Oare nu ne resemnam prea repede?

   In urma cu cateva zile, am primit vizita unor prieteni care locuiesc de multi ani in Franta si care ne povesteau cum li se pare Romania de fiecare data cand se intorc...O tara care sta pe loc. Nimic nu pare a se schimba.
 Acceasi impresie ne-o impartasisera in ultimii ani si alte cunostinte ce locuiesc in afara tarii. Parem captivi undeva in trecut, nimic nu evolueaza. Totul e la fel. Nimeni nu mai spera la schimbari majore, benefice. Nici romanii plecati peste granite dar nici noi cei ce traim aici.
  Suntem dezamagiti de clasa politica dar din pacate nu reusim sa gasim o cale pentru a o forta sa se schimbe. Suntem nemultumiti de lipsa de initiative benefice pentru comunitate a autoritatilor locale si cu toate acestea nu gasim o modalitate de a-i sanctiona si a-i ,,obliga'' sa faca ceea ce trebuie.
Ne plagem de coruptia raspandita peste tot si cu toate acestea o intretinem chiar si noi cu ,,atentii''mai mici sau mai mari de cate ori avem probleme legale, de sanatate etc.
Acceptam sa fim insultati, sa ni se incalce drepturile de persoane ce ni se cred superioare si cu toate acestea nu luam atitudine.
Uneori ne simtim chiar jenati de neputintele noastre si incercam sa le ascundem ...
Asa ca astazi ma intreb, de ce oare ne resemnam atat de repede?
De ce oare nu suntem capabili sa ne solidarizam, sa ne acceptam problemele si impreuna sa cautam solutii pentru rezolvarea lor?
De ce uitam ca pana la urma sta in puterea noastra sa cerem si sa impunem schimbarile pe care ni le dorim?

,,Ochii care nu se vad, se uita''?

  V-ati intrebat vreodata de ce se schimba relatiile dintre oameni? De ce copii care au crescut impreuna, ajunsi adulti, nu-si mai amintesc sa se sune macar de sarbatori? De ce prieteni care si-au impartasit suferintele si bucuriile, ajung peste timp, sa nu-si mai zica nici macar ,,la multi ani'' la zilele de nastere?
  Exista o zicala care spune ,,ochii care nu se vad se uita'', acesta sa fie motivul pentru care multe relatii nu rezista in timp? Distanta fizica care se interpune in viata intre oameni sa fie motivul pentru care asemenea relatii nu rezista? Sau poate timpul erodeaza relatiile? Ori viata cu evenimentele ei ne schimba atat de mult incat nu mai apreciem sau nu ne mai regasim in relatiile din trecut si cautam sau pur si simplu circumstantele ne pun in relatii noi ce ne satisfac mai mult?
  Scriind aceste randuri ma gandesc la prieteniile din copilarie care s-au destramat, la persoanele dragi alaturi de care am crescut si de care, din pacate, nu mai stiu nimic, nemaiavand  timp unii pentru altii...