joi, 30 iunie 2011

Exista dragoste fraterna?!

  Fiind singurul copil al parintilor mei, nu am stiut niciodata ce inseamna sa ai frati sau/si surori si prin urmare, ce inseamna dragostea fraterna desi nu pot spune ca nu mi-am dorit asta.Mi se pare a fi o binecuvantare sa ai pe cineva care sa te iubeasca si sa te sprijine neconditionat(si reciproca), alaturi de parinti ,bineinteles.Dar se pare ca multi din cei ce au frati sau surori nu gandesc chiar asa.Descopar cu surprindere cazuri in care fratii se cearta pe casa parinteasca, pe pamant sau pe bani, frati care nu-si vorbesc ani intregi, care nu-si dau macar un telefon de sarbatori sau de zilele de nastere si ma gandesc oare cum e posibil asa ceva?!Eu si altii ca mine sa ni-i dorim iar cei ce-i au sa nu aprecieze aceasta?!
  In ultimul timp am mai descoperit ceva surprinzator in jurul meu.Familii in care exista un copil cu handicap si unul sau mai multi copii sanatosi ,cel cu dizabilitate sa fie discriminat de fratii sanatosi si ce e mai dureros, chiar de parinti.Cei sanatosi sunt considerati si se cred mai buni decat cei ce au o suferinta fizica.Unde este dragostea neconditionata in acest caz?!Am cunoscut chiar de curand un astfel de caz ,cineva ,o persoana cu handicap care isi iubeste atat de mult fratele, vorbeste cu atata afectiune despre el, iar acesta nu i-a dat nici macar un telefon cat a fost internata in spital.In acest caz se pare ca dragostea exista dar este unilaterala.
  Despre dragoste fraterna , eu pot spune doar cum cred eu ca ar trebui sa fie sau cum cred ca ar trebui sa nu fie din ce vad in jurul meu dar sunt convinsa ca voi cei ce aveti frati sau/si surori si care presupun ca o traiti, stiti ce inseamna si puteti spune mult mai multe.
  In final, va doresc sa va iubiti fratii si surorile, daca ii aveti ,bineinteles!

miercuri, 29 iunie 2011

La multi ani!

La multi  ani, celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel!Sa fiti sanatosi si fericiti!Bucurati-va de tot ce viata va aduce in dar!

marți, 28 iunie 2011

Vara toamna

  Desi calendarul ne indica ca suntem in 28 iunie,prin urmare, in plina vara, temperaturile scazute de afara, aspectul innorat al cerului ,ploile vor parca sa ne convinga ca suntem intr-o toamna tarzie.Ma bucurasem atat de venirea verii, implicit a temperaturilor ridicate, de stralucirea soarelui care iti insenina sufletul dar bucuria mi-a fost de scurta durata.
Va doresc caldura in suflete caci pe cea de afara se pare ca va trebui s-o mai asteptam!

luni, 27 iunie 2011

,,Nu stii sa multumesti?''

  ,,Nu stii sa multumesti?'' Cati dintre voi recunoasteti aceasta expresie? Cu siguranta ,aceia carora problemele de sanatate le-au indreptat pasii pe culoarele spitalelor sau a altor institutii apartinand sistemului sanitar, o recunosc.
Poate ati auzit-o exprimata in aceasta forma sau intr-o formulare asemanatoare.Ar putea chiar fi considerata deviza sistemulul sanitar romanesc.
  O amica care nu mai intrase in contact cu acest sistem, in urma unui accident a ajuns intr-o sectie de ortopedie iar aici a fost destul de surprinsa cand o asistenta i-a reprosat ,,nu stii sa multumesti?''.Se pare ca dupa operatie cand inca era sub efectul anesteziei, nu fusese suficient de perspicace sa-i multumeasca asistentei in cauza.Aici a descoperit in acelasi timp lucruri pe care aceia dintre noi care suntem clienti fideli ai spitalelor(in special ai sectiilor de ortopedie ,unde de cele mai multe ori pacientii sunt imobilizati si au mai mult nevoie de ajutor) si ai cabinetelor medicale in general, nu ne mai surprind, cum ar fi:o injectie este mai dureroasa sau mai putin dureroasa in functie de cum stii sa multumesti persoanei care ti-o face sau poti striga mult si bine pentru a-ti da cineva putina apa caci se pare ca cei ce sunt angajati acolo pentru a ajuta pacientii ,sunt ocupati cu altceva.
   Se pare ca angajatii acestor institutii si-au cam uitat menirea.In acelasi timp, au cam uitat ca sunt platiti din bani publici si adesea isi trareaza pacientii  fara vreo urma de respect.De lipsa acestora de umanitate, in unele cazuri, nici nu mai vorbesc.
  Stiu, cei ce fac parte din acest sistem s-ar putea apara vorbind despre lipsa de finantare si despre salariile foarte mici dar uita ca nu pacientii sunt vinovati de aceasta lipsa de finantare ,in plus ,de cele mai multe ori acestia au venituri mult mai mici sau la fel de mici ca si angajatii acestor institutii.
  Cred cu tarie ca pentru tot ce se intampla sunt vinovati, in principal, cei ce conduc aceste institutii deoarece tolereaza asemenea comportamente.In plina criza ,sunt insa si manageri care reusesc sa atraga fonduri si sa faca investitii in institutiile pe care le conduc si care, in plus,nu tolereaza asemenea atitudini din partea personalului din subordine.Din fericire ,eu ma tratez intr-un astfel de spital din Bucuresti.Dar tot aici, in capitala tarii, am cunoscut si spitale in care se faceau interventii chirurgicale iar pacientii erau dusi in saloane ce nu fusesera zugravite de prea multi ani si unde trebuia sa platesti pentru orice (o lenjerie curata sau orice forma de ajutor din partea unei infirmiere, a unei asistente sau a unui medic).Uneori nici banii nu te ajuta ,pentru ca sigur e cineva care da mai mult decat tine sau are relatii mai sus puse.Iar daca n-ai nici bani si nici relatii ,mai bine stai linistit acasa.
   Va doresc sa  nu va imbolnaviti sau daca totusi faceti greseala de a va imbolnavi ,sa nu nimeriti intr-un spital sau intr-un cabinet unde sa vi se spuna,,nu stii sa multumesti?''!

vineri, 24 iunie 2011

Trecerea timpului

  Timpul.Pare o notiune atat de abstracta.Stim ca e dimineata, pranz sau seara.Stim ca e zi sau ca e noapte, ca e primavara, vara, toamna sau iarna dar nu constientizam curgerea timpului in fiecare clipa.Fiecare zi seamana parca cu precedenta, zilele par a fi, toate, copii trase la xerox ale aceleiasi zile.
De obicei constientizam cat a trecut timpul la sfarsitul unui an ,cand incercam sa facem un bilant al anului respectiv sau in ziua in care implinim anii cand ne dam  seama ca am mai imbatranit cu un an si fara sa vrem ne facem un bilant al vietii de pana atunci.De asemenea, oglinda este aceea care parca ne mai atrage atentia ,din cand in cand, asupra curgerii timpului.Caci desi spiritul de cele mai multe ori nu simte timpul, trupul intotdeauna il simte.
  Zilele trecute priveam pe cineva care a implinit de curand 18 ani si mi-am amintit de ziua cand l-am vazut prima data .Avea doar cateva saptamani.Am inceput sa ma intreb, cand oare a trecut timpul, cand s-a transformat acea mogaldeata intr-o persoana ce are aproape doi metri?
Apoi am inceput sa ma analizez pe mine,intrebandu-ma, oare ce influenta a avut asupra mea tot acest timp?
Am evoluat?Am regresat?In ce fel m-am schimbat?Sunt oare asa cum credeam atunci ca voi deveni?
Cu siguranta, nu sunt asa cum credeam atunci ca voi deveni dar nici nu simt ca acest timp m-ar fi schimbat.Eu ma percep aceeasi, de parca n-ar fi trecut atat de multi ani ci doar cateva zile.
  Voi ati devenit ceea ce va doreati acum 18 ani?In ce raporturi sunteti cu trecerea timpului?

marți, 21 iunie 2011

Cea mai lunga zi

   Astazi ,21 iunie, este cea mai lunga zi din an sau ,cum se mai numeste, solstitiu de vara.Ar trebui sa ne bucuram la maxim de aceasta frumoasa zi in care mirosul florilor de tei ne vrajeste, parca spunandu-ne ca viata e frumoasa oricum ar fi ea(chiar si cu vizite la dentist unde o consultatie sau un tratament te costa parca mult mai mult decat isi permite un om obisnuit).Sa inspiram si sa uitam de neimpliniri , neajunsuri, tristeti trecute sau prezente, de durerile fizice sau sufletesti, pentru o clipa sa uitam de tot!Sa ne bucuram ca am fost binecuvantati cu aceasta  clipa magica  in care suntem doar noi ,cerul ,pamantul si florile de tei!
  Voi cum v-ati petrecut aceasta frumoasa zi de vara?

luni, 20 iunie 2011

Incercarile vietii

  Pe fiecare dintre noi, din cand in cand, viata ne supune unor incercari, mai mici sau mai mari, din care putem invata ceva sau nu.Nu cred ca exista persoana care la un moment dat al vietii, cand are o problema mai grava, de sanatate sau de alta natura, careia nu ii intrevede rezolvare, sa nu se fi intrebat ,,de ce mi se intampla asta tocmai mie?''
Sfantul Ioan Gura De Aur afirma: Te ameninta Dumnezeu, inseamna ca voieste sa te izbaveasca! Tace, inseamna ca se gandeste sa te dea pierii!''
Atunci cand te simti coplesit de greutati e mai dificil sa crezi ca tot ce ti se intampla e in folosul tau, e mai dificil sa intelegi ca din ceva rau poate iesi ceva bun.Iti e greu sa accepti asa ceva si mai degraba ti-ai dori sa te revolti desi asta nu-ti foloseste la nimic.
  O amica a mea trece printr-o incercare dificila, ii admir curajul si sper ca aceasta incercare sa se sfarseasca cat mai curand si cu rezultate favorabile.
  In final, va doresc si voua curaj si intelepciune in fata incercarilor vietii!

sâmbătă, 18 iunie 2011

Sa mancam sau sa nu mancam fructe?

  Pentru a fi sanatosi ,pentru a avea o imunitate cat mai crescuta, medicii ne recomanda sa avem o alimentatie cat mai variata care sa contina cat mai multe fructe si legume, neprelucrate termic, bineinteles.Acestea sunt o sursa, importanta pentru noi ,de vitamine ,minerale ,fibre si alte substante cu efect antioxidant ,avand un rol important in combaterea radicalilor liberi, responsabili de imbatranire si de declansarea foarte multor boli.
Daca in mod normal fructele si legumele ar trebui sa fie o sursa nestemata de sanatate pentru noi  ,se pare ca acestea pot avea si efecte nocive din cauza substantelor ce sunt folosite la ingrijirea, producerea lor.
  In ziarul Gandul am descoperit o lista cu beneficiile dar si cu numarul substantelor nocive continute de fructele si legumele pe care le consumam fiecare dintre noi,pe care o voi reda in continuare:
,,STRUGURII. Conţin 34 de pesticide, dintre care patru cancerigene. 16,8% dintre struguri conţin substanţe cancerigene, conform sursei. Strugurii uşurează constipaţia, astmul, problemele de inimă şi migrenele.
NECTARINELE. Conţin 33 de pesticide, dintre care şapte cancerigene. 32,3% dintre nectarine conţin substanţe cancerigene. Nectarinele previn bolile de inimă, degenerarea maculară şi cancerul (cele netratate).
CARTOFII. Conţin 37 de pesticide, dintre care şapte cancerigene. Totuşi, cantitatea acestora din urmă este neglijabilă. Cartofii ajută la creşterea în greutate, digestie, îngrijirea pielii şi reumatism.
MERELE. Conţin 42 de pesticide, dintre care şapte cancerigene. 87,9% dintre mere conţin substanţe cancerigene. Merele ajută astmul, creşterea în greutate, colesteroul şi diabetul.
VARZA CREAŢĂ. Conţine 46 de pesticide, dintre care nouă cancerigene. În medie, 65% dintre aceste legume conţin substanţe cancerigene. Varza creaţă ajută funcţia tiroidă, colesteroul şi presiunea sangvină.
 SPANACUL. Coţine 48 de pesticide, dintre care opt cancerigene. În medie, 75% dintre aceste legume conţin substanţe cancerigene. Spanacul ajută vedere, funcţiile inimii şi ale aparatului gastrointestinal.
ARDEII GRAŞI. Conţin 49 de pesticide, dintre care 11 cancerigene. 33,8% dintre ardei conţin substanţe cancerigene. Ardeii graşi îmbunătăţesc vederea şi împiedică formarea cheagurilor de sânge şi creşterea colesterolului.
SALATA VERDE. Conţine 51 de pesticide, dintre care 12 cancerigene. 30,6% dintre salate conţin substanţe cancerigene. Salata verde e bună pentru digestie, sănătatea ficatului şi cataractă.
AFINELE. Conţin 52 de pesticide, dintre care opt cancerigene. 34,8% dintre afine conţin substanţe cancerigene. Afinele sunt bune pentru vedere, bolile de inimă şi cancer (cele netratate).
CĂPŞUNELE. Conţin 54 de pesticide, dintre care nouă cancerigene. În medie, 77,5% dintre căpşune prezintă substanţe cancerigene. Căpşunele sunt bune pentru vedere, sănătatea oaselor şi calmarea inflamaţiilor.
PIERSICILE. Conţin 62 de pesticide, dintre care 10 cancerigene. 31,1% dintre piersici conţin substanţe cancerigene. Piersicile sunt bune pentru anemie, digestie, gastrită, dar şi pentru eliminarea pietrelor de la rinichi.
ŢELINA. Conţine 64 de pesticide, dintre care 13 cancerigene. În medie, 60,5% dintre aceste legume conţin substanţe cancerigene. Ţelina ajută la echilibrarea PH-ului sangvin, la colesterol şi constipaţie.''
  Prin urmare, se pune intrebarea, ce sa facem?Sa ne bucuram de gustul lor delicios si de beneficiile pe care ni le aduc sau sa ne ingrijoram de efectele nocive pe care le-ar putea avea?

joi, 16 iunie 2011

Puterea cuvintelor

  Zilele trecute,o remarca facuta de cineva ,o persoana pe care nici macar nu o cunosc m-a facut, initial, sa ma intristez ,apoi sa ma gandesc la ce putere contin in ele cuvintele.Ele ne ajuta sa comunicam celorlalti gandurile, sentimentele ,ideile ,cunostintele noastre etc.De asemenea, cuvintele pot ajuta un om sau il pot distruge.Pot aduce bucurie dar si tristete. Cuvintele au o putere mai mare decat o constientizam in mod curent, altfel de ce ne-am folosi de cuvinte pentru ai rani pe ceilalti, de foarte multe ori chiar pe cei dragi noua?!De ce oare nu ne folosim de ele doar pentru a aduce bucurie, a incuraja, a exprima sentimente pozitive?!
Daca am constientiza in orice clipa ,fiecare dintre noi ,puterea cuvintelor pe care le rostim ,impactul pe care il pot avea in sufletul celui ce-i sunt adresate, cu siguranta am trai intr-o lume mai buna in care oamenii ar fi mai fericiti.Asta presupunand ca ranile pe care cuvintele noastre le-au produs nu au fost facute cu intentie.
  Va doresc sa aveti intelepciunea de a va folosi de cuvinte doar pentru a aduce bucurie celor din jur!Niciodata tristete!

marți, 14 iunie 2011

Crampeie de fericire

  Intr-o zi citeam un articol in care se vorbea despre un studiu in cadru caruia participantii fusesera pusi sa numeasca momente din viata lor in care s-au simtit fericiti iar acestia au enumerat ca surse de fericire :citirea unei carti, vizionarea unui film si astfel de activitati pe care le facem oricare dintre noi.Atunci m-am intrebat, oare ce as raspunde eu?!Cand m-am simtit fericita?!
Schopenhauer afirma:,,noua zecimi din fericirea noastra se bazeaza pe sanatate''.Oare eu am avut momente de fericire doar in perioada in care eram sanatoasa?!
Asa ca m-am gandit temeinic si am reusit sa-mi amintesc trei momente de viata in care am fost fericita.Surprinzator doua din acestea erau din perioada de dupa debutul bolii.
  Primul moment am reusit sa-l descopar in indepartata-mi copilarie.Eram in vacanta la bunici si tatal meu a venit sa ma ia acasa cu o Dacia 1300 ,despre care mi-a spus ca era a noastra.Zambesc si acum cand imi amintesc acel moment.Cat de fericita ma facuse acea masina alba din care cu dificultate au reusit ai mei sa ma coboare.Nu vroiam sa ma despart de ea nici macar pentru a dormi sau a manca.Si in starea de fericire in care pluteam nu puteam s-o las nebotezata, asa ca i-am pus numele unei viteluse ce apartinea unei vecine a bunicilor mei.Probabil ,in marea-mi intelepciune  fusesem foarte impresionata de acel nume,cine mai stie!(Nu vi-l pot spune de teama ca nu va veti putea opri din ras!)
  Al  doilea moment mintea-mi l-a descoperit pe la douazeci si ceva de ani.Eram deja bolnava .Atunci am reusit sa iau un examen despre care cam toata lumea imi (pre-)zisese ca nu-l voi lua din cauza concurentei acerbe si din cauza faptului ca nu facusem meditatie.Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat fusesem admisa cu o nota destul de mare.Era pentru prima data de cand ma imbolnavisem ,cand primisem in dar un crampei de fericire.Era primul semn care ma facea sa cred ca poate boala nu m-a infrant.
 Al treilea moment l-am regasit in trecutul nu foarte indepartat.Dupa aproape 10 ani in care nu reusisem sa-mi mai tin echilibru sau sa fac vreun pas fara ajutor si fara durere ,s-a intamplat ceea ce nu mai sperasem, am reinvatat sa merg.Nu va pot descrie cat de fericita am fost cand ,dupa atata timp, am reusit sa stau pe picioarele mele.O contributie importanta la realizarea acestui vis a meu a avut-o un om minunat care a crezut in mine mai mult decat am crezut eu insami, dna kinetoterapeut Luminita Cinca de la Centrul de Boli Reumatismale ,,Dr.I.Stoia''Bucuresti ,careia nu-i voi putea multumi niciodata indeajuns.
  Poate au mai fost si alte scurte clipe de fericire dar pe care eu nu mi le mai amintesc, acestea trei fiind memorabile pentru mine.
  Sper ca incursiunea mea pe taramul amintirilor va va face si pe voi sa va amintiti propriile crampeie de fericire!

luni, 13 iunie 2011

Doua luni

  Astazi se implinesc doua luni de cand am hotarit sa creez acest blog.El a aparut din dorinta de a avea un loc in care sa imi spun parerile si in care atunci cand e cazul sa-mi exprim revolta impotriva mentalitatii unei societati in care desi persoanele cu handicap au drepturi pe hartie, in realitate sunt izolate si marginalizate.
  Pe 12 aprilie ,cu o zi inainte de a incepe sa scriu pe acest blog, vorbeam cu o persoana, pe care o respect foarte mult si care are o anumita functie in localitatea in care locuiesc ,tocmai despre situatia persoanelor cu dizabilitati din tara iar aceasta persoana imi vorbea despre pasivitatea celor ce ne conduc ,concluzionand ,,asta e''.Atunci eu am replicat ca poate fiecare din noi ar trebui sa faca ceva ,refuzand in primul rand sa spuna ,,asta e''.
  Acest blog, in care sa-mi exprim parerea, e tot ce am putut face eu.Stiu ca e foarte putin.Stiu ca eu nu am puterea de a schimba ceva dar ...ma straduiesc.Daca va placut macar una din cele 43 de postari, daca v-a influentat sau v-a dat de gandit macar una din parerile ,gandurile mele ,poate ca nu m-am straduit degeaba.

duminică, 12 iunie 2011

Un sfarsit de saptamana linistit...

 Ce poate fi mai placut decat un sfarsit de saptamana fara griji si probleme, in care sa te bucuri de afectiunea si atentia celor dragi tie, manifestate printr-o vizita, un telefon sau chiar un SMS sau o discutie pe mess?!Te incarci de energie si nu-ti ramane decat sa speri ca saptamana ce va urma va fi la fel de placuta ca si aceste zile.
Sunt recunoscatoare pentru astfel de zile care te fac sa uiti toate neplacerile si te fac sa te simti mai putin singur.
Bucurati-va de cei dragi si totodata bucurati-i!Viata merge mai departe!

vineri, 10 iunie 2011

Despre greseli si despre iertare...

  Exista o expresie plina de intelepciune care spune ca ,,a gresi e omeneste''.Prin urmare ,nu cred ca exista om care sa nu fi gresit in viata lui ,cu exceptia lui Iisus si a sfintilor sai.Toti facem greseli ,mai mici sau mai mari ,conteaza insa ce facem dupa ce le-am savarsit, ce atitudine adoptam. Ideal ar fi sa avem puterea de a ne asuma greselile, de a incerca sa mai  reparam ce se mai poate si de a ne cere iertare si totodata sa incercam sa invatam din greseli ,evitand astfel repetarea lor.Dar cati dintre noi au taria de caracter necesara pentru a-si recunoaste vina si a-si cere iertare?!Pentru unii aceasta chiar ar parea, eronat, un semn de slabiciune.
  Dar de cealalta parte,ce atitudine adoptam cand cineva care ne-a gresit ne cere iertare?Atunci cand greselile n-au fost prea grave, e usor sa ierti dar ce faci atunci cand greselile au lasat urme ce nu mai pot fi sterse, au lasat rani adanci?Trebuie sa iertam desi ni se pare greu daca vrem ca si noi sa fim iertati atunci cand la randul nostru gresim.Mai ales cand cineva isi regreta ,cu adevarat ,greseala.Dar ce faci oare atunci cand simti ca cel care isi cere iertare nu regreta sau nu-si intelege vina si cu prima ocazie  va repeta greseala?!Probabil ,tot ce-ti ramane de facut e sa ierti dar sa nu uiti!
  Va doresc sa fiti buni si blanzi, sa gresiti cat mai putin, sa va cereti iertare si sa iertati!

miercuri, 8 iunie 2011

O poveste (3)

Dar adevarul ea il cauta,
Nestiind ce se petrece-n viata sa,
Iar minciuna lui cand a aflat,
Intreaga-i incredere in oameni s-a surpat.


Pentru fericirea lui, ea s-ar fi bucurat,
De el la minciuni n-ar fi apelat,
Si desi ii era foarte greu,
L-a iertat, asa cum l-a iertat mereu.


Dar el n-a apreciat
Caci viata-i s-a schimbat,
Nici timp sa-i mai vorbeasca nu avea,
Acum era ocupat cu alta.


Iar ea nu prea intelegea
Cum omul bun si bland, pe care credea ca-l stia,
A devenit de nerecunoscut...
Sa-i spuna ADIO ,e tot ce-a mai putut.


Si era o alta primavara,
Acelasi soare stapanea in tara,
Doar o fata si-un baiat nu-si mai vorbeau,
Propriile drumuri in viata isi urmau.
                   
                   Sfarsit

marți, 7 iunie 2011

O poveste (2)

Insa ea nu mai spera,
La mai mult decat deja avea,
Nu credea ca vor putea inlatura
Distanta ce ii separa.


Desi tinea la el nespus,
Printre lacrimi ,NU ,a spus.
Sa il raneasca nu vroia,
Caci prea mult il pretuia.


Ea spera ca intr-o zi,
El fericirea mai aproape isi va gasi,
Dar el se tot gandea
La DRAGOSTEa IMPOSIBILA din viata sa.


Desi iubiti n-au devenit,
Pareau a fi prieteni de nedespartit,
Ea ii alunga singuratatea, disperarea,
El ii aducea alinarea.


Toate astea pana intr-o zi,
Cand iubirea dinnou el intalni,
Si de ea incepe sa se-ascunda,
Taina nevrand parca sa-i patrunda.

                 (va urma)

luni, 6 iunie 2011

O poveste (1)

  Astazi va voi spune
                O  POVESTE

Era o zi de primavara,
Cand soarele instapanea in tara,
El ,cu timiditate ,in viata ei a aparut,
Printr-un mesaj, nimic mai mult.


O sarbatoare fericita ii ura,
Iar ea asa de trista cum era...
Caci un alt baiat o suparase,
Urarea lui o bucurase.


Mesaje de la el, ea tot primea,
Ii raspundea fara a spera ceva,
Dar zile ,saptamani treceau,
Ei sufletele-si cunosteau.


In fiecare zi, ei isi vorbeau,
Povestile de viata isi depanau,
Nedespartiti, ei doi au devenit,
Greutati si bucurii au impartit.


Dar mai mult de atat el isi dorea,
O vroia pe ea in viata sa,
Vroia o dragoste implinita,
In toate impartasita.

         (va urma)

sâmbătă, 4 iunie 2011

Care iti e menirea?

 Cred ca nu exista persoana care sa nu se intrebe intr-un moment al vietii sale care ii este menirea, care este rostul lui pe acest pamant, care este sensul vietii sale, cu ce scop a fost creat?!
Toti avem clipe in care ne analizam existenta.Unii putem fi multumiti de rezultatul analizei iar altii, nu.Unii ne-am descoperit menirea iar altii, inca o mai cautam.
  Parintele Arsenie Boca afirma: ,,In fiecare ins e sadita o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devina creatie''.Prin urmare toti avem un rost, o menire, trebuie doar s-o descoperim.
Unii si-au descoperit sensul vietii in copiii lor,in familie, altii in munca pe care o fac.Dar ce se intampla cand nu ai o familie ,copiii si nu desfasori o activitate care sa te faca sa te simti implinit?Probabil trebuie sa continui cautarea, caci sigur viata nu e o intamplare, sigur ai fost creat cu un scop dar poate acesta e mai dificil de patruns, de inteles.
  Daca nu ati descoperit-o inca,va doresc sa va gasiti menirea ,sa va simtiti impliniti si multumiti de viata voastra!

vineri, 3 iunie 2011

Telefonul mobil, prietenul sau dusmanul nostru?

  Telefoanele mobile fac parte din viata noastra. Ne sunt aproape in orice moment ajutandu-ne sa comunicam cu cei dragi, sa rezolvam diverse probleme, sa iesim din diferite situatii dificile etc.
  La prima vedere ,telefonul mobil poate fi considerat cel mai bun prieten al nostru dar, din pacate, acesta nu ne aduce doar avantaje ci si o serie de neplaceri.Tocmai despre aceste posibile neplaceri am citit astazi un articol foarte interesant in ziarul GANDUL ,pe care vi-l supun atentiei:
,,Folosirea telefoanelor mobile duce la creşterea cu 40% a riscului de dezvoltare a cancerului la creier în cazul persoanelor care le utilizează mai mult de 30 de minute pe zi într-o perioadă de 10 ani, arată un nou raport al Agenţiei Internaţionale de Cercetare a Cancerului, citat de cbsnews.
Pentru diminuarea riscurilor, cercetătorii ne sfătuiesc să folosim mesajele scrise (SMS) în locul convorbirilor îndelungate, căştile sau speakerul încorporat în telefon. Terminalul trebuie ţinut la o distanţă de cel puţin 2,5 cm de corp, iar gravidele sunt atenţionate să evite aşezarea lui în apropierea abdomenului.
Copii sunt cei mai expuşi riscurilor de apariţie a cancerului la creier pentru că oasele craniului lor mai subţiri, fapt care impune limitarea folosirii telefoanelor mobile în cazul acestora.
Specialiştii ne sfătuiesc să evităm să dormim cu telefonul mobil lângă pat şi sub pernă, dar şi folosirea acestuia în zone în care semnalul este slab pentru că în astfel de condiţii nivelul de radiaţii emis creşte.
Toate telefoanele mobile emit o astfel de energie, dar valorile SAR variază de la un model la altul.
Lista celor mai periculoase modele de telefoane mobile a fost elaborată în funcţia de valorile indicelui SAR, care exprimă cantitatea de energie RF (pe frecvenţă radio) absorbită de către organism în timpul folosirii unui telefon mobil.

Topul celor mai periculoase telefoane mobile după valoarea SAR:
Loc Producator Model Valoare SAR
1. Motorola Bravo 1,59
2. Motorola Droid 2 Global 1,58
3. Sony Ericsson Satio (Idou) 1,56
4. Sony Ericsson Xperia X10 Mini Pro 1,55
- Kyocera Jax S1300 1,55
6. Motorola i335 1,53
7. Nokia Astound 1,53
8. Motorola Defy 1,52
- Motorola Grasp 1,52
- ZTE Salute 1,52

Topul telefoanelor care prezintă cel mai scăzut grad de radiaţii după valoarea SAR:
Loc Producător Model Valoare SAR
1. Samsung Blue Earth 0,196
2. Samsung Infuse 4G 0,2
3. Samsung Acclaim 0,29
4. Samsung Replenish 0,3
5. Huawei Ideos X5 0,34
- T-Mobile Sidekick 4G 0,34
7. LG Quantum 0,35
8. Samsung Haven 0,41
- Samsung Evergreen 0,41
10. Samsung Captivate 0,42''
  Prin urmare , ar trebui sa folosim telefonul mobil cu moderatie ,mai ales ca in unele zone semnalul este foarte slab, companiile de telefonie mobila nefacand investitii in echipamente,pentru imbunatatirea acestuia..Din nefericire, uneori e foarte dificil sa fim moderati!

joi, 2 iunie 2011

Te simti bogat sau sarac?

  Astazi se sarbatoreste Inaltarea Domnului Iisus ,asa ca imi voi incepe postarea spunandu-va :Hristos s-a inaltat!
  Intotdeauna am considerat ca un om ce are multi prieteni se poate considera un om bogat.Cred cu tarie ca adevarata bogatie nu e data de proprietatile pe care le detii ci de numarul oamenilor ce se gandesc cu drag la tine.De obicei ,constientizezi, cu adevarat, aceasta cand treci prin momente dificile.Cand esti bolnav sau cand ai orice alta problema si exista cineva care  incearca sa te ajute, te incurajeaza sau pur si simplu te asculta ,atunci te simti cu adevarat binecuvantat.Afectiunea oamenilor valoreaza mai mult decat orice avutie materiala.E singurul lucru pe care nu-l poti cumpara, trebuie doar sa o meriti, sa fii demn de ea.
Cand ai prieteni nu stii ce este singuratatea, disperarea, dezamagirea ti se par mai usor suportabile iar daca imparti cu ei fericirea,bucuria ,acestea se amplifica.
Zilele acestea viata mi-a dat prilejul sa-mi evaluez bogatia iar bilantul n-a fost tocmai cel pe care il credeam.
   Bineinteles ca prietenia este o floare foarte rara dar atunci cand o intalnesti in calea ta ,culege-o caci valoreaza mai mult decat orice altceva!

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani, copilarie!

   Astazi, mai mult decat oricand ,atentia tuturor e indreptata asupra copiilor, asupra copilariei.
  Copiii, cu inocenta si dragalasenia lor, fac lumea mai buna si mai frumoasa.Ei dau sens vietii celor mari.
  Cei ce am trecut demult de acesta magica varsta ,ne amintim cu nostalgie de ea.Cui nu-i e dor de perioada in care totul  parea posibil, in care nu stiam ce sunt grijile si problemele si in care nu stiam ce e teama deoarece in orice moment simteam protectia si dragostea parintilor?!
 La multi ani ,tuturor copiilor! La multi ani, copilului din sufletul fiecaruia dintre noi!
 Ascultati si ocrotiti copilul din voi ,doar el va poate ajuta sa fiti un adult mai bun, mai responsabil.!