Am trecut trei ani...Trei ani de cand am inceput sa scriu pe acest blog...Eram revoltata de felul in care sunt percepute si tratate persoanele cu dizabilitati in societatea noastra si entuziasmata de ceea ce faceam...In naivitatea mea, credeam ca daca voi scrie aici despre problemele cu care se confrunta aceste persoane (si eu), voi avea o infima contributie la schimbarea acestei stari de fapt dar din pacate, prea multe nu s-au schimbat in ultimii ani.
Nici in 2014, persoanele cu dizabilitati locomotorii nu pot circula cu mijloacele de transport in comun...Nici in 2014 nu sunt mai multe persoane cu handicap care au acces la invatamantul superior, care si-au gasit job-uri, care se deplaseaza cu usurinta pe strada, care merg la teatru sau viziteaza muzee etc Desi numarul rampelor de acces a crescut, multe dintre ele nu sunt functionale...Nici acum acei copii ce au dizabilitati nu sunt integrati cu usurinta in scolile de masa. Problemele cu care se confrunta aceste persoanele sunt aceleasi dintotdeauna...
Zilele trecute o persoana care a trait in ultimii 15 ani in afara tarii imi confirma ca de cate ori se intoarce totul pare la fel. Persoanele cu dizabilitati sunt in continuare la periferia societatii.
Singura schimbare benefica in ultimii ani a fost legea 37/2013. Implementata cu dificultate si cu multe reticente, starnind indignarea celor ce au lucrat, ea aduce suplimentarea veniturilor celor cu handicap. Singurul punct slab al acestei legi e ca cei cu dizabilitati intelectuale se confrunta cu prea multe piedici pentru a beneficia de ea. Multi dintre acestia nu pot scrie, nu au discernamant si prin urmare nu pot incheia un contract de asigurare sociala, necesar pentru a beneficia de aceasta pensie de invaliditate. Se pare ca nimeni nu s-a gandit si la ei...
In ultimul timp, tot mai multe persoane cu dizabilitati sau apartinatori ai acestora isi exprima revolta (ca si mine de altfel) creand tot mai multe pagini pe net, in special pe facebook, ce sustin drepturile acestor persoane dar din nefericire, daca acestea nu sunt sustinute si de actiuni in viata reala, am ajuns sa cred ca nu vor aduce prea multe beneficii.
Voi incheia dorindu-va o viata mai buna si succes in tot ceea ce faceti!
Nici in 2014, persoanele cu dizabilitati locomotorii nu pot circula cu mijloacele de transport in comun...Nici in 2014 nu sunt mai multe persoane cu handicap care au acces la invatamantul superior, care si-au gasit job-uri, care se deplaseaza cu usurinta pe strada, care merg la teatru sau viziteaza muzee etc Desi numarul rampelor de acces a crescut, multe dintre ele nu sunt functionale...Nici acum acei copii ce au dizabilitati nu sunt integrati cu usurinta in scolile de masa. Problemele cu care se confrunta aceste persoanele sunt aceleasi dintotdeauna...
Zilele trecute o persoana care a trait in ultimii 15 ani in afara tarii imi confirma ca de cate ori se intoarce totul pare la fel. Persoanele cu dizabilitati sunt in continuare la periferia societatii.
Singura schimbare benefica in ultimii ani a fost legea 37/2013. Implementata cu dificultate si cu multe reticente, starnind indignarea celor ce au lucrat, ea aduce suplimentarea veniturilor celor cu handicap. Singurul punct slab al acestei legi e ca cei cu dizabilitati intelectuale se confrunta cu prea multe piedici pentru a beneficia de ea. Multi dintre acestia nu pot scrie, nu au discernamant si prin urmare nu pot incheia un contract de asigurare sociala, necesar pentru a beneficia de aceasta pensie de invaliditate. Se pare ca nimeni nu s-a gandit si la ei...
In ultimul timp, tot mai multe persoane cu dizabilitati sau apartinatori ai acestora isi exprima revolta (ca si mine de altfel) creand tot mai multe pagini pe net, in special pe facebook, ce sustin drepturile acestor persoane dar din nefericire, daca acestea nu sunt sustinute si de actiuni in viata reala, am ajuns sa cred ca nu vor aduce prea multe beneficii.
Voi incheia dorindu-va o viata mai buna si succes in tot ceea ce faceti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu