlocuita cu o cladire fara nici un stil arhitectonic in care ploua ca si afara, dupa cum imi povestea sotul. Sambata insa am aflat ce i s-a intamplat gării istorice din Focsani, detonată în 2001 într-o afacere pentru care
CFR-ul este încă implicat în procese cu omul de afaceri penal Dumitru
Bucsaru. “Gara veche a fost inaugurată
în 1881 de către Regele Carol, iar eurogara a fost inaugurată de doi
infractori, Mitrea și Năstase. Așa am ratat șansa de a avea o gară de
poveste“, am aflat de la Ștefan Borcea, jurnalist la Adevarul.
De asemenea, tot ieri am descoperit si alte cicatrici provocate de mai marii judetului si de acolitii lor, asa-numitii mari oameni de afaceri ai judetului.
Parcul industrial al orasului in care au lucrat parintii, rudele si vecinii pentru a asigura traiul zilnic familiilor lor a fost distrus si vandut pe nimic deoarece anumiti oameni au considerat ca propria bunastare e mai importanta decat prosperitatea orasului si a locuitorilor acestui judet.
Astfel am descoperit ca fosta fabrică de mobilă MOPAF a devenit o groapa de gunoi.
”Noi nu ne vindem țara” dar o distrugem noi. Așa s-a întâmplat cu MOPAF, o societate privatizată cu Asociația Salariaților (PAS), o metodă păguboasă în majoritatea cazurilor în întreaga țară. Privatizarea a fost supravegheată de Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană, care ocupa o funcție importantă în structurile guvernamentale din acea perioadă. Evoluția firmei după 1990 a fost, practic, o involuție până la dispariție. În perioada 2006-2007, firma a ajuns în mâinile unuia dintre ”minunații” oameni de afaceri ai lui Oprișan, Vasile Roșca, socrul unui deputat UNPR, Laurențiu Țigăeru Roșca, băgat la înaintare în multe afaceri de pe plaurile mioritice. Apoi, MOPAF a ajuns în portofoliul unor dezvoltatori imobiliari care i-au pus lacăt și cruce pe data de 1 noiembrie 2008“, am aflat de la jurnalistul Catalin Stancu (Vrancea 24).
Fosta autogara a Focsaniului a avut si ea aceeasi soarta. A fost distrusa si inlocuita cu un supermaket ca multe altele din oras sau din tara.
Clădirea futuristă a Autogării, un fel de Romexpo al Focșaniului, după cum a catalogat-o publicistul Valentin Muscă, ar fi putut fi salvată de la pieire în contextul în care Piata Victoriei, construită după modelul celebrei Place de l ‘Etoile din Paris, a fost propusă spre clasare si protejare ca monument istoric prin noul Plan Urbanistic al municipiului. Despre cum a fost distrusa aceasta am aflat de la un fost angajat al acesteia, Victor Bogoi, înselat de acționarii majoritari, oameni bine pusi la vârful PNL Vrancea. “Ei au luat tot, noi nici negrul de sub unghie”, s-a plans acesta.
Vechea Prefectura a judetului Putna, de asemenea o bijuterie arhitectonica se afla in renovare inca de cand eu eram in liceu. Au trecut multi ani de atunci iar aceasta cladire este tot in renovare...
De sase ani se pare ca nu s-a mai lucrat la aceasta clădire monument cu acoperisul colorat ca o salamandră, proiectată după modelul mănăstirilor din nordul Moldovei. Pe zi ce trece clădirea se deteriorează.
Jurnalistul Ștefan Borcea a dezvăluit că imobilul, vechi de 103 ani, a beneficiat de două consolidări costisitoare după 1990.
Statiunea de Dezvoltare Pomicola a fost si ea strivita de tavalucul dorintei de imbogatire a politrucilor vranceni si a acolitilor lor ca si Gradina Publica, Autogara, Parcul Industrial si Eurogara.
“Pomicola a însemnat planificarea “legală” a operațiunii de însușire pe nimic a averii statului. Afacere curat PSD-PNL cu complicitate PDL... Ca de obicei malversațiunile locale au fost binecuvântate prin hotărâri judecătorești definitive… Iar cu cazul Bobocea, personaj eliberat după ce s-a stabilit că a obținut 130 de hectare puțin mai încolo, la Crâng, cu acte false, justiția mioritică a arătat că încă suntem la începutul anilor 90…”, a sintetizat Dan Nichita, publicist si blogger VranceaAltfel.ro
De acest tavaluc nu a scapat nici Complexul Turistic Caprioara ce a fost ajutat sa devina o ruina iar doritorii de imbogatire se lupta sa rupa o halca mare din trupul acestei oaze verzi, Crangul Petresti. De asemenea, Consiliul Judetean este pe cale sa piarda o finatare de milioane de euro pe care vom fi nevoiti sa-i platin din buzunarul nostru pentru ca lucrarile de reamenajare nu vor fi terminate pana in luna iunie.
Am trecut de atatea ori prin aceste locuri si totusi, preocupata de propriile ganduri si probleme nu am reusit sa aud suspinul acestui oras in care n-am nascut. Nu am fost capabila sa-i vad lacrimile provocate de aceste mutilari.
Ieri insa am reusit sa-i simt pulsul pentru prima data si sa-i vad suferinta datorita unui om minunat, interesat de binele acestui oras, Silvia Vranceanu, coordonator regional al portalului de bună guvernare RomaniaCurata.ro ce a organizat Turul Marilor Tunuri din Focsani, la care am avut onoarea sa particip.
Patru jurnalisti, Ștefan Borcea, Cătălin Stancu, Silvia Vrînceanu și Valentin Muscă, un avocat cu cu un mandat de deputat PNȚCD la activ, pe nume Dan Nichita, autorul unui blog local de atitudine civică, dar si un fost sofer de autobază, Victor Bogoi, au fost ghizii acestei excursii civico-turistice, ajutandu-ne sa patrundem dincolo de aparente.
Cand pasii va poarta prin Focsani, oricat de grabiti sau ocupati ati fi, opriti-va pentru o clipa si observati-l!
Observati ce se intampla in jurul vostru si luati atitudine! Nu lasati acest oras sau alte orase ale tarii noastre la cheremul doritorilor de imbogatire rapida ai vremii!
P.S. Multumesc sotului si vecinului meu fara de sprijinul carora nu as fi putut lua parte la acest tur, stiut fiind ca pentru firmele ce poseda mijloace de transport in comun persoanele cu dizabilitati locomotorii nu exista, nefiind astfel obligate sa le adapteze si nevoilor acestora.
Sambata, intr-o zi ploioasa de sfarsit de februarie am vazut pentru prima data Focsaniul altfel, dezbracat de nostalgia amintirilor, de entuziasmul sau indignarea prezentului.
Am privit o radiografie a acestui oras, vazand toate bolile ce i-au ciopartit trupul, boli cauzate tocmai de oamenii ce ar fi trebuit sa-i poarte de grija.
De cate ori nu m-au purtat pasii prin Piata Unirii, simbol al orasului de pe Milcov, in copilarie dar si acum dupa ultima renovare cand Gradina Publica a fost ciuntita in locul copacilor aparand cladiri ce nu-si aveau locul acolo dar niciodata nu m-am gandit cine si ce se aflase in spatele acestor schimbari pana sambata cand am aflat cum s-a derulat sub ochii nostri o afacere de peste 8 milioane de euro care a blocat 4 ani de zile centrul orasului. Era perioada guvernării PSD/PDL a lui Emil Boc, Elena Udrea fiind ministru al dezvoltării regionale si turismului, cea care a girat proiectul de recalificare urbană a centrului nostru istoric. În locul marmurei de Ruschiţa şi Moneasa şi al calcarului de Babadag au fost importate plăci-compozit din China mult mai subțiri decât prevedea proiectul inițial. La afacere au închis ochii alesi din toate partidele, rezultatul fiind că, an de an, primăria alocă sute de mii de lei pentru înlocuirea plăcilor ieftine și fragile care se sparg.
Astfel am descoperit ca fosta fabrică de mobilă MOPAF a devenit o groapa de gunoi.
”Noi nu ne vindem țara” dar o distrugem noi. Așa s-a întâmplat cu MOPAF, o societate privatizată cu Asociația Salariaților (PAS), o metodă păguboasă în majoritatea cazurilor în întreaga țară. Privatizarea a fost supravegheată de Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană, care ocupa o funcție importantă în structurile guvernamentale din acea perioadă. Evoluția firmei după 1990 a fost, practic, o involuție până la dispariție. În perioada 2006-2007, firma a ajuns în mâinile unuia dintre ”minunații” oameni de afaceri ai lui Oprișan, Vasile Roșca, socrul unui deputat UNPR, Laurențiu Țigăeru Roșca, băgat la înaintare în multe afaceri de pe plaurile mioritice. Apoi, MOPAF a ajuns în portofoliul unor dezvoltatori imobiliari care i-au pus lacăt și cruce pe data de 1 noiembrie 2008“, am aflat de la jurnalistul Catalin Stancu (Vrancea 24).
Fosta autogara a Focsaniului a avut si ea aceeasi soarta. A fost distrusa si inlocuita cu un supermaket ca multe altele din oras sau din tara.
Clădirea futuristă a Autogării, un fel de Romexpo al Focșaniului, după cum a catalogat-o publicistul Valentin Muscă, ar fi putut fi salvată de la pieire în contextul în care Piata Victoriei, construită după modelul celebrei Place de l ‘Etoile din Paris, a fost propusă spre clasare si protejare ca monument istoric prin noul Plan Urbanistic al municipiului. Despre cum a fost distrusa aceasta am aflat de la un fost angajat al acesteia, Victor Bogoi, înselat de acționarii majoritari, oameni bine pusi la vârful PNL Vrancea. “Ei au luat tot, noi nici negrul de sub unghie”, s-a plans acesta.
De sase ani se pare ca nu s-a mai lucrat la aceasta clădire monument cu acoperisul colorat ca o salamandră, proiectată după modelul mănăstirilor din nordul Moldovei. Pe zi ce trece clădirea se deteriorează.
Jurnalistul Ștefan Borcea a dezvăluit că imobilul, vechi de 103 ani, a beneficiat de două consolidări costisitoare după 1990.
“Pomicola a însemnat planificarea “legală” a operațiunii de însușire pe nimic a averii statului. Afacere curat PSD-PNL cu complicitate PDL... Ca de obicei malversațiunile locale au fost binecuvântate prin hotărâri judecătorești definitive… Iar cu cazul Bobocea, personaj eliberat după ce s-a stabilit că a obținut 130 de hectare puțin mai încolo, la Crâng, cu acte false, justiția mioritică a arătat că încă suntem la începutul anilor 90…”, a sintetizat Dan Nichita, publicist si blogger VranceaAltfel.ro
Ieri insa am reusit sa-i simt pulsul pentru prima data si sa-i vad suferinta datorita unui om minunat, interesat de binele acestui oras, Silvia Vranceanu, coordonator regional al portalului de bună guvernare RomaniaCurata.ro ce a organizat Turul Marilor Tunuri din Focsani, la care am avut onoarea sa particip.
Patru jurnalisti, Ștefan Borcea, Cătălin Stancu, Silvia Vrînceanu și Valentin Muscă, un avocat cu cu un mandat de deputat PNȚCD la activ, pe nume Dan Nichita, autorul unui blog local de atitudine civică, dar si un fost sofer de autobază, Victor Bogoi, au fost ghizii acestei excursii civico-turistice, ajutandu-ne sa patrundem dincolo de aparente.
Observati ce se intampla in jurul vostru si luati atitudine! Nu lasati acest oras sau alte orase ale tarii noastre la cheremul doritorilor de imbogatire rapida ai vremii!
P.S. Multumesc sotului si vecinului meu fara de sprijinul carora nu as fi putut lua parte la acest tur, stiut fiind ca pentru firmele ce poseda mijloace de transport in comun persoanele cu dizabilitati locomotorii nu exista, nefiind astfel obligate sa le adapteze si nevoilor acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu