,,Cine sunt eu?''

   Banuiesc ca fiecare dintre voi la un moment dat, macar o data in viata, s-a intrebat ,,cine sunt eu, cu adevarat?'' Macar o data ne oprim din tumultul, de neoprit, al acestei vieti si ne punem aceasta intrebare...
Cine suntem? Fiul/fiica parintilor nostri, iubitul/a sau sotul/sotia cuiva, tata/mama, fratele/sora altcuiva, nepotul/nepoata bunicilor, amicul/a, vecinul/a, angajatul/a, seful/a sau ,pur si simplu, cel/cea ce are o dizabilitate...Dar dincolo de ceea ce reprezentam pentru cei din jur, ,,cine sunt eu''? Unii s-ar putea identifica cu ceea ce au, ce au agonisit, ce au realizat si ar putea inlocui ,, eu sunt'' cu ,,eu am'' dar ,,cine sunt eu'' .dincolo de tot ce am?
   Aceasta viata poate fi considerata o calatorie, un drum pe care trebuie sa-l parcurgem pentru a ne descoperi pe noi insine, pentru a descoperi farama de divinitate din noi. Se pare ca chiar suferinta poate fi un prilej de a reflecta si de a ne descoperi.
  Voi cei ce sunteti fericiti sau poate suferiti, sunteti incojurati de iubirea celor din jur sau asaltati de griji si de probleme, stiti cine sunteti, cu adevarat? Ati reusit sa va descoperiti pe voi insiva?

Deschide-ţi ochii să vezi harul Său!

   In urma cu doua zile eram foarte dezamagita de atitudinea anumitor persoane, eram trista si simteam ca viata mea nu progreseaza pe nici un plan si  fiind in aceasta stare, m-am apucat sa citesc revista Impreuna pe care tocmai o primisem. Aici am gasit acest articol care mi-a schimbat imediat starea de spirit, m-a facut sa vad toate binecuvantarile din viata mea, astfel m-am gandit sa vi-l prezint si voua.Poate va va ajuta si pe voi...

De ce Îl învinuim pe Dumnezeu pentru relele din lumea noastră, când noi L-am scos afară din ea? Şi dacă sunt acasă în siguranţă, şi dacă pot să-mi văd familia fericită lângă mine, şi pot, într-o zi de toamnă, să stau în casa mea, când îmi beau ceaiul cald şi aromat, ce altceva este acesta decât harul Său? Noi oamenii suntem aşa revoltători şi aruncăm tot răul care ni se întâmplă pe spatele lui Dumnezeu, uitând că Dumnezeu, cu strigătul Său şi ochii plini de lacrimi, ne spune să nu facem unele acţiuni, să nu mergem în unele locuri, dar noi, noi suntem cei care nu mai avem urechi de auzit şoapta Lui, pentru că în noi este atâta freamăt şi gălăgie, încât Dumnezeu, oricât ar striga spre noi să ne oprim, nu putem auzi. Şi atunci te întreb? Este Dumnezeu de vină pentru neascultările noastre, este Dumnezeu de vină pentru zgomotul din noi, prin care oprim vocea Lui să fie auzită.          Nu, dragul meu; Dumnezeu nu trebuie acuzat pentru răul pe care ni-l facem unii altora şi existenţa răului nu e dovada inexistentei Sale – ci faptul că nu se întâmplă tot răul care ar putea să se întâmple e măsura nelimitată a iubirii Sale şi dovada existenţei Sale. Pentru că se încăpăţânează să ne păzească într-o lume în care noi L-amscos afară cu trântit de uşă.          Ştii, tot ce ai acum, bucuriile pe care le trăieşti, sunt doar harul Său, doar bunătatea Lui, care se arată spre tine, şi în loc să stai tot timpul nemulţumit că nu ai nu ştiu ce, că Dumnezeu nu te ascultă, că El e departe, că El este.... şi să înşiri nenumărate motive, mai bine te-ai opri şi ai deschide ochii şi ai privi în jurul

tău. Wow! ai fi copleşit să vezi cât har al Lui este în jur, nu ai mai sta să te plângi şi să-L învinuieşti, ai fi cu o inimă plină de laudă, că El te-a binecuvântat atât demult!          Este un har să ai persoane în jur care te iubesc, este un har să fii binecuvântat, este un har să poţi să-ţi bei într-o zi de toamnă ceaiul cald în căminul tău, este un har să te poţi bucura de frunzele care cad parcă desenând pământul în culori calde, este un har...          Când a fost ultima dată când te-ai oprit şi să-I spui Domnului: Mulţumesc pentru fantezia de culori care o aşterni înaintea mea, toate sunt lucruri care îţi vorbesc, că totul este un har din partea Lui. Învaţă să te bucuri de viaţă, învaţă să stai la pieptul Lui... şi fă linişte în fiinţa ta,El are multe să-ţi spună!

Sfantul Mucenic Mina

    Astazi, 11 noiembrie Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Mina.
Acesta s-a nascut in Nakiyos, in apropiere de Memphis, in prima jumatate a secolului al III-lea.Sfantul Mina a crescut intr-o atmosfera crestina, beneficiind de o educatie aleasa – parintii sai erau instariti, tatal fiind guvernator militar. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta.
Intra in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Aici il va intalni pe Sfantul Macarie Egipteanul care ii va spune: "Ce cauti intre cer si pamant, Mina, de unul singur? Locul tau este in mijlocul multimii, ca sa ia aminte toti la cuvintele si la faptele tale. Ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie".
Sfantul Mina implineste cuvintele Sfantului Macarie, paraseste desertul si ajunge in Cotyaeum, cel mai apropiat oras de desertul in care vietuise. Aici avea loc o serbare in cinstea zeilor.Stiind ca apartine unei familii nobile, concetatenii sai l-au sfatuit sa se indeparteze de credinta lui, promitandu-i daruri si mariri. Sfantul Mina nu s-a razgandit iar guvernatorul orasului a hotarat sa fie torturat, insa Sfantul a rezistat vitejeste torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat sa-i fie taiat capul, sa i se arunce trupul in flacari, iar cenusa sa fie imprastiata in vant. Trupul i-a ramas in foc timp de trei zile si trei nopti, dar nu a suferit stricaciuni.
   Datorita unor minuni savarsite de Sfantul Mina, crestinii vad in el si un ocrotitor al celor pagubiti.
   In biserica "Sfantul Mina" - Vergu din Capitala, se afla particele din moastele Sfantului Mina. Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mina si in Catedrala mitropolitana din Iasi. In aceasta Catedrala, printre moastele celor 32 de sfinti, se afla si un fragment din moastele Mucenicului Mina. Si in Biserica "Sfantul Mina" din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente doua fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, in august 2001, de catre Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor.

        

ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE TAUMATURGUL

  Astazi crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul, Vindecatorul de cancer de acceea cred ca ar trebui sa ne rugam cu totii Sfantului sa ne vindece de suferintele fizice dar si de cele sufletesti.

ACATISTUL SFANTULUI NECTARIE TAUMATURGUL

 Condacul 1

 Pe steaua cea nou stralucitoare a Ortodoxiei,

Pe al Bisericii nou zid de aparare,

Cu bucurie in inimi sa il laudam.

Slavit fiind de lucrarea Duhului,

Izvoraste tamaduiri si har bogat,

Pentru aceea ii strigam, bucura-te parinte Nectarie.

 Icosul 1

 Om purtator al bucuriilor celor ceresti, te-ai aratat in lume Nectarie, arhiereule al lui Hristos, in viata neprihanita petrecand, drept, cuvios si de Dumnezeu inspirat, in toate daruit; pentru aceasta si de la noi auzi unele ca acestea:

Bucura-te, cel prin care se inalta cei credinciosi;

Bucura-te, cel prin care sunt risipiti cei dusmanosi;

Bucura-te, vas aurit al intelepciunii;

Bucura-te, cel prin care se invinge rautatea lumii;

Bucura-te, locas al sfinteniei si al lucrarii ceresti;

Bucura-te, carte dumnezeiasca a noii cetati ingeresti;

Bucura-te, cel care pe deplin Sfant te-ai aratat;

Bucura-te, cel care de cele materiale te-ai lepadat;

Bucura-te, a credintei rasplata stralucitoare;

Bucura-te, mijlocitor al harului cucernic si tare;

Bucura-te, cel prin care Biserica se slaveste;

Bucura-te, cel prin care insula Eghina se veseleste;

Bucura-te, parinte Nectarie.

 Condacul al 2-lea

 Intelepciune avand, inca din tinerete, de raza cea dumnezeiasca ti-ai luminat sufletul si stralucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, in virtuti inaintand, de mic copil ai cantat lui Hristos: Aliluia!

 Icosul al 2-lea

 Mergand in orasul Sfantului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca indrumator si cercetarea celor sfinte ca aparator. De aceea, hranindu-te din intelepciunea cea dumnezeiasca, pe cei pe care cu cuvantul tau i-ai umplut de bucurie sfanta, ii auzi strigand unele ca acestea:

Bucura-te, vita a vesniciei;

Bucura-te, nectar al ambroziei;

Bucura-te, ca de Mantuitorul ne-ai fost trimis vindecator luminat;

Bucura-te, ca parintilor celor din vechime ai urmat;

Bucura-te, piatra cea noua a zidirii cugetatoare;

Bucura-te, cununa nou impletita, a Bisericii dreptmaritoare;

Bucura-te, cel ce te-ai aratat ca un trandafir proaspat inflorit;

Bucura-te, cel ce de Dumnezeu ai fost daruit;

Bucura-te, steaua cea noua a credintei poporului;

Bucura-te, cel ce stralucesti in slava Creatorului;

Bucura-te, bunule chivenisitor al poruncilor ceresti;

Bucura-te, chip al slavitelor virtuti ingeresti;

Bucura-te parinte Nectarie.

 Condacul al 3-lea

 Slavita intelepciune ai cautat-o si ti-ai dorit-o din tineretile tale, si pe Hristos L-ai rugat cu lacrimi fierbinti ca sa te impodobeasca cu inalta ei frumusete. Pentru aceea Nectarie, cu credinta si plecaciune strig catre Domnul: AIiluia!

 Icosul al 3-lea

 S-a bucurat sufletul tau, ca oarecand al marilor Parinti, Vasile si Grigorie, mergand la Atena sa dobandesti invatatura cea folositoare. Pentru aceea, cu bucurie iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, fiu al luminii celei ceresti;

Bucura-te, vlastar al evlaviei celei ingeresti ;

Bucura-te, cel ce ai fugit de amagirile cele lumesti ;

Bucura-te, ca cele spre indumnezeire n-ai incetat sa doresti ;

Bucura-te, minte purtatoare de Dumnezeu, plina de intelesuri divine;

Bucura-te, carbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetarii  crestine;

Bucura-te, cel ce viata fara de pata ai trait;

Bucura-te, cel ce inselaciunea lui Veliar ai zdrobit;

Bucura-te, cel ce ai deschis usa sufletului, iubirii lui  Hristos;

Bucura-te, cel in care a inflorit savarsirea binelui luminos;

Bucura-te, sprijinul cel tare al celor credinciosi;

Bucura-te, sageata de mult plans a celor dusmanosi;

Bucura-te parinte Nectarie!

 Condacul al 4-lea

Avand in tine ravna cea dumnezeiasca a Cuviosilor Parinti, fara incetare ti-ai dorit viata cea ingereasca. De aceea, in Hios, cu bucurie ai intrat in cerescul cin monahal si pe vrajmasul l-ai  Iasat pagubit, cantand Domnului  neincetat: AIiluia!

 IcosuI al 4-lea

 Auzit-a Arhiereul Cel dintru inaltime rugaciunea ta, strigat-ai catre Dansul din toata  inima ta. De aceea, de graba a Iinistit apele marii si furtuna a potolit. Vazand acestea, cei ce au fost salvati prin rugaciunile tale, cu multumire si credinta iti canta unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce de Ia Dumnezeu ne-a  fost trimis vindecator;

Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;

Bucura-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;

Bucura-te, ca in randul Tuturor Sfintilor ai intrat;

Bucura-te, vas nepretuit al darurilor ceresti ;

Bucura-te, gradina inflorita a fericitelor virtuti ingeresti;

Bucura-te, cel ce furtuna marii o Iinistesti ;

Bucura-te, ca strigatul huIitorilor il potolesti ;

Bucura-te, noule ales al lui Hristos;

Bucura-te, al virtutilor gradinar cuvios;

Bucura-te, iubitorule de viata duhovniceasca;

Bucura-te, cel ce ai fost rasplatit cu bucuria cereasca;

Bucura-te parinte Nectarie!

 Condacul al 5-lea

 Sfant Ierarh te-ai aratat, in aceste vremuri de pe urma, vrednic de cinstire, ca oarecand Sfintii cei de demult. Caci in acelasi chip ca si ei viata ti-ai  petrecut si slavite minuni ai savarsit, izbavindu-i din toate necazurile pe cei

care striga: Aliluia!

 Icosul al 5-lea

 Arhiereu intelept, ales de Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat in tara Egiptului, pastor luminat al Pentapolisului, alergand, ca oarecand marele Pavel, spre viata in Hristos. De aceea si cei credinciosi, cunoscand virtutile tale, cu glas de bucurie striga unele ca acestea:

Bucura-te, a cetatii marire;

Bucura-te, a evlaviei fire;

Bucura-te, cel asemenea Cuviosilor pustiei;

Bucura-te, podoba cea noua a preotiei;

Bucura-te, vas al blandetii si tezaurul iubirii;

Bucura-te, datatorul pacii si izvoratorul milei;

Bucura-te, ca Bisericii te-ai aratat stralucitor;

Bucura-te, ca celor cuviosi te arati indrumator;

Bucura-te, chip al trairii celei neprihanite;

Bucura-te, candela a indumnezeirii primite;

Bucura-te, ca Arhiereu desavarsit celor inalte slujesti;

Bucura-te, cuvantator neintrecut al celor dumnezeiesti;

Bucura-te parinte Nectarie!

 Condacul al 6-lea

 Vazut-au crestinii din toata Biserica Egiptului, ca esti un adevarat pastor al Evangheliei. Pentru aceea, multimea credinciosilor ce ascultau cuvantul invataturii tale, gandeau ca au dobandit un nou Sfant parinte, ce cu putere invata. Si impreuna cu tine nu incetau sa strige Domnului: Aliluia!

 Icosul al 6-lea

 Stralucit-ai si in pamantul elen, asemenea unui nou Apostol, Iuminand inimile credinciosilor cu focul sfintelor invataturi si cu razele vietii tale, Cuvioase. Pentru aceasta, luminati fiind si noi de stralucirea ta, iti strigam unele ca acestea:

Bucura-te, luminator al Bisericii Domnului ;

Bucura-te, trambita cea tare a adevarului;

Bucura-te, cel ce ai avut ravna Apostolilor;

Bucura-te, izvorul harului si al vindecarilor;

Bucura-te, retor indumnezeit al cuvintelor vietii;

Bucura-te, ca pline de har sunt omiliile tale, intelept al cetatii;

Bucura-te, cel ce cureti sufletele, de robia patimilor;

Bucura-te, ca potolesti pornirile inimilor;

Bucura-te, mare invatator al credinciosilor;

Bucura-te,ascet tare, lui Hristos urmator;

Bucura-te, ca multe ispite ai indurat;

Bucura-te, ca sufletele, spre Hristos le-a indreptat;

Bucura-te, parinte Nectarie!

 Condacul al 7 -lea

 Mare intre Ierarhi si intelept intre invatatori, dar si smerit ascet al lui Hristos n-ai incetat a fi, Cuvioase. De aceea, parinte duhovnicesc, al celor ce se pregateau pentru slujirea preoteasca, ai fost chemat. Cu ei impreuna, te slavim si strigam: Aliluia!

 Icosul al 7-lea

 Nectar al dreptatii, si fruct de viata sfanta, caii dumnezeiesti ai urmat si norului duhovnicesc; iar pe noi  cei aflati la vreme de stramtoare, neincetat ne-ai izbavit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucura, cand iti canta tie unele ca acestea:

Bucura-te, carare a bucuriei;

Bucura-te, adiere a vesniciei;

Bucura-te, cel ce izvorasti apele harului;

Bucura-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;

Bucura-te, primavara sfinteniei, ce alungi iarna din gand;

Bucura-te, stralucire ce luminezi intunericul cel adanc;

Bucura-te, cel ce incurci gandurile celor pacatosi;

Bucura-te, cel ce bucuri inima celor credinciosi;

Bucura-te, sprijin al dreptmaritorilor;

Bucura-te, nimicitorul ereziilor;

Bucura-te, caderea defaimatorilor;

Bucura-te, vindecatorul bolnavilor !

Bucura-te, parinte Nectarie!

 Condacul al 8-lea

 Straine minuni parinte, izvorasc din mila ta cea mare, si ii ridica pe cei aflati in dureri. De aceea, si la Sfanta ta Manastire, fara incetare soseste multime de lume, cerand vindecarea si izbavirea de boli si cantandu-ti neincetat: Aliluia!

 Icosul al 8-lea

 Liman izbavitor, in insula Eghina, este Manastirea ta, Sfinte. Aici, sufletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre mantuire si Ie-ai indreptat cu intelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neincetat se vor ruga catre tine zicand:

Bucura-te, a mintii sfanta Iucrare;

Bucura-te ocean de rabdare;

Bucura-te, chip viu al smereniei;

Bucura-te, tezaur sfant al curatiei:

Bucura-te, candela a puritatii si chivot al nepatimirii;

Bucura-te, Iocas al virtutilor si sanctuar al cumpatarii;

Bucura-te, ca spre Dumnezeu conduci Manastirea ta;

Bucura-te, ca toata puterea si ravna, ti-ai pus pentru ea.

Bucura-te, al Eghinei stralucit veghetor;

Bucura-te, ca degrab'credinciosilor le dai ajutor;

Bucura-te, ca pre multi din pericole i-ai salvat;

Bucura-te, ca pe amagitorul, in prapastia cea adanca l-ai aruncat;

Bucura-te, Parinte Nectarie!

 Condacul al 9-lea

 Pline de har sfant si de miros de buna mireasma duhovniceasca sunt Sfintele tale Moaste. Mirul ce izvoraste din ele bine inmirezmeaza, nu doar Sfanta ta Manastire, ci si intrega insula a Eghinei, sfintindu-i pe aceia care, nu inceteaza a striga catre tine: Aliluia!

 Icosul al 9-lea

 Izvoratoare de har sunt Sfintele tale Moaste si de bogate daruri ceresti. Multime de bolnavi sunt vindecati si cei slabanogi indreptati. De aceea si noi, impreuna cu dansii, strigam unele ca acestea:

Bucura-te, scaldatoarea vindecarilor;

Bucura-te, dezlegarea suferintelor;

Bucura-te, cel ce degraba alergi in ajutor;

Bucura-te, ca in vis sau in chip tainic te arati tuturor;

Bucura-te, fantana ce parinteasca iubire izvorasti;

Bucura-te, liman al bucuriei sufletesti;

Bucura-te, ca de ingrozitorul cancer, pe multi i-ai vindecat;

Bucura-te, ca demonilor rana de mult plans le-ai dat;

Bucura-te, cel ce vanitatea intelepciunii lumesti ai ingenunchiat;

Bucura-te, ca in chip minunat pe credinciosi i-ai ajutat;

Bucura-te, podoaba de mult pret a Ierarhilor;

Bucura-te, cel ce luminezi mintea nestiutorilor;

Bucura-te Parinte Nectarie!

 Condacul al 10-lea

 Ajutor si acoperitor te numesc toti credinciosii, care s-au indulcit de hrana binefacerilor tale. Caci  dintre cei ce te-au chemat cu credinta, nici unul nu a ramas nemangaiat prin harul tau. De aceea, toti cu bucurie canta: Aliluia!

 Icosul al 10-lea

 Vestea minunilor tale s-a raspandit pretutindeni, purtatorule de Dumnezeu. Iar tu, si celor de departe, degraba le-ai venit in ajutor salvandu-i de pericole si de necazuri. De aceea, catre tine alearga zicand:

Bucura-te, ca Mare ai fost numit intre parinti;

Bucura-te, ca loc de cinste ai intre Sfinti ;

Bucura-te, ca la fel cu cei de demult esti laudat;

Bucura-te, ca intre Sfintii parinti ai fost incununat;

Bucura-te, triumf al credintei, zid de aparare al crestinilor;

Bucura-te, izvor al harului, rusinarea necredinciosilor;

Bucura-te, cel ce ne descoperi slava adevarului;

Bucura-te, cel ce pecetluiesti gura pacatosului;

Bucura-te, bucuria si puterea credinciosilor;

Bucura-te, sprijinul si intarirea sufletelor;

Bucura-te, cel prin care Hristos se slaveste;

Bucura-te, cel prin care diavolul se starpeste;

Bucura-te, parinte Nectarie!

 Condacul al 11-lea

 Imne de multumire nenumarate, iti inaltam tie parinte, noi cei izbaviti sub acoperamantul tau. Caci in toate necazurile noastre, de graba ai venit sa ne alungi tristetea. De aceea, cu ajutorul tau, il slavim pe Hristos strigand: Aliluia!

 Icosul al 11-lea

 Ai ars zelul demonilor, cu flacarile minunilor tale si cu osardie ai venit in ajutorul credinciosilor. In suferinte grele le-ai stins durerea si i-ai vindecat de multime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:

Bucura-te, vindecatorul bolnavilor;

Bucura-te, spaima demonilor;

Bucura-te, ca pe cei chinuiti de friguri i-ai vindecat;

Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai indreptat;

Bucura-te, cel ce ai inmultit apa fantanii secate;

Bucura-te, ca ai binecuvantat Eghina, cu rugaciuni neincetate;

Bucura-te, ca prin tine, mila lui Dumnezeu se arata;

Bucura-te, cel ce seceta ai oprit si ai dat ploaie bogata;

Bucura-te, izvorul harului nesecat;

Bucura-te, stea care pe toti i-a luminat;

Bucura-te, cel ce al Manastirii iscusit duhovnic te-ai aratat;

Bucura-te, ca de la monahii imne auzi neincetat;

Bucura-te parinte Nectarie.

 Condacul al 12-1ea

 Harul Mangaietorului, cu bogatie se revarsa prin Sfintele tale Moaste. Si asemenea unui izvor nesecat, adapa sufletele chinuite si vindeca bolile trupesti ale celor ce striga neincetat catre Domnul:Aliluia!

 Icosul al 12-lea

 Cantand impreuna cu Cetele cele Ingeresti, imnul Treimii Celei Intreit Sfinte, priveste dintru inaltime si spre noi pacatosii si cu milostivirea ta cea mare, nu inceta sa ne ajuti, pe cei ce cu credinta, strigam catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, fiu al Silivriei;

Bucura-te, slava Bisericii;

Bucura-te, mandria Eghinei;

Bucura-te, pazitorul Eladei;

Bucura-te, chip si model de cucernic Ierarh;

Bucura-te, pavaza si scapare pentru orice monah;

Bucura-te, Luceafarul cel nou al Bisericii;

Bucura-te, darul prin care se intaresc cucernicii;

Bucura-te, cel prin care patimile se curatesc;

Bucura-te, ca prin tine pe Dumnezeu Il slavesc; .

Bucura-te, aparator neobosit al credinciosilor;

Bucura-te, grabnic mijlocitor catre Creator;

Bucura-te, Parinte Nectarie.

 Condacul al 13-lea

 O, Preabunule parinte, luminatorul Ortodocsilor, Ierarhule al lui Hristos, Nectarie! Stand in fata Tronului lui Dumnezeu, roaga-te neincetat, pentru iertarea pacatelor noastre si pentru intoarcerea noastra spre infierea harului. Caci neincetat catre Mantuitorul strigam: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori )

 Pe steaua cea nou luminoasa a Ortodoxiei ,

Si pe al Bisericii nou zid de aparare,

Cu bucurie in inimi sa il laudam.

Slavit fiind de lucrarea Duhului,

Izvoraste tamaduiri si har bogat,

Pentru aceea ii strigam, bucura-te Parinte Nectarie.

 Apoi se zice iarasi Icosul intai: Om purtator al

bucuriilor celor ceresti... si se face otpustul.

Sfantul Dimitrie Basarabov

    Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou ,numit si Basarabov, sarbatorit astazi, 27 octombrie s-a nascut in satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria).A trait in secolul al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo.

Sfantul Dimitrie provine dintr-o familie modesta.Parintii sai au fost oameni saraci. Hrana cea de toate zilele si-o scoteau din munca campului, la fel ca cei mai multi oameni din acele vremuri.. Cu toate acestea, au stiut ei sa-si castige un mare dar: darul credintei in Dumnezeu.

Satul de nastere al Sfantului Dimitrie cel Nou, de asemenea a fost un sat mic si neinsemnat,numit Basarabov. Nume pe care l-a facut vestit mai apoi tuturor popoarelor crestine Sfantul Dimitrie.

Acest fiu de satean, a fost pastor de vite. Si in mijlocul turmelor a avut de invatat multe lucruri bune, izvoratoare de intelepciune. Mai intai tacerea si apoi rabdarea pe care ti le infatiseaza ca lectii minunate aceste animale. Si in sfarsit, ar fi sa pomenim si de faptul, ca tot binele si raul lor atarna mult de stapanul lor. Acestea si inca altele, l-au facut pe micul pastor Dimitrie, sa priveasca, sa gandeasca si apoi sa vorbeasca chiar cu Pastorul cel Mare al omenirii. Si un glas tainic poate, nemarturisit noua, ii rasuna in sufletul sau nevinovat. Si atunci, si el urmeaza pe Pastorul cel Bun al omenirii. Lasa totul. Se duce in pustie, departe de ai sai si de toate cele ale lui. Si, intr-o pestera, unde era o manastire, se calugari. Adica isi inchina viata Domnului si numai Domnului, pentru care facu juramant sfant de a-I implini numai voia Sa.

In aceasta sfanta ascultare, implinita cu multa dragoste, Sfantul Dimitrie se savarsi intru Domnul, nimic dorind pentru sine, ci totul pentru slava lui Dumnezeu. El n-a fost nici diacon si nici preot, ci simplu monah, care a stiut insa sa dea stralucire crestina acestei vieti, incat primi cununa vietii celei nemuritoare de la Insusi Dumnezeu, Imparatul cerului si al pamantului.

Sfantul ajunsese sa faca din trupul sau o prelungire a sufletului sau, vesnic treaz catre cele placute Domnului. Da, Sfantul Dimitrie cel Nou a trait o viata de post si rugaciune. De aceea si cantarea bisericeasca ii preamareste aceste virtuti cu unele ca acestea: "Ca un inger pre pamant, viata ta ti-ai savarsit in post si rugaciuni, ziua si noaptea petrecand; ca sa infrangi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostas adevarat al Domnului; a carui voie ai implinit din tinerete, Dimitrie, si toate intru nimica le-ai socotit; pentru aceasta si noi cu credinta te laudam si te preamarim"...

 Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie: i s-a aratat Sfantul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.
Moastele Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi. In traditia bisericeasca, un domnitor al Tarii Romanesti, al carui nume nu este mentionat, a platit o suma mare de bani pentru aducerea moastelor Cuviosului Dimitrie in Bucuresti. Delegatia nu a reusit sa intre in acest oras, deoarece caii nu au vrut sa mai mearga. In aceasta situatie, membrii delegatiei au hotarat sa traga la sorti, pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moastele Sfantului Dimitrie. La sorti a cazut drumul spre Basarabi, si astfel, moastele au fost reasezate in biserica din Basarabi. Au stat in aceasta biserica pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia. Insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti. 

Racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori. Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie. Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotarata in sedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, dintre anii 1950-1955.

 Mic si nebagat in seama de oameni, sarac si fara intelepciunea veacului sau, si totusi avand cu el numai comoara cea cereasca a invataturii sfinte pe care a trait-o, a fost inaltat de Dumnezeu la atata cinste, iar acuma crestinatatea dreptmaritoare se inchina si se roaga Lui si sfintelor Sale Moaste...

Ganduri

Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te auto-distrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.

Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Maica Teresa de Calcutta.

 

Dumnezeu ne e alaturi in fiecare clipa!

  Cu totii vorbim despre Dumnezeu, despre prezenta Lui in viata noastra, despre binefacerile Sale... dar cati dintre noi constientizam asta in fiecare clipa a vietii noastre?!
Din pacate, atunci cand totul este ok in vietile noastre, chiar daca vorbim despre Dumnezeu adesea, uitam sa ne raportam la El in fiecare clipa...Dar atunci cand ne e greu, ii simtim cu adevarat prezenta ocrotitoare chiar daca, poate n-am merita-o.
Mirajul acestei vieti ne atrage si ne lasam prinsi ca de un vartej dar, din cand in cand, ne prabusim ...si atunci Il simtim pe Cel de Sus cum ne opreste caderea si nu ne lasa sa fim vatamati prea tare...Ce bine ar fi de nu I-am uita iubirea nici macar o clipa si I-am fi recunoscatori pentru tot ce face pentru noi, pupurea.
  In urma cu cateva zile, am ajuns pe marginea prapastiei si m-am prabusit iar in cadere, inca o data Dumnezeu mi-a intins mana si m-a ridicat.Pentru a nu stiu cata oara...

Calea spre fericire...

    Cu totii, intreaga viata, fie ca suntem constienti de asta sau nu, suntem intr-o cautare febrila a fericirii.Cu fiecare pas pe care il facem speram sa ne apropiem de aceasta. Unii chiar reusesc sa cunoasca fericirea iar altii desi fac eforturi in acest sens, n-o intalnesc niciodata, pentru ca nu stiu unde s-o caute.Zilele trecute, cineva mi-a trimis o povestioara chiar pe aceasta tema si sper sa va inspire si pe voi, sa va ajute sa nu va rataciti in cautarea voastra. 
,,Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe muntele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept). Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume. Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :

-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, vazand puritatea copilului, i-a zis :
-Tie iti voi arata calea ce duce la fericire. Vino cu mine si fii foarte atent. Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri. Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie. Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.

 Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai; acest pas se numeste DEVOTIUNE.

 Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.

 Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

 Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

 Al cincilea pas este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.

 Al saselea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON–VIOLENTA.

 Ultimul pas este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb.

 Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT. 

Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret: Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi. Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare…''

 

Pr.Arsenie Boca – Povestea cescutei

  O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Preot Arsenie Boca

Sfantul Nectarie Taumaturgul

  Foarte putine persoane stiu ca pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nectarie Taumaturgul. 

Nici eu nu  stiam, nu auzisem despre acest Sfant pana in ianuarie 2008, cand intr-un moment dificil al vietii mele eram internata intr-un spital din Bucuresti.Aici un preot tanar cu multa daruire, ce slujea in acest spital, citindu-mi deznadejdea in ochi, mi-a vorbit despre Sf. Nectarie, Sfantul ce vindeca orice boala, daca te rogi lui cu credinta .Tot acest preot mi-a daruit carti cu viata Sf. Nectarie dar si cu minunile savarsite de el in Grecia dar si in Romania.

  Asa am aflat ca acest sfant s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la Manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.

Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice pe 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.

Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.

  Daca va aflati in momente de cumpana in care va simtiti coplesiti de greutatile vietii si aveti drum prin Bucuresti, mergeti la Manastirea Radu Voda unde se gasesc particele din moastele sale inca din anul 2002.

Cu siguranta, aici veti simti cum linistea, pacea sufleteasca va invadeaza sufletele si veti pleca increzatori ca Sfantul Nectarie vegheaza in orice clipa asupra voastra  

.