Din pacate, atunci cand totul este ok in vietile noastre, chiar daca vorbim despre Dumnezeu adesea, uitam sa ne raportam la El in fiecare clipa...Dar atunci cand ne e greu, ii simtim cu adevarat prezenta ocrotitoare chiar daca, poate n-am merita-o.
Mirajul acestei vieti ne atrage si ne lasam prinsi ca de un vartej dar, din cand in cand, ne prabusim ...si atunci Il simtim pe Cel de Sus cum ne opreste caderea si nu ne lasa sa fim vatamati prea tare...Ce bine ar fi de nu I-am uita iubirea nici macar o clipa si I-am fi recunoscatori pentru tot ce face pentru noi, pupurea.
In urma cu cateva zile, am ajuns pe marginea prapastiei si m-am prabusit iar in cadere, inca o data Dumnezeu mi-a intins mana si m-a ridicat.Pentru a nu stiu cata oara...
De exemplu eu am devenit credincios in spital, era singurul in care imi mai puteam pune speranta. Probabil ca m-a pus la incercare deoarece, nu ca eram Ateu, dar nu ma rugam.
RăspundețiȘtergere