Deschide-ţi ochii să vezi harul Său!

   In urma cu doua zile eram foarte dezamagita de atitudinea anumitor persoane, eram trista si simteam ca viata mea nu progreseaza pe nici un plan si  fiind in aceasta stare, m-am apucat sa citesc revista Impreuna pe care tocmai o primisem. Aici am gasit acest articol care mi-a schimbat imediat starea de spirit, m-a facut sa vad toate binecuvantarile din viata mea, astfel m-am gandit sa vi-l prezint si voua.Poate va va ajuta si pe voi...

De ce Îl învinuim pe Dumnezeu pentru relele din lumea noastră, când noi L-am scos afară din ea? Şi dacă sunt acasă în siguranţă, şi dacă pot să-mi văd familia fericită lângă mine, şi pot, într-o zi de toamnă, să stau în casa mea, când îmi beau ceaiul cald şi aromat, ce altceva este acesta decât harul Său? Noi oamenii suntem aşa revoltători şi aruncăm tot răul care ni se întâmplă pe spatele lui Dumnezeu, uitând că Dumnezeu, cu strigătul Său şi ochii plini de lacrimi, ne spune să nu facem unele acţiuni, să nu mergem în unele locuri, dar noi, noi suntem cei care nu mai avem urechi de auzit şoapta Lui, pentru că în noi este atâta freamăt şi gălăgie, încât Dumnezeu, oricât ar striga spre noi să ne oprim, nu putem auzi. Şi atunci te întreb? Este Dumnezeu de vină pentru neascultările noastre, este Dumnezeu de vină pentru zgomotul din noi, prin care oprim vocea Lui să fie auzită.          Nu, dragul meu; Dumnezeu nu trebuie acuzat pentru răul pe care ni-l facem unii altora şi existenţa răului nu e dovada inexistentei Sale – ci faptul că nu se întâmplă tot răul care ar putea să se întâmple e măsura nelimitată a iubirii Sale şi dovada existenţei Sale. Pentru că se încăpăţânează să ne păzească într-o lume în care noi L-amscos afară cu trântit de uşă.          Ştii, tot ce ai acum, bucuriile pe care le trăieşti, sunt doar harul Său, doar bunătatea Lui, care se arată spre tine, şi în loc să stai tot timpul nemulţumit că nu ai nu ştiu ce, că Dumnezeu nu te ascultă, că El e departe, că El este.... şi să înşiri nenumărate motive, mai bine te-ai opri şi ai deschide ochii şi ai privi în jurul

tău. Wow! ai fi copleşit să vezi cât har al Lui este în jur, nu ai mai sta să te plângi şi să-L învinuieşti, ai fi cu o inimă plină de laudă, că El te-a binecuvântat atât demult!          Este un har să ai persoane în jur care te iubesc, este un har să fii binecuvântat, este un har să poţi să-ţi bei într-o zi de toamnă ceaiul cald în căminul tău, este un har să te poţi bucura de frunzele care cad parcă desenând pământul în culori calde, este un har...          Când a fost ultima dată când te-ai oprit şi să-I spui Domnului: Mulţumesc pentru fantezia de culori care o aşterni înaintea mea, toate sunt lucruri care îţi vorbesc, că totul este un har din partea Lui. Învaţă să te bucuri de viaţă, învaţă să stai la pieptul Lui... şi fă linişte în fiinţa ta,El are multe să-ţi spună!