Am intitulat acest blog astfel, gandindu-ma la sansa pe care ar trebui sa ne-o acordam noua insine dar si la sansa pe care ar trebui sa ne-o acordam unii altora, in special acelora dintre noi ce sunt in dificultate.
miercuri, 25 ianuarie 2012
Ce e prea mult....
Ninge,ninge si...iar ninge! Daca pana acum ma simteam fericita cand vedeam dansul fulgilor de nea, acum cred ca ce e prea mult strica.O iarna fara zapada parca n-are farmec. In plus, ninsoarea imi aminteste de perioada frumoasa a copilariei, de persoane dragi, de alte vremuri. Dar de noaptea trecuta ninge intruna si viscoleste.Deja parca e prea mult...Cand vantul iti biciueste fata si ti-e dificil sa te deplasezi, chiar teama, e cam greu sa te mai bucuri de iarna..Dar trebuie sa traim clipa si sa acceptam ce ne aduce ea, chiar de e prea multa zapada.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie îmi amintește de perioada copilăriei petrecută la țară, zăpada depășea de multe ori un metru, mergeam la școală prin adevărate tranșee :)
RăspundețiȘtergereLa fel erau si iernile copilariei mele, numai ca zapada era de vreo doi metri.Zapada de un metru si ceva avem si acum.Daca are cineva nevoie de zapada, viscol, ger, anuntati-ma si va trimit si voua!:))
RăspundețiȘtergere