In fiecare om exista o lume

  Azi m-am trezit gandindu-ma la bunicul meu si la povestile pe care ni le spunea, povesti din copilaria sau tineretea lui... Oameni pe care nu i-am intalnit niciodata, care au trait cu mult inainte ca eu sa ma fi nascut imi devenisera familiari datorita istorisirilor bunicului meu.

 Rastoceni si nu numai, alaturi de care copilarise, fusese in razboi, organizase hore, care ii fusesera alaturi cand s-a casatorit sau cand si-a contruit casa...

 O lume care disparuse si care parea atat de fascinanta pentru noi, cei ce traim in era prieteniilor virtuale. O lume ce era parca doar a lui si din cand in cand ne-o dezvaluia si noua. Dar toti acesti oameni ce erau insufletiti prin povestile lui, au disparut odata cu el...

  Desi a trecut doar un an, nu-mi mai amintesc multe dintre numele oamenilor despre care bunicul imi povestea atat de des... Probabil si altii i-au uitat si astfel acesti oameni au mai murit o data.
  Asa cum in bunicul meu exista o lume doar de el stiuta si in fiecare din noi exista o lume doar a noastra...
Oameni pe care i-am indragit sau pe care inca ii indragim si alaturi de care am trait episoade din viata... Oameni pe care ii purtam in suflet atat timp cat traim...
Ce-i drept lumea noastra e mult mai saraca, prieteniile si relatiile virtuale luind tot mai mult locul celor reale... Aceste lumi le purtam in suflet intreaga viata si din cand in cand le facem cunoscute celor de langa noi, lumile nostre intersectandu-se astfel.
Lumi ce vietuiesc si dispar odata cu noi...

PS. Fotografiile folosite au apartinut bunicului meu si sunt facute in jurul anului 1940.

O frumoasa intalnire

  Aflasem despre domnul  Radu Borcea din povestile bunicilor mei... Fusese coleg la ziarul Milcovul cu unchiul meu iar tatal dumnealui fusese coleg de scoala cu bunicul.

   Anul trecut am citit in presa despre lansarea primei dumnealui carti intitulata ,,Colectivizarea sufletelor sau Memoria pamantului confiscat'', dar desi mi-am dorit n-am reusit sa ajung la aceasta lansare asa ca in ciuda faptului ca amandoi eram legati sufleteste de localitatea in care eu traiesc iar dumnealui a copilarit, nu l-am intalnit niciodata.
   In urma cu cateva seri insa, fiind invitata la aniversarea celor 20 de ani de existenta ai Ziarului de Vrancea, minunata Silvia Vrinceanu ce la fiecare intalnire imi prezinta oameni la fel de minunati ca si ea, mi-a facut bucuria de a-mi-l prezenta pe dnul Borcea si brusc am pornit impreuna intr-o calatorie in trecut in care am reintalnit oameni dragi ce nu mai sunt printre noi dar care inca fac parte din fiinta localitatii pe care o iubeam deopotriva, unele dintre aceste persoane chiar fiind personaje ale cartii dumnealui. "Am scris această carte pentru oamenii din satul meu. Aveam această datorie", a declarat acesta.
   Va recomand sa cititi ,,Colectivizarea sufletelor sau Memoria pamantului confiscat'', carte in care jurnalistul prezinta drama traita de oamenii in mijlocul carora a crescut in timpul colectivizarii fortate. Rastocenii ce doresc sa citeasca aceasta carte o pot gasi la Primarie si la biblioteca Scolii Generale din localitate, autorul daruind fiecareia cate un exemplar.
  E o bucurie sa intalnesti astfel de oameni ce te ajuta sa descoperi noi valente ale oamenilor, locurilor si evenimentelor pe care credeai ca le cunosti. E o binecuvantare sa cunosti oameni care considera ca trecutul trebuie cinstit, rememorat si nu uitat pentru a impiedica astfel repetarea dramelor traite de inaintasii nostri.

,,Strigatul lui Maricel'' a fost auzit

  Va mai amintiti povestea baiatului imobilizat care nu avea certificat de incadrare in grad de handicap, asigurare de sanatate sau macar speranta intr-un trai decent? Cei ce nu i-ati aflat povestea o puteti descoperi in postarea  intitulata ,,Strigatul lui Maricel'' .
  La scurt timp dupa ce am scris acele randuri, speranta a aparut si pe strada lui Maricel. Autoritatile locale l-au ajutat s-a obtina certificatul de incadrare in grad de handicap si drepturile ce-i revin odata cu acesta. Desi acest certificat este valabil doar un an si astfel peste 11 luni va incepe iarasi aceeasi tevatura, macar acum are asigurare de sanatate si incepand cu luna viitoare va avea un venit care ii va permite sa aiba un trai mai bun.
Si vestile bune nu se termina aici. O tanara cu suflet mare plecata de multi ani din tara aflandu-i povestea i-a trimis un scaun rulant care ii va permite sa iasa din casa cand vremea se va mai incalzi.

Foto: Vasile Prunila
Aceeasi persoana a vrut sa fie sigura ca Mosul nu-l va ocoli si in acest an pe Maricel, asa ca l-a trimis in casuta lui mai devreme cu daruri care sa-i faca sarbatorile putin mai frumoase.

  Maricel si mama lui mulumesc, dlui Dita Mitrut care n-a precupetit nici un efort pentru a atrage atentia asupra situatiei lor, Ninei, tanara care si-a dorit sa aduca un zambet pe chipul si in sufletul lui Maricel, Ziarului de Vrancea care a ajutat ca aceasta poveste sa aiba mai multa vizibilitate si nu in ultimul rand autoritatilor locale.
  Aceasta poveste mi-a confirmat inca odata daca mai era nevoie ca atunci cand mai multi oameni frumosi se aduna pot aduce zambete chiar si intr-un suflet chinuit.
  

Durerea vine de la Rasarit

  Pana in urma cu doar cateva zile, aceasta sintagma m-ar fi dus poate cu gandul la comunism fara a starni insa un ecou deosebit in mine dar in aceste zile am parcurs cu mare emotie randurile unei carti ce poarta acest titlu, scrisa de profesorul de istorie Dragomir Oprea, fiu al localitatii Rastoaca, in care traiesc si eu.
  Nu l-am cunoscut pe autorul acestei carti, drumul vietii purtandu-i pasii pe alte meleaguri iar cartea am descoperit-o la o vecina, nepoata a autorului insa in aceste zile cat i-am parcurs randurile m-am simtit mai apropiata ca niciodata de localitatea mea, de trecutul ei, de oamenii care i-au scris istoria.
  Este o carte autobiografica ce ne face sa traim alaturi de autor, de familia lui si de ceilalti rastoceni ai acelor vremuri, perioada celui de-al doilea razboi mondial si instalarea regimului comunist cu tot ce a adus el mai rau, colectivizarea, detentiile politice si tot convoiul de suferinte ce a impovarat sufletul taranului roman si nu numai.
  Desi ii auzisem pe bunicii mei povestind despre colectivizarea fortata la care fusesera supusi taranii din Rastoaca si chiar ii cunoscusem pe cativa dintre locuitorii ce se revoltasera impotriva acesteia si petrecusera multi ani in puscaria de la Gherla si la munca silnica in Delta, doi dintre ei fiind fratii bunicei mele, niciodata nu simtisem drama acestor oameni, a acelor vremuri dar citind aceasta carte, am trait cu sufletul plin de emotie fiecare eveniment alaturi de autor si de consatenii lui si ai mei.
  In multe momente, nu mi-am putut stapani lacrimile ce-mi strabateau obrazul, asa cum au strabatut si obrazul acestei localitati. Aceasta carte m-a ajutat sa-i simt pulsul, suferinta si ranile.

  Nu pot sa inchei fara a multumi domnului profesor Dragomir Oprea pentru ca a scris aceasta carte. Nu stiu daca aceste multumiri vor ajunge vreodata la dumnealui dar fara sa parcurg aceasta carte n-as fi inteles atat de intens ca trecutul nu trebuie uitat. Suntem obligati sa invatam din el pentru a impiedica repetarea acelorasi greseli, a acelorasi suferinte.

Nici in acest an nu am scapat de teama de inundatii

  Am avut iarasi doua zile ploioase, urmate, bineinteles, de cresteri ale debitelor raurilor si de teama oamenilor din localitatea mea ca se vor trezi cu Milcovul sau Putna in curti sau, si mai grav, in locuinte...
Nimic nou... De la inundatiile din 2005, cand trei sferturi din localitate s-a aflat sub imperiul apelor, in fiecare an, la fiecare ploaie serioasa, retraim acel cosmar.
  Au trecut aproape 11 ani si nimic nu s-a schimbat.
Stam linistiti cand e frumos afara iar cand incep ploile si avertizarile meteorologice si hidrologice curg cu nemiluita, ne apucam sa curatam canalele ce pot capta o parte din apa revarsata de cele doua rauri ce inconjoara localitatea, ce pana atunci au fost cotropite de gunoaie si buruieni. Nici gunoaiele adunate pe malurile raurilor nu ne deranjeaza prea tare cand soarele straluceste pe cer, ne amintim cat rau pot face doar in timpul unei viituri.
   Noaptea trecuta cand cele doua rauri se pregateau sa-si paraseasca matca a fost cam dificil sa pui capul pe perna linistit...asa ca ne tot intrebam unii pe altii pe retelele de socializare daca suntem in posesia unor informatii recente. E foarte greu cand nu ai acces la astfel de informatii ce ar trebui oferite chiar de autoritatile locale. Site-ul Primariei, lipsit de viata de cateva luni (ca sa nu zic ani) nu ne oferea nici o informatie in acest sens.
  Daca pana mai zilele trecute, politicienii nostri, candidati la alegerile locale, invadasera grupul Rastoaca cu promisiuni electorale, acum pareau inexistenti, neavand timp pentru a solidariza (un cuvand prea des folosit in campania electorala) cu cei speriati, in cautare de informatii.
  Dar speranta moare ultima...asa ca nu putem decat spera ca viitorul primar si viitorii consilieri vor pune pe lista de prioritati masuri care sa previna revarsarea raurilor (poate vor face vreun dig) dar si metode prin care simplu cetatean sa stie ce se intampla in localitatea lui de la autoritati si nu de la prietenii de pe facebook...
  Sau poate ar trebui sa speram ca va ploua mai putin?!

Strategia de Dezvoltare Locala a comunei Rastoaca

  Intr-una din zile, vecinul meu ce tocmai asistase la o sedinta a Consiliului Local in calitate de simplu cetatean al comunei, imi pune in brate un document intitulat Strategia de Dezvoltare Locala a comunei Rastoaca. Constiincioasa cum sunt, nevrand sa-l dezamagesc, m-am apucat sa analizez acest document, atat cat ma pricep si eu...
Acest studiu, dupa cum am aflat de la un consilier a fost comandat de Primaria Rastoaca, fiind semnat de firma Anderssen.
Dupa ce l-am parcurs mi-am dat seama ca nicaieri nu este trecut numarul persoanelor intervievate pentru realizarea acestui studiu, dandu-mi impresia la unele capitole ca nu prea are legatura cu realitatea acestei localitati, fiind mai degraba un studiu intocmit intr-un birou oarecare.
   Acest studiu contine:
   Strategia de Dezvoltare Locala 2015-2020, Rezultate Studiu Opinie Populatie
   Strategia de Dezvoltare Locala, Structura Esantionului Analizat, Rezultate Studiu Opinie Populatie
Astfel aflam ca cei mai multi respondenti au peste 65 de ani si ca sunt pensionari, nimic anormal, avand in vedere ca multi tineri sunt plecati din tara. Prezentarea structurii esantionului analizat, neridicandu-mi de asemenea nici un semn de intrebare in ce priveste varsta, starea civila, studiile sau veniturile.
Conform acestui studiu profilul locuitorului comunei rastoaca este urmatorul:
Media de varsta este de 55 de ani.;
Diferenta femei-barbati este nesemnificativa;
Doar 27,6% dintre respondenti realizeaza activitati, desi populatia activa este in procent de 55,3%;
Din total 29,2% dintre locuitorii comunei au absolvit scoala de ucenici/treapta I liceu(9-10 clase)/profesionala;
Majoritatea respondentilor sunt casatoriti(66,2%);
Cele mai multe dintre gospodarii au 1-2 membri(41,6%);
In 26,2% dintre familiile din comuna exista persoane care au plecat sa munceasca in strainatate;
Venitul mediu al respondentilor este de 1112 lei;
47,7% dintre respondenti beneficiaza de 2-3 camere in locuinta;
63,3% din populatie declara ca veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar.
  La capitolul ASPECTE GENERALE, pe primul loc la aspecte pozitive ale comunei se afla Primarul/Primaria, urmat de Caminul Cultural, Zona linistita, Scoala si calitatea apei. Suprinzatoare raspunsuri, nu?
Un alt raspuns ce pe mine m-a surprins a fost urmatorul: 58,5% dintre rastoceni cred ca, consiliul local are o capacitate ridicata de a gestiona dezvoltarea comunei, 18,5% avand de asemenea incredere foarte ridicata in acesta iar eu credeam ca sunt inca locuitori care nici nu stiu cine sunt membrii Consiliului Local... Despre proiectele discutate in sedintele acestuia cei mai multi nu avem habar, asadar de unde atata incredere?
  La INFRASTRUCTURA mi-a sarit in evidenta urmatoarele: 16,9% dintre respondenti practica colectarea selectiva a deseurilor. Serios? Se face in comuna noastra asa ceva?
De asemenea, 60% dintre respondenti considera ca in comuna se organizeaza suficiente manifestari culturale.
  La capitolul DEZVOLTARE SOCIALA aflam ca 55,3% din populatie nu e dispusa sa faca naveta zilnic la lucru pentru asigurarea nevoilor zilnice. Trist.
Sprijinul oferit de Primarie si Autoritatile publice locale batranilor, persoanelor cu dizabilitati, copiilor institutionalizati, persoanelor cu venituri reduse si somerilor se pare ca este de peste 90%.
  Tot din acest studiu aflam ca polulatia considera necesare pentru dezvoltarea scio-economica comunei urmatoarele proiecte:
-Dezvoltare infrastructurii utilitare- apa curenta, canalizare 37,7%
-Dezvoltarea infrastructurii rutiere- drumuri, santuri 23,3%
-Racordarea la reteaua de gaz 20%
-Atragerea de investitori si crearea de locuri de munca 10,8%
-Construirea unui cimitir 3,3%
-Imbunatatirea serviciilor de furnizare a energiei electrice 1,7%
-Imbunatatirea serviciilor de telecomunicatii 0,8%
-Construirea bisericii 0,8%
-Amenajarea salii de sport 0,8%
-Eoliene 0,8%
Stadiu de realizare al contractului
Pana in acest moment s-au demarat urmatoarele actiuni:
-Actiuni de documentare si de pregatire de management de proiect;
-S-au pregatit materialele pentru culegerea informatiilor pe teren de la unitatile descentaralizate judetene cat si de la comuna;
-S-au elaborat instrumente de cercetare pe teren;
-S-a efectuat studiu de opinie pe populatie si este in pregatire elaborarea raportului de cercetare;
Actiuni viitoare:
-Efectuarea studiului pe mediu de afaceri;
-Stabilirea comisiilor de lucru pe strategie si efectuarea analizei SWOT;
-Stabilirea proiectelor si efctuarea strategiei.
  Viitorul suna bine pentru rastoceni, nu?