Amintiri din copilarie

  Frigul de afara ne indeamna pe toti sa ne strangem in casa, pe langa sobe sau pe langa calorifere, dupa caz si ne face mult mai predispusi sa ne amintim intamplari din copilarie cum ar fi: joaca cu bulgari de zapada, saniusul, oamenii de zapada pe care ii faceam dar si  povestile pe care bunicii ni le spuneau la gura sobei.
  Eu si varul meu ne ghemuiam pe langa soba, cat mai aproape de bunici si savuram cu nesat povestile pe care ni le spuneau.Ne povesteau intamplari din copilaria lor dar la cea mai mare cautare erau amintirile bunicului din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
   Paream cei mai cuminti copiii, aproape uitam sa mai respiram cand bunicul ajungea cu povestea in punctul in care fusesera incojurati de rusi si luati prizonieri.Traiam si noi, la intensitate maxima, odata cu el, intamplarile pe care ni le relata din perioada prizonieratului.
Parca simteam si noi duritatea si raceala pietrelor pe care erau obligati sa se odihneasca noaptea, ne simteam si noi picioarele grele si dureroase, odata cu ei, din cauza zecilor de kilometri pe care trebuiau sa-i parcurga in drumul spre Siberia, parca le simteam si noi foamea care nu le dadea liniste si bucuria ce o simteau cand gaseau vreun stiulete pe vreun camp, uitat parca special de cei ce culesesera pentru niste tineri din Romania ce ajunsesera pe acele meleaguri neavand alta vina decat aceea ca au vrut sa-si apere tara.
Bunicul se simtea norocos ca a reusit sa supravietuiasca in ciuda a tot ce a patimit.
Se considera norocos si ca s-a imbolnavit foarte grav de plamani si desi o perioada a dus o lupta grea cu boala pentru viata lui, nu a fost obligat sa mearga la taiat de lemne in padurile siberiene pe acele geruri cumplite.
Foarte putini din cei care au lucrat in acele conditii, din cauza muncii dificile depuse la temperaturi foarte scazute si fara o alimentatie corespunzatoare au reusit sa se mai intoarca acasa sa-si mai revada familiile.
Pe el boala il salvase.A reusit sa-si revada tara, casa, parintii si sa-si intemeieze o familie, sa aiba copiii si nepoti carora sa le povesteasca intamplari din tineretea lui, iarna, la gura sobei.
Noi ascultam tot ce ne zicea si ne simteam fericiti ca nu trebuia sa trecem prin ce trecuse bunicul si protejati, nimic nu ni se putea intampla cat bunicul era cu noi!
  Timpul a trecut, noi am crescut si a trebuit sa infruntam viata in felul nostru iar bunicul e din ce in ce mai impovarat de ani, de greutatile senectutii.
Iar din cand in cand, iarna, cand vantul si gerul ne bat la fereastra ne amintim de copilarie, de povestile ei...