Destinul unui copil de exceptie

  Ieri am aflat o veste care m-a revoltat si m-a intristat profund...
  Voi incepe spunandu-va o mica istorioara. In urma cu vreo opt ani(nici nu-mi vine sa cred ca au trecut atat de multi ani de atunci) o pustoaica a venit la mine, plangandu-se ca nu intelege fractiile si m-a rugat s-o ajut (auzise ca mai ajutam si alti copii in acea vreme). In scurt timp mi-am dat insa seama ca pe ea n-o interesa sa inteleaga aceste operatii matematice ci avea nevoie de cineva care sa-i faca temele la matematica asa ca n-am avut parte de o colaborare prea lunga dar la a doua sau a treia vizita a adus-o si pe surioara ei mai mica cu doi ani care avea de asemenea nevoie de ajutor. Am indragit-o din primele zile pe sora cea mica. Era un copil de care orice parinte ar fi mandru. Constiincioasa, ambitioasa si foarte inteligenta. A inceput sa vina la mine foarte des pentru a o ajuta sa inteleaga ce nu reusea in sala de clasa. Spre deosebire de alte fetite care imi mai cerusera ajutorul, ea in timpul pe care il petreceam impreuna vroia sa invete cat mai multe si nu incerca sa ma faca sa conversez despre baieti sau despre shopping. Cand ne-am cunoscut mai bine a inceput sa ma viziteze si duminica impreuna cu o alta surioara ce avea doar doi-trei ani (asa am aflat ca sunt trei surori). Mama mea o certa mereu, spunandu-i sa n-o mai duca pe cea mica in brate deoarece e o greutate mult prea mare pentru o fetita ca ea si ar putea avea probleme de sanatate. Ea insa se considera o sora mai mare responsabila si iubitoare si se purta ca atare. Ii cunosteam tatal din copilarie. Mama nu i-am vazut-o niciodata sau poate am vazut-o pe strada dar n-am stiut ca e mama ei. Odata a trimis-o mama cu o ciocolata la mine dar eram sigura ca ele, trei, s-ar fi bucurat mai mult de ea decat mine. Nu puteam primi asa ceva de la un copil.
Imi povestea adesea ca chiar profesorii la scoala se plangeau ei de rezultatele dezastruoase ale surorii mai mari, rugand-o sa transmita toate acestea parintilor care, se pare, nu prea calcau pe la scoala pentru a se interesa de soarta lor.
Timpul trecea si ma obisnuisem deja cu prezenta ei aproape zilnica pana intr-o zi cand n-a mai aparut...Mama mi-a spus ca auzise in vecini ca parintii ei divortasera iar ele trei plecasera cu mama lor la bunici. Timp de aproape sase luni n-am mai stiut nimic despre ea pana intr-o zi cand a reaparut. Mama ei plecase sa munceasca in afara tarii iar fetele mai mari se intorsesera la tatal lor. Ea nu mai era insa fetita de altadata...Se vedea ca in ultimul timp nu mai invatase. Nu mai avea nici aceeasi incredere in propria persoana pe care i-o admirasem la inceput. Cand lucram impreuna gresea foarte des si se simtea rusinata din cauza asta desi eu incercam s-o incurajez, spunandu-i ca daca va munci in scurt timp va recupera totul. Stiam ca suferea din cauza intregii situatii dar, din pacate, aceste rani i le puteau vindeca doar proprii parinti.
Dupa alte cateva luni a venit bucuroasa sa-mi spuna ca mama le va lua si pe ele cu ea. Am sperat din suflet sa-i fie bine...Am sperat sa se acomodeze in noua ei tara si sa redevina copilul care era atunci cand am cunoscut-o...
   Anii au trecut si n-am mai stiut nimic de ea. Aproape ca o uitasem asa cum probabil si ea ma uitase pe mine dar in vara trecuta am aflat ca se intorsese singura la tatal ei. Intr-o zi pe cand eram plecata din localitate sotul m-a sunat sa-mi zica ca m-a cautat o pustoaica. In clipa aceea, am crezut ca fusese ea. N-a mai revenit insa niciodata insa am tot auzit despre diverse certuri iscate intre ea si tatal ei, incapabil sa-i ofere un mediu proprice dezvoltarii oricarui copil sau adolescent, in cazul ei, incapabil de altfel sa se intretina pe el insusi. La scurt timp a plecat iarasi la mama iar ieri am aflat ca tatal spune oricarui vrea sa-l asculte ca aceasta fiica a lui a ajuns prostituata la doar 16 ani.
   Cum este oare posibil ca un tata sa povesteasca asa ceva despre fiica lui? Cum este oare posibil ca acesti parinti si altii ca ei sa strivesca viitorul copiilor lor cu atata nonsalanta? Cum poti da viata unui copil si apoi sa fii atat de iresponsabil? Un copil trebuie ocrotit, nu distrus in lupta dintre parinti!