Eu...iarasi m-am imprastiat,
Gandul imi zburda in lung si-n lat,
Prea colorate vise in orice clipa m-amagesc,
Zumzaitoare griji, din cand in cand, in jurul meu roiesc.
Toate, de Tine m-au indepartat
Si-un gol in suflet au lasat
Caci nimic din asta lume
Nu poate alina dorul de Tine.
Iar Tu...mereu m-ai asteptat.
La copiii Tai nicicand n-ai renuntat,
Ii lasi sa zburde pe-unde vor
Si ca un parinte i-astepti seara, rabdator.
Caci alinare doar la Tine noi gasim
Si sufletele doar la Tine putem se ne-odihnim,
Mirajul aceste lumi doar ne-amageste
Si adanc, in suflete obosite, ne raneste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu