La multi ani! Va doresc un an plin de speranta!

  Mai avem cateva ore si vom trece granita intr-un Nou An. In aceste clipe ne gandim la ce a insemnat anul 2015 pentru fiecare dintre noi si privim cu speranta spre viitor.
  Pentru mine 2015 a fost un an cu trairi foarte intense. Cu bucurii, realizari dar si dezamagiri! Vise implinite si sperante spulberate! Un an in care n-a avut timp sa ma plictisesc! Am ras, am plans, m-am bucurat si am avut clipe de disperare.
Am continuat proiecte mai vechi:
http://iuli-ana.blogspot.ro/
http://www.dizabil.eu/
Grupul pacientilor cu poliatrita
si am inceput un alt mic proiect:  Rastoaca.
Am continuat si frumoasa colaborare cu Ziarul de Vrancea.
Nu stiu daca in acest an m-am mai maturizat dar parca am mai pierdut putin din entuziasmul copilului de altadata. Sunt aceeasi si totusi putin alta!
Cam atat despre mine...
  Pe plan national in acest an s-au produs schimbari pe ici pe colo dar nimic in punctele esentiale.
S-a schimbat Presedintele, mai nou si guvernul dar pe mai departe politicienii isi apara cu indarjire privilegiile. Ei sunt mai presus de lege!
Tot ce ne ramane in aceste clipe e sa speram ca in 2016  ni se vor intampla doar lucruri bune!
  La multi ani! Va doresc ca in anul ce vine sa vi se implineasca cat mai multe vise!

Craciun fericit!

Va doresc sa aveti un Craciun binecuvantat!

O portocala cu aroma de sarbatoare

  Orasele sunt impodobite cu mii de beculete colorate, cei mai multi oameni si-au impodobit deja bradutii si casele cu ghirlande colorate dar eu inca nu reuseam sa simt gustul sarbatorilor... Pana astazi...
  Mi-am desfacut o portoocala si in timp ce savuram cate o feliuta, am inceput sa ma gandesc la sarbatorile copilariei mele...La vremurile in care pentru cateva portocale stateai la coada ore intregi cu picioarele inghetate in zapada... La vremurile cand mergeam alaturi de varul meu sau de o vecina din casa in casa cu netalasul sau plugusorul si la bucuria pe care o simteam pentru fiecare banut primit.
Fiind singurul copil al parintilor meu nu m-am confruntat cu prea multe lipsuri dar nimic nu egala satisfactia pe care o simteam cand la sfarsitul sarbatorilor de iarna numaram banutii strangi in pusculita. Nu erau foarte multi dar erau rodul ,,muncii'' mele.
Pe atunci nu aveam calculatoare, tablete sau telefoane mobile iar ciocolata, bananele sau portocalele erau raritati si totusi eram atat de fericiti! Mai ales in peroada sarbatorilor.
  Mi-e dor de sarbatorile de altadata! 
  Desi acum avem mult mai multe, din punct de vedere material, suntem insa mai saraci sufleteste...
  Pentru o clipa, o portocala mi-a adus un crampei din fericirea de altadata. Poate de aceea in aceasta perioada prefer portocalele, oricarui alt fruct.
  Asa ca, oficial, si la mine a ajuns magia sarbatorilor!

O manuta intinsa...

  Sotul meu termina de asezat ultimile cumparaturi in portbagajul masinii iar o fetita de vreo sapte ani se apropie de el si ii spune ceva. Fiind la distanta, nu auzeam ce-i spunea dar stiam. Nu era prima data cand o intalneam pe fetita blonduta in fata supermarketului in care ne facem cumparaturile.
  O vazusem prima data vara trecuta tinandu-se dupa cei ce intrau si ieseau din acelasi supermarket, cerand un banut.
  In urma cu doua saptamani, cu caciulita pe cap si imbracata cu hainuta, tinand un paharel in mana, cand ne-a vazut indreptandu-ne spre masina cu cosul de cumparaturi, ne-a iesit, de asemenea, in intampinare...
Am incercat sa o imbiem cu ceva bunatati de prin cos dar se pare ca nu erau pe gustul ei caci ne-a refuzat invariabil ,,doamna, nu mi-e foame!''. Isi dorea doar banuti.
Acelasi lucru isi dorea si acum. Sotul meu incerca si acum s-o convinga sa primeasca ceva de mancare dar i-am facut semn sa nu mai insiste, asa ca si-a luat bacnota si a plecat fericita spre cu carut abandonat. M-ai descoperise o oportunitate. Desi erau cam opt grade afara, ea era cu capul descoperit. Parul lungut era impletit intr-o coada studenteasca cam ciufulita.
As fi vrut s-o intreb unde locuieste si daca face tratament pentru strabism dar stiam ca ar fi plecat fara sa ne dea vreun raspuns.
  Ma intreb de cate ori o vad, ce parinti isi trimit copilul sa cerseasca? Nu-si fac oare griji ca al lor copil sta in frig cand ar trebui sa-si faca temele sau sa se uite la desene la caldura?

Este invatamantul gratuit in Romania?

   Constitutia  Romaniei, Capitolul ll -Drepturile şi libertăţile fundamentale,Articolul 32- Dreptul la învăţătură, prevede ca ,,Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii'' si totusi cat de ,,gratuit'' este acesta?!
  Zilele trecute o persoana apropiata care are doi copii la scoala imi povestea cam cat de des i se cer bani la scoala.
Copilul cel mare e clasa a Vll-a asa ca nu e novice in privinta ,,cerintelor'' din scolile romanesti dar cel mic e clasa 0 si deja ii se pare ca e mult prea mult.
  Mezinul a inceput scoala de doar cateva luni si i se cer bani nonstop. 120 lei pentru caiete speciale, 50 lei pentru fondul clasei, 50 de lei pentru cadoul doamnei invatatoare, de ziua acesteia,( se pare ca saracuta nu avea geaca de piele asa ca o mama s-a gandit ca-i trebuie una iar ceilalti parinti s-au conformat), 100 de lei pentru fotografii. Aceeasi mamica nu scapa nici o ocazie sa cheme o anumita firma foto sa imortalizele copii cu stiloul, cu pirati, cu sania etc. Acum tocmai li se ceruse alti 30 de lei pentru Mos Craciun si 25 pentru cadoul de Craciun al ,,doamnei''. Am intrebat-o de ce nu ia atitudine daca e nemultumita de ,,initiativele'' acestei mamici si mi-a zis ca nici un alt parinte nu zice nimic si atunci de ce s-ar gasi tocmai ea. Probabil ii e teama ca ,,piciul'' ei sa nu suporte consecintele eventualei ei revolte.
  In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb cum se simt copiii ai caror parinti nu-si permit sa plateasca toate aceste ,,fite''?! De ce oare doamna invatatoare nu-i ,,apara'' pe acesti micuti? De ce nu pasa nimanui ca acesti copii trebuie sa mearga la scoala pentru a acumula cunostinte, nu pentru a completa garderoba doamnei invatatoare sau pentru a aduce comenzi unui anumit studio foto?
Se mai mira cineva ca foarte multi copii ajung la liceu fara ca macar sa fi citit vreo carte si ca doar 66% dintre absolventi reusesc sa ia Bacul?

,,Diferiti dar egali''

  La inceputul acestei luni in intreaga lume s-a sarbatorit Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap.
  Pe cand eram copil nu cunosteam semnificatia cuvantului ,,dizabilitate'' iar cuvantul ,,handicap'' il auzisem pronuntat de copii si de adulti, deopotriva, ca pe o jignire.
Mai apoi viata m-a dus pe un drum pe care eu insami am devenit o persoana cu dizabilitati.
Mult timp m-am luptat cu aceasta ,,pecete'' nevrand sa-mi accept handicapul, sperand ca intr-o zi acesta va disparea...Dar tot viata m-a invatat ca duceam o lupta gresita, ca acest cuvant nu ma schimba pe mine ca persoana. Eu ramaneam aceeasi chiar daca acceptam ca am o dizabilitate.
Poate ca cei ce nu ma cunosc vad in mine handicapul meu dar eu nu ma consider cu nimic diferita.
Chiar daca ma deplasez mai greu decat ceilalti si am nevoie de ajutor cand desfasor diverse activitati fizice care pentru altii par banale, visez, iubesc, rad si plang la fel ca si ceilalti ce nu au un handicap.
Chiar daca in viata de zi cu zi ma confrunt cu mai multe obstacole, escaladarea lor imi aduce la fel de multa bucurie ca si succesele persoanelor fara dizabilitati iar fericirea are acelasi gust, indiferent daca ai o dizabilitate sau nu!

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populația lumii trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre ei provin din țări dezvoltate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este și aceea care arată că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilități sunt copii, iar probabilitatea ca aceștia să se confrunte cu violența este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. 
De asemenea ONU mai atrage atenția că este foarte important să conștientizăm că dizabilitatea este parte a condiției umane și că toți ne naștem sau dobândim dizabilități mai mult sau mai puțin grave în timpul vieții. Precizarea este făcută în contextul, în care imaginea în societate a persoanelor cu dizabilități este adesea rezultatul prejudecăților, al stigmatizării și al discriminării.
În aceste condiții, se consideră că prin acordarea de drepturi persoanelor cu probleme, se creează oportunități reale pentru această categorie care își poate astfel consolida propriile capacități și își poate fixa singură prioritățile.

La multi ani, Romania!

  Astazi romanii din tara dar si cei din afara granitelor sarbatoresc implinirea a 97 de ani de la infaptuirea Marii Uniri! Toti am privit astazi (live sau la tv), in marile orase, parada Fortelor Armate Romane. Motiv de mandrie pentru romani...
Si cu toate acestea, astazi ma simt mai degraba trista decat mandra...
  Sunt trista pentru ca 60 de tineri au murit iar unii din cei ce trebuiau sa previna aceasta tragedie, astazi defileaza cu mandrie...
Sunt trista pentru ca peste 50% din copiii acestei tari traiesc in saracie (conform EUROSTAT)...
Sunt trista pentru ca majoritatea persoanelor cu handicap desi au drepturi pe hartie, nu pot avea o viata normala din cauza lipsei accesibilizarii cladirilor si a mijloacelor de transport in comun, a lipsei locurilor de munca si lista neajunsurilor poate continua.
Sunt mahnita pentru copiii olimpici ai acestei tari care pleaca sa-si continue studiile si pentru a lucra in strainatate, aici in tara ce le-a format primii pasi neavand loc de cei ce-si cumpara diplomele si titlurile aferente pe bani.
Sunt trista pentru ca in tara mea, romanii de rand sunt inca umiliti pe holurile spitalelor si a altor institutii publice.
Sunt trista pentru ca prea multe femei sunt agresate de cei ce au jurat in fata lui Dumnezeu ca le vor iubi si ocroti intreaga viata. 
De asemenea, sunt trista pentru ca smecheria, lipsa bunului simt si a respectului sunt la loc de cinste.
Sunt mahnita din cauza coruptiei ce si-a intins precum o caracatita tentaculele la toate nivelele institutionale sugrumand orice speranta de mai bine din sufletul romanilor.
  Pe langa toate acestea...sunt totusi mandra ca romanii incep sa fie mai putin toleranti cu aceste metehne ce pangaresc trupul si sufletul bietei noastre Romanii.
  La multi ani, Romania! Iarta-ne ca am permis ca toate acestea sa ti se intample!
La multi ani, romani!