Se pare ca in ultima vreme toata lumea e pusa pe capatuiala.Nu conteaza cum, de unde, important e sa avem un castig.Chiar daca facem acest castig in defavoarea altcuiva.
De cateva ori pe an sunt nevoita sa merg in Bucuresti pentru tratament.De fiecare data, pentru a ajunge din autogara pana la spital, apelez la un taxi. Desi am facut acest drum de nenumarate ori si stiu cam cat ar trebui sa ma coste, taximetristii bucuresteni nu inceteaza sa ma surprinda.De fiecare data cand coboram din microbuz se apropie de noi un taximetrist care se ofera sa ne duca la destinatie dar care de fiecare data cere un pret fabulos. E suprinzator faptul ca pretul cerut e mereu tot mai mare.Probabil fata noastra ii spune ca suntem usor de pacalit caci altfel nu-mi explic aberatiile pe care ei le cer.
Drumul pe care il avem de parcurs costa 7 sau 8 lei dar bineinteles ca platim 10 lei.Insa mereu primul taximetrist cere mult mai mult.In august ni s-a cerut 20 de lei .Bineinteles ca l-am refuzat.Asa ca am luat al doilea taxi care ne-a luat 15 lei.
In octombrie cand am ajuns in Bucuresti, la ora 8 era un frig de crapau pietrele iar in fata autogarii era un singur taxi care imediat a parcat langa noi cerandu-ne 30 de lei pentru aceasta cursa.Bineinteles ca am refuzat. Din pacate ne-au mai trebuit 20 min pana sa gasim un altul care la destinatie pe aparat ne-a cerut 7 lei.
Cum se poate oare ca pe acelasi traseu, avand aceleasi tarife, preturile cerute sa fie atat de diferite?
Poate ca primul ne-a vazut coborand dintr-un mijloc de transport cu numar de provincie, a aflat ca mergem la un spital si si-a inchipuit ca nu stim traseul sau ca disperarea ne va face sa platim oricat. Cert e ca a vrut sa faca un castig nemeritat, incercand sa profite de posibila noastra naivitate.Oare de cati altii profitase pana atunci si de cati altii mai profita inca?Oare de ce nu incearca pur si simplu sa-si faca meseria pe care si-au ales-o, fiind cat mai onesti?Sau daca sunt nemultumiti de venitul pe care il au de ce nu-si schimba meseria decat sa incerce sa-si mareasca veniturile in mod necinstit?
In final, va sfatuiesc daca aveti nevoie de un taxi apelati la o firma mare si cereti sa va taxeze in functie de cat indica aparatul, desi.... chiar si asa puteti fi pacaliti daca nu cunoasteti traseul pana la destinatie.In aceste conditii va mai ramane sa va bazati pe buna credinta a taximetristului.Si, bineinteles, sa aveti la voi numerele de telefon a cat mai multe firme de taximetrie caci de obicei cand ai nevoie de un taxi il gasesti foarte greu.
Am intitulat acest blog astfel, gandindu-ma la sansa pe care ar trebui sa ne-o acordam noua insine dar si la sansa pe care ar trebui sa ne-o acordam unii altora, in special acelora dintre noi ce sunt in dificultate.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
miercuri, 9 noiembrie 2011
Sfantul Nectarie Taumaturgul
Foarte putine persoane stiu ca pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nectarie Taumaturgul.
Nici eu nu stiam, nu auzisem despre acest Sfant pana in ianuarie 2008, cand intr-un moment dificil al vietii mele eram internata intr-un spital din Bucuresti.Aici un preot tanar cu multa daruire, ce slujea in acest spital, citindu-mi deznadejdea in ochi, mi-a vorbit despre Sf. Nectarie, Sfantul ce vindeca orice boala, daca te rogi lui cu credinta .Tot acest preot mi-a daruit carti cu viata Sf. Nectarie dar si cu minunile savarsite de el in Grecia dar si in Romania.
Asa am aflat ca acest sfant s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la Manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice pe 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.
Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.
Daca va aflati in momente de cumpana in care va simtiti coplesiti de greutatile vietii si aveti drum prin Bucuresti, mergeti la Manastirea Radu Voda unde se gasesc particele din moastele sale inca din anul 2002.
Cu siguranta, aici veti simti cum linistea, pacea sufleteasca va invadeaza sufletele si veti pleca increzatori ca Sfantul Nectarie vegheaza in orice clipa asupra voastra
.
marți, 8 noiembrie 2011
La multi ani!
Va doresc multa sanatate si fericire, acelora dintre voi care purtati numele Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil! Sfintii Ingeri sa va aduca in viata doar vesti bune si sa va ocroteasca fiecare pas!
luni, 7 noiembrie 2011
Asociatii destinate persoanelor cu dizabilitati si nu numai...
Asociatiile destinate persoanelor cu dizabilitati sunt benefice.Multe persoane ce au diverse dizabilitati, nu isi cunosc drepturile, nu stiu sa si le apere iar rolul acestor asociatii este tocmai acesta, sau ar trebui sa fie, sa ii ajute pe acesti oameni ce sunt in dificultate.Cu cat mai multe asemenea asociatii cu atat mai bine dar din pacate numarul lor nu e prea mare.
Totusi se pare ca cei ce fondeaza sau conduc acest gen de asociatii , de multe ori, nu au ca unic scop intrajutorarea acestor categorii de persoane ci de multe ori au si interese personale.
Zilele trecute am cunoscut pe cineva care era membru al unei asemenea asociatii si care spunea ca pe langa cotizatie sunt obligati sa plateasca si o donatie asociatiei..Ati auzit de donatie obligatorie?Se pare ca se practica in unele asociatii din Romania.Se cer donatii de la persoane cu dizabilitati care oricum n-au o situatie stralucita din punct de vedere financiar.Si ce facea asociatia respectiva cu banii din donatii?Construia o casa de vacanta.
Sunt foarte curioasa, oare toti cei care au fost obligati sa faca donatii isi vor face vacantele in acea casa? Sau oare este o casa destinata doar celor din conducerea asociatiei?Nu stiu de ce, inclin sa cred ca va fi a doua varianta.E si mai trist ca acesti oameni au si ei handicap, vin din randurile celor pe care ii conduc si carora acum le impun sa dea asociatiei o suma mult prea mare de bani, tinand cont de veniturile acestora sau isi angajeaza rudele, persoane valide, in loc sa angajeze doar membri, persoane cu handicap.Oare cei pe care ii conduc chiar isi doreau o casa de vacanta?
Ce se intampla oare, de ce cele mai multe persoane, fie ca sunt sanatoase sau au o dizabilitate, cand ajung intr-o functie de conducere, isi uita menirea, uita pentru ce au fost pusi in acea functie?!
Totusi se pare ca cei ce fondeaza sau conduc acest gen de asociatii , de multe ori, nu au ca unic scop intrajutorarea acestor categorii de persoane ci de multe ori au si interese personale.
Zilele trecute am cunoscut pe cineva care era membru al unei asemenea asociatii si care spunea ca pe langa cotizatie sunt obligati sa plateasca si o donatie asociatiei..Ati auzit de donatie obligatorie?Se pare ca se practica in unele asociatii din Romania.Se cer donatii de la persoane cu dizabilitati care oricum n-au o situatie stralucita din punct de vedere financiar.Si ce facea asociatia respectiva cu banii din donatii?Construia o casa de vacanta.
Sunt foarte curioasa, oare toti cei care au fost obligati sa faca donatii isi vor face vacantele in acea casa? Sau oare este o casa destinata doar celor din conducerea asociatiei?Nu stiu de ce, inclin sa cred ca va fi a doua varianta.E si mai trist ca acesti oameni au si ei handicap, vin din randurile celor pe care ii conduc si carora acum le impun sa dea asociatiei o suma mult prea mare de bani, tinand cont de veniturile acestora sau isi angajeaza rudele, persoane valide, in loc sa angajeze doar membri, persoane cu handicap.Oare cei pe care ii conduc chiar isi doreau o casa de vacanta?
Ce se intampla oare, de ce cele mai multe persoane, fie ca sunt sanatoase sau au o dizabilitate, cand ajung intr-o functie de conducere, isi uita menirea, uita pentru ce au fost pusi in acea functie?!
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Painea noastra cea de toate zilele
Painea este alimentul de baza din alimentatia noastra de zi cu zi, de aceea nutritionistii recomanda sa consumam paine neagra, de graham sau de secara.Aceste sortimente au valoare nutritiva superioara sunt bogate in vitamine(B1, B2, B6, E),minerale(Mg, P , K etc ) si in fibre.
Datorita prezentei acestor fibre insolubile, painea facuta din faina integrala accelereaza tranzitul intestinal, prevenind astfel aparitia afectiunilor colonului dar in acelasi timp incetineste procesul de luare in greutate, conferind satietate. De asemenea, datorita antioxidantilor prezenti in ea, are rol in scaderea nivelului radicalilor liberi(cauzatori de numeroase boli) iar datorita vitaminelor si mineralelor pe care le contine este o sursa de energie, stimuland in acelasi timp si imunitatea.
Dar oare painea pe care o cumparam din magazine, ne aduce toate beneficiile enumerate mai sus?
Se pare ca acea paine neagra pe care o alegem in speranta ca vom fi mai sanatosi consumand-o, e de fapt facuta din faina alba colorata cu malt.
Experţii din industria de panificaţie afirmă că 70% din pâinea neagră din România este contrafăcută.
Pâinea neagră ar trebui să aibă pe etichetă informaţii stricte: făină de grâu neagră, apă , sare, drojdie. În schimb de cele mai multe ori, pe etichetele de pâine neagră găsim făină albă şi malţ.
Gheorghe Mencinicopschi explică însă că şi malţul acesta ar trebui de fapt interzis. Consumat în exces favorizează apariţia diabetului, spune specialistul.
"Până acum câţiva ani pâinea neagră se colora cu caramel, care a fost interzis. Ceea ce nu se ştie este că acel caramel a fost înlocuit cu malţ, care în momentul procesării pâinii generează tot caramel", a declarat Mencinicopschi.
Pâinea comună, pe care o găsim în hypermarket sau la alimentara din colţ, este plină de E-uri:esteri poliglicerici ai acizilor graşi, mono şi digliceride ale acizilor graşi, acid citric, acid ascorbic, acid lactic, acetat de calciu, diacetat de sodium,
lecitina din soia, propilen glycol, glicerina, gumă arabică, carbonat de calciu, propionat de calciu.Nu toate se găsesc în aceeaşi pâine, unele au rolul de a întârzia învechirea, altele pur şi simplu să îmbunătăţească gustul pâinii.
Asadar , fiti atenti la ce cumparati si mai ales … la ce mancati!Nu va lasati inselati de aparente!
joi, 3 noiembrie 2011
Ce loc ocupa cartea in viata noastra?
Observ cu surprindere ca in ziua de azi nimeni nu mai are timp pentru citit.Cei mai multi dintre noi nici macar nu mai cred in utilitatea lecturii.Suntem atat de ocupati ...Avem timp pentru a sta in fata televizorului, a monitorului pc-ului sau pentru a vorbi la telefon ore in sir dar nu mai avem timp de pierdut cu o carte in mana.
Imi amintesc, cu placere, ce trucuri folosea fostul meu invatator, caruia ii sunt recunoscatoare pentru asta, pentru a ne determina sa citim.Ne punea sa imprumutam carti de la biblioteca, avertizandu-ne ca ne va verifica si ii va sanctiona pe cei ce nu au fisa acolo.Asa ca de voie, de nevoie, mergeam si imprumutam carti si daca tot le imprumutam si le caram pana acasa, ne apucam sa le si citim.Bineinteles ca nu ne verifica niciodata la biblioteca si nici nu ne punea intrebari despre cartile citite dar in felul acesta am prins ,,gustul'' lecturii.
Apoi cand am mai crescut putin am inceput sa dau iama prin cartile din biblioteca tatalui meu.Mi se pareau atat de grozave incat in vacante mama trebuia sa ma ameninte pentru a renunta la vreo carte si a merge la masa.
E drept in acele vremuri nu erau atatea canale tv(va amintiti probabil, cei ce au prins acele vremuri ca exista o singura televiziune ce emitea doar doua ore pe zi), nu exista internetul, nu aveam acces la filme, jocuri etc
Cartile erau singura modalitate de a evada din prezent.Cu ajutorul lor puteai calatori pe meleaguri necunoscute sau puteai participa la diverse aventuri.
Imi amintesc si de anii de dinaintea revolutiei cand era atat de greu sa mai procuri vreo carte, cand librariile erau pline de carti ,,scrise'' de sotii Ceausescu dar si de inflatia postrevolutie cand citeam tot ce prindeam in mana, cele mai multe, carti de duzina, lectura acestora, privind retrospectiv, fiind doar pierdere de timp.
Iar astazi...cand sunt foarte multe edituri, cand apar foarte multe carti, de toate facturile, oamenii se impart in doau parti:cei care vor sa citeasca dar nu isi permit din punct de vedere material si cei care nu au timp sa citeasca pentru ca nu stiu gustul lecturii.
Descopar cu surprindere adolescenti sau chiar tineri care au citit in viata lor doar una sau doua carti dar care stau ore in sir in fata calculatorului jucand jocuri si care, probabil, n-au descoperit ca acesta poate fi folosit si pentru a citi, existand destule site-uri unde pot fi gasite carti online.
Ne-am transformat incet, incet intr-o societate ce pune accent mai mult pe bucuriile materiale decat pe cele spirituale, pe cantitate si mai putin pe calitate.
Probabil, veti spune ca cei mai multi oameni sunt atat de preocupati sa asigure cele necesare traiului de zi cu zi, familiilor lor, avand mai multe job-uri incat nu mai au timp si pentru lectura, oricat si-ar dori. Cu siguranta, exista si astfel de cazuri dar exista si cazuri in care parintii nici macar nu-si incurajeaza copiii sa citeasca si li se pare mult prea greu, chiar revoltator cand profesorii le cer acestora sa lectureze o carte sau alta.
In aceste randuri am incercat sa fac o radiografie a rolului cartii in ultimii 30 de ani.Nu stiu cat de fidela a fost, ramane ca voi sa stabiliti asta!
Nu voi incheia inainte de a va intreba: ce rol ocupa cartea in viata voastra?Cand ati citit ultima carte? Ce carte?
Pentru cei ce inca mai cunoasteti farmecul lecturii...lectura placuta!
Imi amintesc, cu placere, ce trucuri folosea fostul meu invatator, caruia ii sunt recunoscatoare pentru asta, pentru a ne determina sa citim.Ne punea sa imprumutam carti de la biblioteca, avertizandu-ne ca ne va verifica si ii va sanctiona pe cei ce nu au fisa acolo.Asa ca de voie, de nevoie, mergeam si imprumutam carti si daca tot le imprumutam si le caram pana acasa, ne apucam sa le si citim.Bineinteles ca nu ne verifica niciodata la biblioteca si nici nu ne punea intrebari despre cartile citite dar in felul acesta am prins ,,gustul'' lecturii.
Apoi cand am mai crescut putin am inceput sa dau iama prin cartile din biblioteca tatalui meu.Mi se pareau atat de grozave incat in vacante mama trebuia sa ma ameninte pentru a renunta la vreo carte si a merge la masa.
E drept in acele vremuri nu erau atatea canale tv(va amintiti probabil, cei ce au prins acele vremuri ca exista o singura televiziune ce emitea doar doua ore pe zi), nu exista internetul, nu aveam acces la filme, jocuri etc
Cartile erau singura modalitate de a evada din prezent.Cu ajutorul lor puteai calatori pe meleaguri necunoscute sau puteai participa la diverse aventuri.
Imi amintesc si de anii de dinaintea revolutiei cand era atat de greu sa mai procuri vreo carte, cand librariile erau pline de carti ,,scrise'' de sotii Ceausescu dar si de inflatia postrevolutie cand citeam tot ce prindeam in mana, cele mai multe, carti de duzina, lectura acestora, privind retrospectiv, fiind doar pierdere de timp.
Iar astazi...cand sunt foarte multe edituri, cand apar foarte multe carti, de toate facturile, oamenii se impart in doau parti:cei care vor sa citeasca dar nu isi permit din punct de vedere material si cei care nu au timp sa citeasca pentru ca nu stiu gustul lecturii.
Descopar cu surprindere adolescenti sau chiar tineri care au citit in viata lor doar una sau doua carti dar care stau ore in sir in fata calculatorului jucand jocuri si care, probabil, n-au descoperit ca acesta poate fi folosit si pentru a citi, existand destule site-uri unde pot fi gasite carti online.
Ne-am transformat incet, incet intr-o societate ce pune accent mai mult pe bucuriile materiale decat pe cele spirituale, pe cantitate si mai putin pe calitate.
Probabil, veti spune ca cei mai multi oameni sunt atat de preocupati sa asigure cele necesare traiului de zi cu zi, familiilor lor, avand mai multe job-uri incat nu mai au timp si pentru lectura, oricat si-ar dori. Cu siguranta, exista si astfel de cazuri dar exista si cazuri in care parintii nici macar nu-si incurajeaza copiii sa citeasca si li se pare mult prea greu, chiar revoltator cand profesorii le cer acestora sa lectureze o carte sau alta.
In aceste randuri am incercat sa fac o radiografie a rolului cartii in ultimii 30 de ani.Nu stiu cat de fidela a fost, ramane ca voi sa stabiliti asta!
Nu voi incheia inainte de a va intreba: ce rol ocupa cartea in viata voastra?Cand ati citit ultima carte? Ce carte?
Pentru cei ce inca mai cunoasteti farmecul lecturii...lectura placuta!
marți, 1 noiembrie 2011
Sinuciderea, lasitate sau curaj?
Comunitatea in care traiesc a fost recent zguduita de sinuciderea unui membru ai ei.Parea a avea tot ce-si poate dori un om :o familie reusita, o casa frumoasa, un automobil etc.Era ceea ce se numeste ,,un gospodar''.Parea o persoana echilibrata pe care te poti baza in orice situatie si ... totusi ...Toata lumea se intreaba ce l-a deteminat sa-si puna capat zilelor?!Ce ii lipsea?!De ce suferea?La aceste intrebari nu va mai da raspuns nimeni, pot cel mult intui cei apropiati lui.
Cu totii, poate, am avut macar o data in viata clipe de disperare in care ne-am dori ca totul sa se termine dar de aici si pana la a trece la gesturi extreme...
Ce ii determina pe unii oameni sa faca asemenea gesturi?Lasitatea? Nu mai au forta necesara sa infrunte situatiile prin care trec asa ca aleg capitularea, fuga de viata? Sau este aceasta un gest de curaj?
Avem noi dreptul sa hotaram cand sa ni se sfarseasca viata?
Eu cred ca asa cum nu am hotarat noi sa ne nastem, nu avem voie nici sa hotaram cand sfarsim aceasta viata.
Nu pot judeca pe nimeni, e cumplit sa treci prin situatii din care crezi ca nu mai ai scapare, in care nu mai intrezaresti nici o sclipire la orizont!
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ocroteasca in orice situatie!
Cu totii, poate, am avut macar o data in viata clipe de disperare in care ne-am dori ca totul sa se termine dar de aici si pana la a trece la gesturi extreme...
Ce ii determina pe unii oameni sa faca asemenea gesturi?Lasitatea? Nu mai au forta necesara sa infrunte situatiile prin care trec asa ca aleg capitularea, fuga de viata? Sau este aceasta un gest de curaj?
Avem noi dreptul sa hotaram cand sa ni se sfarseasca viata?
Eu cred ca asa cum nu am hotarat noi sa ne nastem, nu avem voie nici sa hotaram cand sfarsim aceasta viata.
Nu pot judeca pe nimeni, e cumplit sa treci prin situatii din care crezi ca nu mai ai scapare, in care nu mai intrezaresti nici o sclipire la orizont!
Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ocroteasca in orice situatie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



