miercuri, 28 octombrie 2015

Odobestiul, dupa 20 de ani...

    In copilarie cunosteam doua orase, Bacaul si Odobestiul, mai bine decat Focsaniul.
    In aproape fiecare vacanta imi petreceam cateva zile la matusa si varul meu si astfel am ajuns sa cunosc foarte bine oraselul situat in mijlocul potgoriilor. Multe amintiri ma leaga de acest orasel linistit situat pe malul stâng al râului Milcov.
La un moment dat viata insa m-a indreptat pe un drum presarat cu obstacole ce m-au impiedicat sa mai ajung aici aproape 20 de ani.
Dupa atata amar de vreme, weekend-ul trecut am reusit sa revad oraselul dintre vii.
Era acelasi si totusi altul. Avea un alt puls, un alt pitoresc...
Vechile alimentare au disparul, fiind inlocuite de supermaketuri moderne ce parca nu-si gaseau locul acolo...Au aparut si cateva sedii de banci, prea multe parca pentru acest orasel.
Aceleasi maiestoase biserici, doua parcuri frumoase, multi adolescenti, flori si foarte multi catei. O impletire intre nou si vechi.







   Mi-a placut mult Parcul Civic si mi-a atras atentia in mod placut faptul ca noile blocuri ANL din Unirea au rampe ce permit accesul persoanelor cu dizabilitati locomotorii. Pacat insa ca primaria nu s-a gandit cum pot ajunge acestia pana in acel camp unde sunt amplasate aceste blocuri pe un drum neasfaltat.
   Pentru cei ce nu stiu, Odobeşti este un oraş din judeţul Vrancea. În afara localităţii urbane principale, oraşului îi mai aparţine şi satul Unirea. Are o populaţie de 9.364 de locuitori şi se află în mijlocul podgoriei Odobeşti.
 Oraşul este situat la 10 km nord-vest de Focşani, la limita de est a Subcarpaţilor de Curbură, între ei şi partea de est a Câmpiei Române. La nord-vest se înalţă Măgura Odobeşti, care ajunge la înălţimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului. Altitudinea medie la care se află oraşul este de 150 m.
 După Gheorghe I. Lahovary numele localităţii vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".

marți, 27 octombrie 2015

CFR-ul zilelor noastre...

  Imi amintesc ca in trecut am vazut un documentar despre Caile Ferate Romane in care se spunea ca la inceputuri, numele CFR-ului se confunda cu punctualitatea. Iti puteai fixa ceasul dupa mersul trenurilor.
Ce pacat ca nimic din toate astea nu se poate spune despre CFR-ul zilelor noastre!
  De peste trei ani, sotul meu strabate de cateva ori pe an tara, de la Focsani la Satu Mare, de cele mai multe ori facand acest lucru cu trenul.
In trecut fiecare calatorie cu trenul dura cam 19 ore dintre care cam doua ore le pierdea in Bucuresti, unde era nevoit sa schimbe trenurile. Drum lung, trenuri vechi, neincalzite, cel putin cele ce merg spre Ardeal...dar ce sa facem suntem in Romania. Nu ne putem compara cu alte tari...
Dar parca n-ar fi fost totul foarte dificil, CFR s-a apucat in aceasta toamna de schimbat rute, ore de plecare, sosire etc. Astfel ultima calatorie a sotului meu a durat 24 de ore dintre care trei ore petrecute in Gara de Nord din Bucuresti si o ora intarziere.
Nu-mi venea sa cred cum poate un tren ce merge de la Bucuresti la Satu Mare intarzia o ora?! Nu era canicula ca sa aiba restrictii de viteza din cauza incalzirii sinelor si nici nu a nins pentru ca sinele sa fie acoperite cu zapada...Controlorul n-a stiut sa le explice de ce au o intarziere atat de mare.
Si ca tabloul sa fie complet, trenul cu care se intorcea de obicei pana in Bucuresti a fost scos, astfel a fost nevoit sa aleaga alta ruta ce includea doua schimbari deci trei trenuri. Multe ore petrecute prin gari obscure, neincalzite pe timp de noapte, trenuri cu mari intarzieri din cauza carora nu pierzi doar timp ci si alte trenuri de legatura, birouri de informatii ce nu dau nici o informatie telefonica seara desi pe site-ul CFR-ului scrie ca ofera informatii la telefon permanent. Aceasta este imaginea CFR-ului zilelor noastre.
Oare calatorii din Romania  nu merita mai mult?
Se mai mira cineva ca aceasta companie nu este profitabila?
Preturi mari, conditii de calatorie jalnice, lipsa legaturilor, intarzieri mari, rute ocolitoare, aceste trasaturi definesc CFR-ul astazi.
S-au dus vremurile de alta data...
E bine totusi sa stim ca:
CFR, ca instituţie, a fost fondată în 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854.

După ce la 15 septembrie 1830 se dădea în funcţiune, între Liverpool şi Manchester, prima cale ferată din lume, pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe 20 august 1854 şi făcea legătura între Oraviţa (în Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre. Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui.

luni, 12 octombrie 2015

De Ziua Mondială a Artritei – Scrisoare adresată Poliartritei Reumatoide



  ,, Ai apărut în viaţa mea într-un moment inoportun. Erau ultimile zile de vacanţă... Urma să încep clasa a XI-a. Dar probabil nici un moment nu ar fi fost potrivit, vreodată să-ţi faci simţită prezenţa.
 Nu te cunoşteam... Nu auzisem niciodată de tine. Era ca şi cum n-ai fi existat pe lume. Si ai apărut dând buzna în viaţa mea, într-o zi însorită. La început nu prea te-am băgat în seama, începusem şcoală, aveam mult de învăţat şi n-aveam timp pentru nici un fel de vizite iar tu probabil ai fost nemulţumită de atitudinea mea şi ai încercat să te răzbuni, transformându-mi încet, încet viaţa într-un chin. Astfel am devenit terorizată de un dictator nemilos pe care nu reuşeam să-l cunosc şi să-l înţeleg.
  Într-un timp foarte scurt ai preluat controlul vieţii mele fără să-ţi pese că eram doar un copil care nu se putea apăra.
Precum un taifun ai alungat toate visele  şi bucuriile mele, lăsând în urmă un teren arid în sufletul meu, pe care puteau creşte doar durerea şi lacrimile.
Ai venit fără să fii invitată, dar parcă ţi-ar păsa ţie de aşa ceva, şi mi-ai furat adolescenta şi tinereţea!
Şi nu te-ai mulţumit cu atât...m-ai ţintuit zece ani din viaţă mea în pat, pentru că aşa ai vrut tu.
Mi-ai alungat visul de a avea un job, mi-ai furat orice oportunitate de a călători şi a cunoaşte lumea şi cel mai dureros e că mi-ai furat dreptul de a fi mamă.
Te-am urât mulţi ani pentru că m-ai făcut să mă simt prizoniera ta. Un condamnat fără nici un drept de apel. Prizonier în propriul meu corp.
Au trecut peste 24 de ani de când mi-ai devastat viaţa şi...încet, încet am învăţat să te cunosc şi să convieţuiesc cu tine.
  Ar fi nedrept dacă totuşi n-aş recunoaşte că tu m-ai învăţat să privesc viaţa altfel...să observ chiar şi florile ascunse printre spini şi să descopăr că miros mai frumos decât orice altă floare.
M-ai învăţat să văd oamenii altfel, să preţuiesc bucuriile spirituale mai mult decât pe cele materiale. M-ai învăţat să preţuiesc tot ce e bun în viaţa mea.
  Dacă la început te-am urât şi mi-am dorit cu disperare să scap de ţine, acum ştiu că faci parte din mine pentru totdeauna şi tot ce-mi doresc e pace şi armonie.
Şi dacă tot ne cunoaştem de atât de mult timp, îmi mai doresc ceva de la ţine...
Să nu mai faci şi altora ce mi-ai făcut mie. Voi luptă pentru ăsta cu toată puterea mea.
Lăsa copiii să descopere lumea fără că tu să-ţi faci simţită prezenţa în viaţa lor! Lăsa adolescenţii să viseze şi tinerii să cunoască iubirea!  Lăsa chiar şi bunicii să-şi crească liniştiţi nepoţii!
  Nu mai da năvală şi în viaţa altor oameni ci mulţumeşte-te cu mine şi cu alţii ca mine care deja te-am cunoscut. Fii mai blândă! Lăsa capriciile deoparte!
Lasă-ne să ne bucurăm de tot ce e frumos în viaţă!
  Nu pot să spun că ai început să-mi fii dragă, pentru că aş minţi, dar pot să-ţi spun că am învăţat să te respect!’’


Poliartita este o boală autoimună care afectează articulaţiile mici, în special pe cele ale mâinilor, provocând dureri, inflamaţii, rigiditate şi, în timp, pierderea mobilităţii.
Aproximativ 1% din populaţia generală a României (200.000 persoane) este afectată de poliartrită reumatoidă, incidenţa fiind de trei ori mai mare la femei, comparativ cu bărbaţii. Vârsta medie la debut este între 25-40 de ani. În contextul în care sunt afectate persoane tinere, iar boala are o evoluţia severă, cronică şi invalidantă, nu este doar o problemă medicală, ci şi una socială. Poliartrita reumatoidă afectează viaţa profesională, aproximativ 20-30% dintre pacienți suferă de dizabilitate permanentă legată de muncă încă din primii 2-3 ani de boală, iar 60% dintre aceştia îşi pierd locul de muncă în primii 10 ani de la declanşarea bolii. 
Conform studiilor, incidenţa poliartritei creşte anual cu 2,5% la femei şi 0,5% la bărbaţi, afecţiunea reprezentând aproximativ 10% din totalul bolilor reumatice. Pe de altă parte, afecţiunile reumatice reprezintă  a doua cauză de dizabilitate la nivel internaţional, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Poliartrită reumatoidă netratată său tratată necorespunzător poate afecta şi alte organe precum inima, plămânii sau rinichii. Din totalul cazurilor de deces înregistrate la pacienţii cu poliartrită reumatoidă, 40% sunt cauzate de afecţiunile cardiovasculare, 20% de infecţii (în principal cele ale plămânilor) iar restul de complicaţii renale, neurologice sau de afecțiuni maligne (leucemie, mielom multiplu).
Pierderea treptată a funcţiilor afectează orice domeniu, de la locul de muncă, la petrecerea timpului liber sau relaţiile sociale.
  Bolile reumatice afectează la nivel mondial 1,7 miliarde de oameni şi ocupă locul patru ca impact asupra sănătăţii generale a populaţiei lumii, cu o creştere de 45% în ultimii 20 de ani. În Uniunea Europeană, aproximativ 100 milioane de persoane suferă de boli reumatice, 25% din totalul costurilor produse de boli fiind cauzate de acestea.
  Data de 12 octombrie marchează Ziua Mondială a Artritei. În acest an, Ziua Mondială a Artritei se desfăşoară, în întreaga lume, sub sloganul  “High 5 pentru Ziua Mondială a Artritei” ce îndeamnă la postarea unui High 5 virtual pentru sensibilizarea şi conştientizarea opiniei publice asupra bolilor reumatice şi musculoscheletice.



sâmbătă, 10 octombrie 2015

O poveste de weekend - Iubirea nu cunoaste granite

  Astazi va voi spune o poveste de weekend ce are ca protagonisti doi rasfatati ai familiei mele.
  Tzitzi, nazdravanul casei nu scapa nici un prilej de a iesi macar putin pe strada. Cum iese cineva, hop si el, printre picioarele celui ce iese sau chiar pe langa masina, in strada. Si desi este certat de fiecare data, nici ca-i pasa. O asemenea escapada pentru el merita chiar si o cearta zdravana. Asa ca nici ieri n-a scapat ocazia de a face un viraj pe strada, pe cand sotul meu scotea masina. Odata vazandu-se in strada, a zarit el repede un posibil partener de joaca si fuguta dupa el, fara sa ia in calcul ca nu oricine are chef de joaca cu el si in cateva secunde s-a trezit cu coltii unui dulau de trei ori mai mare decat el in ceafa. Noroc ca matusa mea era prin apropiere si a fugit sa scoata nefericitul din coltii dulaului ce pe loc o lua la sanatoasa spre propria casa, banuiesc. Dar Tzitzi vazand dulaul plecand se simti precum zmeul cel fioros si-si zise ca nu-l poate lasa sa plece fara ca macar sa-i arate si el coltii de la mare distanta si incepu sa alerge dupa el si sa-l latre. In cazul in care pana acum nu v-ati dat seama, Tzitzi e catelul familei. :)
In cele din urma simtindu-si orgoliul razbunat se intoarse acasa si dupa ce ii se face verificarea de rigoare, se sui pe o bancuta ca sa-si revina din sperietura.
Imediat langa el aparu una dintre partenerele lui de joaca Negruta si parca simtind emotiile si durerile acestuia incepe sa-l curete, uitand toate animozitatile, chiar in locul unde dulaul isi infipse coltii.
Ea nu vazuse incidentul cu celalalt caine si nici Tzitzi nu avea vreun semn pe blanita, asa ca nu-mi explic cum ea a stiut locul exact.
  In cazul in care va indoiti ca exista afectiune intre o pisica si un caine, priviti-i pe Tzitzi si Negruta, ei sunt dovada ca chiar si animalute apartinand unor specii diferite, pot simti ceva una pentru cealalta. (Imi cer iertare ca nu sunt un fotograf prea bun :)  )



vineri, 9 octombrie 2015

Focul Viu

  Cati dintre voi au auzit de Focul Viu ?
  Cei din Vrancea cu siguranta stiu ca Focul Viu este unul dintre obiectivele turistice ale acestui judet.
Situat la 37 de km de Focsani in satul Andreiasul de Jos, Focul Viu este reprezentat de o emanatie de gaze naturale ce se aprinde spontan odata ce iese la suprafata, acest foc arzand continuu fara a fi nevoie sa fie intretinut.

Din  Wikipedia am aflat ca: ,,Focul Viu de la Andreiaşu de Jos a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000  şi reprezintă o zonă de interes geologic şi peisagistic aflată în versantul drept al Milcovului. Aria naturală este o suprafaţă deluroasă (Dealul Tilia cu ravene şi forme de erodare) constituită din roci sedimentare (marne şi gresii) şi supusă unor alunecări de teren datorate defrişărilor excesive, în a cărei perimetru sunt semnalate emanaţii de gaze naturale (hidrocarburi) care se aprind spontan şi ard singure.''

  Din cate am citit pe net tara noastra este unica, avand doua asemenea fenomene, cel din Vrancea si unul la Lopatari in judetul Buzau. In lume ar mai exista asemenenea focuri in Sicilia si in Azerbaidjan, cate unul.
  Pe cel din Buzau, eu nu l-am vazut niciodata dar pe cel de la Andreiasul il mai vazusem in copilarie cu parintii.
  In acest an l-am revazut insotita de cateva persoane dragi mie care nu fusesera in acest loc niciodata.
  Este calatorie placuta in care poti vedea orasul Odobesti dar si cateva sate foarte frumoase. Peisajul este mirific!
  De la Odobesti, soseaua serpuita nu este foarte aglomerata dar pe mine m-a surprins si in copilarie, ca si acum, de altfel, ca locuitorii acestor asezari nu sunt prea ,,intimidati'' de automobile, asa ca merg pe sosea ca si pe trotuar (asta poate si din cauza ca nu au trotuare, asa cum nu au majoritatea satelor din Vrancea sau chiar din tara). Puteti intalni chiar copii jucandu-se pe sosea, asadar atentie, soferi! Pe intreg traseul raul Milcov iti este tovaras de drum.
  Singura mare problema e ca odata trecand podul peste raul Milcov, la Andreiasul de Jos, drumul este foarte dificil de urcat cu masina. E un drum serpuit, intr-o panta abrupta cu pietre foarte mari, plin cu denivelari. Pentru cei cu o buna mobilitate e mai bine sa urce la pas pana pe platoul unde se afla Focul Viu dar pentru cei cu un handicap locomotor ca mine...
Daca la prima mea vizita aici, n-am vazut toate aceste obstacole, fiind un copil caruia ii placea sa zburde si care vedea doar frumusete si bucurie intr-o astfel de aventura, acum am vazut totul prin prizma unei persoane cu mobilitate redusa. Atat urcarea cu masina acea portiune accidentata cat si urcarea acelui povarnis ajutata de doua persoane, pana la focul propriu zis au fost foarte dificile pentru mine dar odata ajunsa sus, frumusetea peisajului mi-a sters imediat din minte tot efortul depus.

  Maretia naturii te face sa constientizezi cat de insignifiant esti tu, cat de lipsit de importanta e zbuciumul vietii cotidiene. Tot ce conteaza sunt acea clipa si acel loc. Inima ti se umple de de bucurie. O senzatie pe care, sunt sigura, multi ati trait-o.


 In ce priveste amenajarea acestui loc, diferentele intre cum era in urma cu peste 25 de ani si cum este acum, nu mi s-au parut semnificative. Focul propriu-zis acum este delimitat, s-a construit si o cale de acces cu trepte dar prietenii care ne-au insotit ne-au spus ca e destul de dificit de urcat pe ele, au aparut si cateva banci si un foisor care era ocupat de cativa tineri galagiosi cand am urcat noi.

  Daca Dumnezeu a inzestrat acest loc cu atata frumusete, ma intreb, oare autoritatile de ce nu pot face mai mult pentru ca aceste bogatii ale naturii sa fie mai acesibile oamenilor? Oare nu s-au gasit fonduri pentru a asfalta acest drum de acces?
  Cu toate aceste neajunsuri, va recomand sa vizitati Focul Viu de la Andreiasu! Nu veti regreta!
Si totusi...daca aveti un handicap locomotor, mergeti doar daca vreti sa experimentati un sport extrem!



în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv