Astazi, vorbeam despre lupta pentru o viata normala a persoanelor cu handicap cu o cunostinta care are doi copii cu retard mintal si mi-a povestit o intamplare care pur si simplu m-a revoltat.Eu o indemnam sa lupte importriva izolarii copiilor ei, pentru integrarea lor in societate iar asa-zisa societate...
Imi povestea ca intr-o zi era cu fiica si fiul ei in cea mai mare piata din Focsani si cand treceau pe langa o taraba, doi barbati ce se aflau in spatele acelei tarabe au inceput sa rada. Ce poti face sau zice intr-o asemenea situatie?!
Eu personal cred ca e lipsa de educatie.Din pacate, asemenea cazuri nu sunt singulare.Ea banuia ca asemenea atitudini sunt intalnite doar in cazul persoanelor cu handicap psihic.Am fost nevoita sa o contrazic.Si mie mi s-a intamplat uneori ca persoane cu care intru in contact sa nu reuseasca sa ma vada pe mine cea dincolo de handicap.
Eu consider ca e pierderea celor care nu reusesc sa observe omul, calitatile si defectele lui ci doar boala de care sufera.
Mai dureros e cand oameni care chiar te cunosc si care chiar au apelat la ajutorul tau cand au avut nevoie, impart oamenii in cei cu handicap si cei fara handicap.Dar fiecare e liber sa gandeasca ce si cum vrea...Asemenea oameni inradacinati in prejudecati nu cred ca pot fi schimbati. Din fericire, exista si multe persoane inteligente care reusesc sa vada dincolo de aparente.
Celor care observa doar dizabilitatea unui om le voi spune ca nimeni n-a ales sa se imbolnaveasca sau sa se nasca cu o dizabilitate prin urmare asa ceva se poate intampla oricui, oricand.
Incercati sa descoperiti omul, dincolo de handicapul pe care il are, nu se stie... poate veti avea o supriza placuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu