luni, 28 octombrie 2013

Cardul...si persoanele cu dizabilitati

    In ultimii ani, chiar daca unii inca nu avem, am invatat cu totii ce inseamna un card. Daca prin absurd, exista cineva care n-a auzit ce e acela un card, DEX-ul ne spune ca este tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăți cu mijloace electronice. Eu as spune ca este un mijloc modern prin care salariatii isi primesc salariul, pensionarii isi primesc pensia etc dar cu care se poate face si diverse plati.
 Oricat de modern ar fi acest mijloc de plata are insa si unele inconveniente. Daca locuiesti in mediul rural esti nevoit sa mergi in cel mai apropiat oras pentru a-ti retrage banii de pe card.
 Si totusi de ce credeti ca m-am apucat eu sa va povestesc toate acestea? Pentru ca exista primarii din mediul rural care in imensa-le intelepciune au inceput sa bage indemnizatia pentru insotitor a persoanelor cu dizabilitati din localitatea lor pe card, netinand cont de faptul ca multi dintre ei au dizabilitati locomotorii si nu se pot deplasa pana in cel mai apropiat oras  unde pot gasi un bancomat pentru a-si retrage banii si nu au nici familie sau prieteni care sa poata face acest lucru pentru ei.
   Un prieten, persoana imobilizata intr-un fotoliu rulant, ce locuieste intr-un sat din judetul Arad a fost pus intr-o astfel de situatie. Locuieste singur, nu are familie, nici prieteni in jurul lui, doar vecini de varsta a treia iar primaria ii depune indemnizatia de insotitor pe card (sau mai exact intr-ul cont curent din care ii poate retrage cu ajutorul cardului). Intr-o luna a ajuns cu mare dificultate in cel mai apropiat oras pentru a-si retrage indemnizatia dar cum se va descurca cand vremea se va inrautati odata cu venirea iernii? In plus, mi-a povestit ca niciunul din bancomatele gasite nu erau adaptate necesitatilor persoanelor aflate in fotoliul rulant.
Nu cumva primaria ar trebui sa ajute  persoanele aflate in dificultate, in loc sa le ingreuneze si mai mult viata???

sâmbătă, 26 octombrie 2013

La multi ani!

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir! Multa sanatate va doresc!

joi, 17 octombrie 2013

O tara de vis! (partea a treia)

  Si daca reusiti sa ajungeti vreodata in judetul Valcea, trebuie neaparat sa vedeti Ceramica de Horezu, inclusă de UNESCO în Patrimoniul Cultural Imaterial.
Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocosul alături de care, însă, întâlnim si alte figuri precum stele, serpi, copaci, oameni, flori, pesti, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice acestei zone: rosul și galbenul de Horezu.
Eu am fost profund impresionata de frumusetea obiectelor mesterilor olari din aceasta zona dar n-am prea inteles de ce intalneai peste tot si obiecte asa-zis ceramice care nu aveau nici o legatura cu ceramica din aceasta zona.
.
  Urmatorul obiectiv pe care l-am vizitat in Valcea si care de asemenea mi-a placut foarte mult a fost salina Ocnele Mari. Aceasta salina, situata in zona Subcarpatilor Valcii, a fost de curand amenajata pentru vizitare, pentru turistii care doresc sa cunoasca un loc deosebit. Zona de vizitare este amenajata la 225 de metri fata de nivelul marii se intinde pe o suprafata de 10.000 de metri patrati.
Parcul turistic al Salinei Ocnele Mari are o biserica, un muzeu, restaurant, magazine de suveniruri, baruri, un teren de fotbal, de baschet, de tenis, masa de biliard, cinematograf, locuri de joaca pentru copii.

Si totusi...nu inteleg cum s-a putut amenaja un loc atat de frumos care ofera atat de multe posibilitati de petrecere a timpului liber dar autobuzele ce coboara vizitatorii in subteran n-au putut fi echipate cu o rampa care sa faciliteze accesul si persoanelor cu dizabilitati locomotorii?!
 Am descoperit locuri de neuitat in Valcea si vi le recomand cu caldura.
Pentru mine aceasta vacanta n-ar fi fost posibila daca nu m-as fi bucurat de sprijinul Alexandrei, Codrutei, lui Valeriu, lui Beatrice si lui Gabi, carora le multumesc din suflet! 
  Avem o tara atat de frumoasa! Pacat ca nu stim sa-i pretuim frumusetea!













luni, 14 octombrie 2013

La multi ani!

  La multi ani, celor ce poarta numele Sfintei Cuvioase Parascheva! Va doresc multa sanatate si prosperitate!

miercuri, 9 octombrie 2013

O tara de vis! (partea a doua)

                                                             (continuare)
   Urmatoarea vizita a fost la manastirea Hurezi sau Horezu. Aceasta  a fost inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu si a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.
Asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, prin inaltarea acesteia, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.
In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi, zidita sub forma de cruce si inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. S-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges.
Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.
Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.
  Desi este interzis sa faci fotografii in biserica mare a manastirii cam toti cei ce o vizitau aveau in mana un aparat foto sau un telefon dotat cu camera pe care le si foloseau.

  La manastirea Govora am vazut cele mai frumoase flori, mai frumoase chiar decat la Gradina Botanica din Bucuresti. Aceasta manastire, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, este amplasată la poalele dealului Coşul Mare, tot in judeţul Vâlcea.

Numele mânăstirii vine de la slavonescul ”gavariti” a vorbi, a spune, sau izvor, murmur de izvor.
Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicat parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, ca dupa aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare.
Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mânăstirii o reparaţie totală în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mânăstirea a fost restaurată şi extinsă.
În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură se găseşte o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptata în stil brâncovenesc.
Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc şi pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna între mânăstirile de cultură din ţară, a fost întemeierea tipografiei în incinta ei. Aceasta s-a făcut din porunca voievodului Matei Basarab,dăruită fiind de Petru Movilă.
Mânăstirea Govora rămâne în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română - "Pravila de la Govora" - după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a funcţionat vechea tipografie mai există şi astăzi.
   O manastire foarte frumoasa dar din pacate, greu accesibila persoanelor cu o dizabilitate locomotorie. Trebuie sa urci pe un drum ce nu e asfaltat ci pavat cu pietre foarte mari. Pe mine m-au sprijinit doua persoane pentru a reusi sa urc.
                                                            (va continua)