miercuri, 9 octombrie 2013

O tara de vis! (partea a doua)

                                                             (continuare)
   Urmatoarea vizita a fost la manastirea Hurezi sau Horezu. Aceasta  a fost inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu si a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.
Asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, prin inaltarea acesteia, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.
In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi, zidita sub forma de cruce si inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. S-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges.
Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.
Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.
  Desi este interzis sa faci fotografii in biserica mare a manastirii cam toti cei ce o vizitau aveau in mana un aparat foto sau un telefon dotat cu camera pe care le si foloseau.

  La manastirea Govora am vazut cele mai frumoase flori, mai frumoase chiar decat la Gradina Botanica din Bucuresti. Aceasta manastire, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, este amplasată la poalele dealului Coşul Mare, tot in judeţul Vâlcea.

Numele mânăstirii vine de la slavonescul ”gavariti” a vorbi, a spune, sau izvor, murmur de izvor.
Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicat parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, ca dupa aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare.
Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mânăstirii o reparaţie totală în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mânăstirea a fost restaurată şi extinsă.
În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură se găseşte o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptata în stil brâncovenesc.
Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc şi pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna între mânăstirile de cultură din ţară, a fost întemeierea tipografiei în incinta ei. Aceasta s-a făcut din porunca voievodului Matei Basarab,dăruită fiind de Petru Movilă.
Mânăstirea Govora rămâne în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română - "Pravila de la Govora" - după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a funcţionat vechea tipografie mai există şi astăzi.
   O manastire foarte frumoasa dar din pacate, greu accesibila persoanelor cu o dizabilitate locomotorie. Trebuie sa urci pe un drum ce nu e asfaltat ci pavat cu pietre foarte mari. Pe mine m-au sprijinit doua persoane pentru a reusi sa urc.
                                                            (va continua)
 

Un comentariu:

  1. Întotdeauna florile de la mănăstiri da impresia ca sunt cele mai frumoase flori. Da, constructia este asemeni Mănăstirii Curtea de Arges, mai putin arhitectura de pe turlă, care este cu mozaic in strat.

    RăspundețiȘtergere