Off, raceala asta!

  De cinci zile batistele au devenit prietenele mele cele mai bune...Le i-au cu mine peste tot si nu ma lasa nicidecum la greu, intr-un cuvant suntem nedespartite! Prietenia noastra s-a consolidat in clipe foarte grele pentru mine si in plus aceasta legatura afectiva e mostenire de familie. Am mostenit-o de la mama! Si cand ma gandesc ca era cat pe ce sa scap de perioada virozelor fara ca macar sa ma intalnesc cu vreuna...Asta e! Sunt o ,,norocoasa''!
Si ma incapatanez sa tin acest ,,noroc'' doar pentru mine. Nu vreau in ruptul capului sa-l impart si cu sotul meu!
  Si ce poti sa faci cand de abia te tii pe picioare si tii tot timpul cu batistele cu tine?! Stai in pat si bei ceai. Bei ceai, mai inghiti un medicament si speri ca maine va fi mai bine...Desi si maine e la fel, tu tot speri caci la romani speranta moare ultima. De citit nu prea poti caci ti-e greu sa te concentrezi...Te-ai saturat de pat dar nu prea te poti indeparta de el. Asa ca singura solutie e sa stai cu capul in perna si sa deschizi televizorul pentru a simti ca totusi faci si tu ceva. Macar esti la curent cu ce se intampla in tara asta.
Astazi in timp ce urmaream stirile, una anume m-a cutremurat. Un tanar de 23 de ani a fost infometat de propriul frate, ajungand sa cantareasca 21 de kilograme. Cum oare e posibil asa ceva? Cum poti face fratelui tau asa ceva? Hranesti un catel, o pisica si ti se pare un gest normal iar aceasta persoana sa nu dea o lingura de mancare celui ce are acelasi sange cu el? E strigator la cer!!!!!!!!!
Un tanar de 23 de ani, undeva in tara asta nu se poate misca, nu poate vorbi, nu vede prea bine si la toate astea a avut o contribute majora cel ce ar fi trebuit sa-l ajute in aceasta viata.
  Dupa aceata stire, viroza mea mi se pare o banalitate si poate pentru prima data in ultimul timp nu mai regret ca nu am un frate sau o sora...