O asteptare umilitoare

   De ce oare unii oameni atunci cand ajung intr-un post ce presupune luarea unor decizii ce influenteaza viata a mii de oameni sau poate mai mult, uita ce inseamna omenia?

Cand intri miercurea, in Policlinica din Focsani in partea dreapta vei observa o mare de oameni, mai tineri sau mai in varsta, unii cu suferinte vizibile, imobilizati in fotoliu rulant, cu amputatii, nevazatori, altii cu suferinte mai putin vizibile. Toti asteapta cuminti in fata cabinetelor comisiilor de expertiza. Am spus cabinete pentru ca sunt doua.

In fata unuia dintre cabinete sunt doar cativa oameni. Asistenta iese si ii cheama in cabinet, pe rand. Fiecare iese cu decizia comisiei si isi vede de drumul lui.

In fata celuilalt cabinet sunt zeci de oameni. Unii asezati pe bancile de pe margini iar cei mai multi in picioare, asteapta sa se deschida usa pentru a iesi una dintre asistente, in speranta ca le va lua C.I. pentru a le face o programare sau dosarul cu acte.

Toti stiu ca daca nu le vor fi luate actele pana la ora 9, asteptarea le va fi in zadar.

Acest cabinet e dotat cu interfon iar atunci cand una dintre asistente iese, pentru a reintra foloseste o cheie magnetica.

Daca vreunul din cei ce asteapta are nevoie de o informatie, sub nici o forma nu pot ciocani in usa si intra pentru a obtine acea informatie. Trebuie doar sa astepte iesirea in hol a uneia dintre asistente, daca n-are programare.  Daca o are, trebuie sa astepte sa fie chemat.

Cei mai multi dintre ei vin in fata acelei usi de cateva luni. De fiecare data li se mai cere alte acte. Parca nu se mai termina niciodata. Oare cand vor mai primi decizia  mult asteptata?

Si asteapta rabdatori ore in sir  sa fie chemati inauntru.

O femeie se vaieta ca o doare capul si probabil i-a crescut tensiunea, un tanar ce probabil are o afectiune psihiatrica isi spune sie insusi lucruri doar de el stiute, pe altcineva doare coloana ...si parca nu le mai vine randul...

Un nevazator este tinut in cabinet 30 min. Ceilalti se intreaba ,, oare vrea sa se convinga daca vede sau nu?’’.In sfarsit iese si a obtinut si decizia de pensionare.

Unii o obtin in acea zi si se considera norocosi. In sfarsit au scapat pentru un an, doi sau definitiv, in functie de varsta pe care o au.

Ceilati mai sunt chemati peste o luna pentru a aduce si alte acte.

O doamna povesteste ca tot este chemata de sase luni iar o tanara cu mainele si picioarele afectate de suferinta spune ca vine de un an si tocmai a mai fost chemata si luna viitoare pentru a aduce radiografii ale membrelor superioare si inferioare desi externarile aduse contin si rezultatele examenelor radiologice. De ce ar pasa cuiva ca orice noua radiografie inseamna o noua iradiere, mai multe radiografii, o iradiere mai intensa?!

  Din cand in cand se mai aude din cabinet medicul tipand. Probabil nu vrea sa pagubeasca bugetul de pensii. In rest...tacere si multa umilinta...

  Si totusi in Vrancea, ca si in toata tara, sunt atat de multe persoane valide care iau pensie de invaliditate...Probabil acestora le este mai usor sa treaca de usa cu interfon si sa primeasca decizia necesara pentru obtinerea pensiei de invaliditate decat celor cu trupurile schilodite de suferinta.