Urme pe pamant...

  Se spune ca odata cu inaintarea in varsta oamenii devin mai intelepti...Nu stiu daca toti oamenii in varsta sunt intelepti dar stiu, cu siguranta, ca au ce povesti. Au fost in razboi, au trait in regimul comunist si au gustat si originala noastra democratie. Au crescut copii si nepoti. Au cunoscut vremuri grele dar si perioade frumoase. Nu te plictisesti alaturi de ei. Intotdeauna mai au o poveste de spus. Nu au trecut degeaba pe acest pamant.
 Astazi in Monitorul de Vrancea am citit o poveste care m-a impresionat  si pe care m-am gandit sa vi-o prezint si voua:,,Ion D. Leopea, după cum singur se prezintă, are 86 de ani şi, cu siguranţă, este unic în Vrancea! El a construit cu mâinile sale o şcoală în mijlocul pădurii şi spune că va rămâne lângă ea până ce timpul o va doborî. „Păi dacă văd un om căzut, eu nu trebuie să-l salt? Iar învăţătura saltă omul cel mai bine!” a fost mereu principiul de viaţă al lui nea Ion. Aşa că în 1972, pe vremea când cătunul Brătuleşti, comuna Dumitreşti, viermuia de copilărime, omul s-a zbătut până ce a obţinut „dezlegare de la ăi mari de la oraş” să înfiinţeze şcoala. Prima dată, aceasta a funcţionat într-o odaie a propriei locuinţe. Cum copii erau mulţi şi idealul lui nea Ion de a le lumina acestora minţile de nestăpânit, omul s-a apucat să ridice, cu mâinile lui, şcoala prin care au trecut aproape 60 de copii! Aproape toţi, risipiţi acum prin colţuri ale lumii, aproape toţi „cetăţeni europeni”, cum îi place lui nea Ion să le spună. Acum, şcoala nu mai funcţionează. În jurul ei nu mai sunt nici copii. Doar case părăsite, peste care stăpân fără voie a rămas nea Ion. Paznic straşnic al vremilor demult apuse, purtător al atâtor amintiri şi, până la urmă, făuritor de destine, spune că va rămâne acolo, lângă şcoala lui până ce ori el, ori ea, vor cădea...''
   Oare noi cand vom ajunge la vremea senectutii vom avea ce povesti celor mai tineri decat noi?
Suntem noi capabili sa construim ceva? Suntem capabili sa lasam ceva durabil in urma noastra sau timpul va spulbera edificiile superficialitatii din vremurile noastre?