duminică, 26 iunie 2016

Traim in Romania, ce asteptari sa mai avem?!

    In aceasta luna, dupa aproape un an, viata mi-a purtat iarasi pasii pe la instutia ce se ocupa cu protectia persoanei cu handicap adulte din Vrancea si... supriza! Iarasi curtea institutiei in cauza arata precum o balta.
Apa cat vedeai cu ochii si foarte multe masini. Extrem de dificil de ajuns la intrarea in institutie, fie ca incercai pe jos sau cu masina, mai ales daca ai o dizabilitate...
Pentru ca ar fi fost prea greu sa patrund in curte prin acea balta, sotul meu a ales varianta intrarii cu masina si avem parte de alta supriza, in dreptul singurului loc de parcare liber scria rezervat M.A.I. iar in dreptul placutei ce indica locurile destinate persoanelor cu handicap descoperim masini ce nu indicau prin nimic ca ar apartine unor asemenea persoane.

Iar ca tabloul sa fie complet, zona prin care aveai acces la rampa(treptele de la intrare fiind prea inalte pentru a putea fi urcate de o persoana cu mobilitate redusa) arata cam asa:
Erai nevoit sa te strecori printre masini, lucru aproape imposibil pentru persoanele in fotoliu rulant, si apoi sa treci printr-o balta mai mica.
  Odata ajuns in institutie te intampina o mare de oameni ce asteptau probabil sa intre la comisie si birouri suprapopulate cu angajati.
 Iar tu, persoana cu dizabilitate locomotorie grava, te vezi nevoit sa completezi cererea ce-ti este pusa in fata de un angajat, stand in picioare, aplecat deasupra unui colt de birou caci pentru tine nu mai existau scaune in acea institutie.
   Traim in Romania, ce asteptari sa mai avem?!













Cum iti poti cunoaste drepturile cand ai o dizabilitate?

vineri, 10 iunie 2016

Ganduri...

  Sunt dimineti in care ma trezesc prea obosita pentru a ma ridica din pat si cu toate acestea ma ridic, trag de mine  pentru a-mi indeplini sarcinile zilnice si mi-e atat de greu sa inteleg persoanele care prefera sa stea in pat fara sa aiba vreo problema care sa le tina acolo, orice activitate parandu-li-se mult prea grea...
  Sunt ani in care multe persoane nu pot iesi din casa macar pentru a merge sa-si cumpere o paine in timp ce multe alte persoane refuza sa faca acest lucru pentru ca li se pare ca mersul pe jos e sub demnitatea lor...
  Sunt vieti in care multi oameni nu se pot bucura de stralucirea soarelui si frumusetea florilor, fiind atat de greu de inteles acea categorie de tineri care prefera sa stea intreaga zi privind ecranul tabletei, al telefonului sau al calculatorului.
  Sunt atat de multe fiinte umane in lumea asta care nu reusesc sa scoata vreun suntet, in timp ce multe altele folosesc cuvintele pentru a rani...
  Sunt atat de multi oameni care nu reusesc sa auda ciripitul pasarilor, acordurile unei viori sau glasul mamei si sunt atat de dificil de inteles cei ce nu-si fac timp pentru a-i asculta pe cei dragi...
  Sunt atat de multe persoane cu diverse dizabilitati care isi cauta cu disperare un loc de munca iar multi oameni sanatosi refuza orice loc de munca din comoditate, preferand sa fie intretinuti...
  Sunt oameni pentru care viata e o lupta continua, tocmai de aceea sunt atat de greu de inteles oamenii pentru care viata e o contemplare continua...
  Atunci cand refuzati sa faceti ceva pentru voi sau pentru cei din jur, fara a avea un motiv temeinic pe care sa va bazati acest refuz, ganditi-va ca alte persoane si-ar dori sa poata face acel ceva dar nu pot...
Asadar...bucurati-va de viata si ganditi-va ca fiecare lucru facut, oricat de insignifiant ar parea este o binecuvantare!

vineri, 3 iunie 2016

La multi ani, suflet frumos!

  Astazi voi scrie o altfel de postare, adresata unei singure persoane pe care o apreciez foarte mult si care astazi implineste o frumoasa varsta.
  Nu-mi mai amintesc cand ne-am ,,intersectat'' prima data ,,cuvintele scrise'', tu profesionista, eu amatoare dar stiu ca au trecut aproape doi ani de cand ne-am intalnit prima data si de cand mi-ai atins sufletul, asa cum atingi in fiecare zi multe alte suflete prin ceea ce faci, indiferent de varsta pe care o au, educatia sau mediul in care traiesc.
  Intotdeauna m-a impresionat energia ta debordanta! Te lupti cu aroganta ,,distinsilor'' nostri politicieni si cu practicile lor ce fac victime chiar in randul celor pe care ar trebui sa-i reprezinte. Te lupti pentru ca tinerii zilelor nostre sa descopere adevaratele valori care sa-i ghideze in viata. Lupti pentru pastrarea si promovarea valorilor ce ne definesc ca popor. Lupti pentru ca cei mai putin avantajati de soarta sa aiba mai multe sanse la o viata decenta.
 Multumesc pentru ca ai crezut ca ceea ce fac eu e important (desi de multe ori eu ma indoiesc de asta) si pentru ca nu uiti din cand in cand sa-mi mai lansezi cate o ,,provocare''!
  La multi ani si fie ca ceea ce daruiesti in fiecare zi celor din jurul tau dar si necunoscutilor intamplator aparuti pe drumul vietii tale sa ti se intoarca inmiit!

joi, 2 iunie 2016

Viata, o continua asteptare?

  Asteptam sa fim respectati de cei din jur... Asteptam sa fim iubiti de partenerul de viata... Asteptam sa fim sprijiniti de parinti in tot ce facem (iubirea lor este neconditionata)... Asteptam ca prietenii sa-si aminteasca momentele importante din viata noastra si sa ne fie alaturi in clipele dificile... Asteptam sa primim cadourile pe care ni le dorim de la membrii familiei in ceasurile anivesare... Asteptam, asteptam, asteptam...
Chiar si atunci cand spunem ca nu avem nici o asteptare intr-un colt de suflet tot exista o mica speranta ca se va intampla ceea ce dorim.
  De ce oare avem atat de multe asteptari? Pentru ca si noi la randul nostru ne daruim continuu. De la grija pentru membrii familiei pana la salutul timid sau zambetul fugar adresat pe strada unui necunoscut, toate contin o bucatica mai mica sau mai mare din sufletul nostru.
Daruim si asteptam sa primim sentimente, gesturi, obiecte...
  Atunci cand daruim o facem oare fara ca macar sa constientizam, din dorinta de a primi si noi la randul nostru? Sau poate asa e viata, un schimb continuu de energie ce se multiplica cu cat o transferam mai des de la unul la altul?!