Netalas, netalas, netalas!
In fiecare an pe 23 decembrie copilasii din localitatea mea incep sa umble din casa in casa pentru a colinda. Sau ar fi trebuit sa umble...S-au schimbat insa vremurile dar si vremea...Astazi au venit doar cativa copilasi care au strigat ,,Netalas, netalas, netalas!''
Se pare ca incet, incet datinile nu mai sunt atat de importante.
Pe vremea cand eu eram copil (ooaa, ce batrana ma simt!) umblam alaturi de varul meu sau de cateva fetite din vecini din poarta in poarta pentru a colinda. Inotam prin zapada pentru a primi cateva nuci la Netalas sau cativa banuti la Plugusor. Cu ,,Buna dimineata'' si cu Sorcova nu prea reuseam sa ajung, nereusind sa ma trezesc devreme in vacante. Asteptam cu atata nerabdare aceasta perioada a anului! Sarbatorile n-ar fi avut farmec pentru noi daca nu reuseam sa colindam.
Imi amintesc si acum cu nostalgie cum intr-un an la o casa ni s-a dat, mie si varului meu, doar o moneda de 15 bani iar el, mai mic fiind, era foarte nedumerit caci nu stia cum vom imparti acea moneda. Orice banut, oricat de mic era important. Era obtinut de noi.
Insa nimic nu mai e ce a fost...Nici obiceiurile dar nici zapada de altadata... Mi-e dor de acele vremuri!
Si totusi primiti colindul?
In fiecare an pe 23 decembrie copilasii din localitatea mea incep sa umble din casa in casa pentru a colinda. Sau ar fi trebuit sa umble...S-au schimbat insa vremurile dar si vremea...Astazi au venit doar cativa copilasi care au strigat ,,Netalas, netalas, netalas!''
Se pare ca incet, incet datinile nu mai sunt atat de importante.
Pe vremea cand eu eram copil (ooaa, ce batrana ma simt!) umblam alaturi de varul meu sau de cateva fetite din vecini din poarta in poarta pentru a colinda. Inotam prin zapada pentru a primi cateva nuci la Netalas sau cativa banuti la Plugusor. Cu ,,Buna dimineata'' si cu Sorcova nu prea reuseam sa ajung, nereusind sa ma trezesc devreme in vacante. Asteptam cu atata nerabdare aceasta perioada a anului! Sarbatorile n-ar fi avut farmec pentru noi daca nu reuseam sa colindam.
Imi amintesc si acum cu nostalgie cum intr-un an la o casa ni s-a dat, mie si varului meu, doar o moneda de 15 bani iar el, mai mic fiind, era foarte nedumerit caci nu stia cum vom imparti acea moneda. Orice banut, oricat de mic era important. Era obtinut de noi.
Insa nimic nu mai e ce a fost...Nici obiceiurile dar nici zapada de altadata... Mi-e dor de acele vremuri!
Si totusi primiti colindul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu