marți, 26 aprilie 2016

Magazine cu handicap

  In urma cu peste un an demaram alaturi de Ziarul de Vrancea o campanie numita Magazine cu Handicap in cadrul careia scriam despre problemele cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati atunci cand vor sa-si faca cumparaturile, prezentand totodata si facilitatile pe care reprezentatii marilor magazine din Focsani au afirmat ca le ofera(sau mai bine zis nu le ofera) acestei categorii sociale.
 Saptamana trecuta aflata intr-un hipermaket ce comercializeaza produse pentru casa si gradina m-am confruntat pentru a nu stiu cata oara cu lipsa oricarui sprijin acordat persoanelor cu handicap si nu numai de catre angajatii acestuia.
Ajunsa in zona in care erau prezentate corpurile de iluminat, m-am invartit pe acolo, insotita fiind de sotul meu, vreo 30 de minute in speranta ca va aparea vreun angajat care sa ne ofere informatii despre produsele pe care ni le doream. Desi sotul a mers sa caute un angajat, pe care l-a si rugat sa vina sa ne ajute, explicadu-i ca eu am probleme de sanatate si nu mai pot astepta, acesta i-a raspuns ca nu se poate imparti in mai multe si ca prin urmare trebuie sa mai asteptam.
Asteptarea parand a nu mai avea sfarsit, am plecat fara sa reusim sa cumparam ce ne doream (dupa ce in prealabil solicitasem sprijin pana si de la departamentul Informatii)
Si nu era prima data cand asteptam zeci de minute, in acest hipermaket, pana sa-si faca cineva timp sa ne bage in seama...
In urma cu o luna cineva si-a facut timp sa ne dea o bagheta de polistiren dupa ce, de asemenea, asteptasem pana nu mai puteam sta in picioare din cauza durerii iar in urma cu doua luni asteptasem la fel de mult la raionul cu mobila.
  Nu stiu daca toate acestea sunt cauzate de prezenta unui personal insuficient sau din nepasarea angajatilor, cert e ca exista o lipsa totala de respect pentru cumparator in general... Daca ai si un handicap e aproape imposibil sa poti astepta pana vreun angajat se indura sa-si faca timp pentru tine...


PS. Am scris si o reclamatie pe care am trimis-o pe contactul site-ului hipermaketului in cauza dar din pacate se pare ca nimeni nu si-a facut timp sa o citeasca. 

luni, 25 aprilie 2016

Provocarea V, o initiativa frumoasa

   ,,Într-o societate agresată continuu, invadată și aproape dominată de subcultură și prost gust, într-o societate cu bornele valorice date peste cap, tinerii au nevoie de modele autentice, reale, sobre, care să le servească drept exemplu în drumul lor spre autoafirmare. Au nevoie ca experiența succesului sănătos, cel bazat pe merit, să le fie împărtășită direct pentru a înțelege cum stau lucrurile în viața reală, pentru a asimila cunoștințe folositoare și pentru a face față provocărilor, nu ușoare, ce-i așteaptă. Au nevoie de solidaritatea și sfaturile celor care au reușit în viață prin propriul lor efort, prin propria muncă, ca gest onest și responsabil, între generații, de a clădi în comun încredere și speranță, de a pune bazele unei comunități mai trainice, cu adevărat competitive.
Organizată vineri, 22 aprilie 2016, în ultima zi a săptămânii „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”, “Provocarea #V” este o conferință motivațională și de orientare în carieră în care tineri își pot alege modele profesionale pentru viitor și pot afla informații interesante de la lideri ai diferitelor profesii care le vor dezvălui sincer și deschis din experiența lor.
Timp de patru ore, tineri cu vârste cuprinse între 13 și 19 ani se întâlnesc cu oameni de valoare, recunoscuți profesional și nu numai, care și-au construit o carieră frumoasă, prin forțe proprii, și care le vor explica celor mai mici, pornind de la cele constatate de ei în viață, ce este și de ce este importantă Învățătura. Și nu va fi vorba neapărat de cea școlară.
Mai mulți vrânceni de succes, ale căror nume le vom anunța curând, vor împărtăși din experiențele lor, ne vor spune cu ce s-au confruntat și ce „arme” sunt necesare pentru a cuceri redutele societății concurențiale.
Dacă ești licean sau în ultimii ani de gimnaziu, „Provocarea #V” te ajută să iei decizii mature, în cunoștință de cauză, îți arată din frumusețea ascunsă a profesiilor bine practicate și a meseriilor bine făcute de către oameni faini ai comunității noastre.''
Astfel descriau organizatorii Provocarea V.
  Desi nu mai am o varsta cuprinsa intre 13 si 19 ani, invitata fiind la aceasta conferinta de inimoasa Silvia Vranceanu, persoana implicata in organizarea celor mai importante evenimente desfasurate in orasul de pe Milcov desi particitam si la o alta intalnire, m-am grabit sa cunosc Provocarea V adresata tinerilor dornici sa invete din experienta altor vranceni, si nu numai, ce au reusit sa-si faca un nume nu doar pe plan national ci si international, vranceni cu care ne mandrim.
  Nu am reusit sa ajung in timp util pentru ai asculta pe toti cei opt invitati ci doar pe ultimii patru: dna Aurora Martin, Dna Maria Murgoci, Irina Ionescu si Tibi Borza.
 Vrânceanca Aurora Martin, Doctor în filosofie, lector universitar și cercetător la Facultatea de Științe Politice a Universității București, specialist în politici publice, egalitate de șanse și relații internaționale lucrează în prezent la Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse și este implicată în campanii pentru drepturile omului, publică articole și susține conferințe peste tot în lume despre politicile de gen, combaterea discriminării și condiția femeii. În martie 2016 a fost nominalizată de către Revista Avantaje la premiul “Femeia anului” 2015 pentru apărarea și promovarea drepturilor femeii. În perioada 2013-2014 a fost visiting professor la Russian Presidential Academy for National Economy and Public Administration din Saint Petersburg, unde a predat două cursuri: "Buna guvernare și nediscriminare" și "Violența culturală și transformarea conflictelor. În februarie 2016, Marshall Center a invitat-o să vorbească despre impactul conflictului militar asupra societății civile și cum poate societatea civilă să influenteze rezolvarea conflictului.
Dumneaei le-a adresat liceenilor din Vrancea urmatorul mesaj ,,Eu nu știu numele voastre, dar aș vrea să le știu pe toate. Așa că, vă lansez o provocare: în 10 ani să aud peste tot de voi! Nu căutați să fiți în competiție cu ceilalți. Fiți în concurență cu voi înșivă!''
  Doamna Maria Murgoci le-a vorbit tinerilor prezenti despre frumusetea portului vrancean si i-a incantat cu vocea dumneaei inconfundabila iar Irina Ionescu si Tibi Borza le-a vorbit pe ,,limba" lor despre ce inseamna sa ai succes.
  Sute de tineri plini de entuziasm si dornici sa afle cat mai multe secrete din ,,reteta succesului in viata'' i-au asaltat pe invitati cu intrebari.
  O initiativa laudabila ce a aratat inca o data daca mai era nevoie ca avand astfel de tineri, Vrancei ii se promite un viitor frumos!
Mai multe informatii despre Provocarea V puteti afla aici.

miercuri, 20 aprilie 2016

Un crampei din viata unui oras din Romania

  De cate ori nu ne plangem ca nu ne mai place nu stiu ce obiect vestimentar sau piesa de mobilier sau ca un anumit fel de mancare nu mai e pe gustul nostru si prin urmare ar trebui inlocuit grabnic...
  In urma cu cateva zile, cand inca mai era placut afara, fiind in oras intr-o zona destul de circulata si vrand sa alung o durere nastrusnica de picior ce nu dorea sa-mi dea pace, m-am asezat pe o banca planuind sa ma bucur de mangaierea soarelui.
  Pe o alta banca situata la cativa metri, statea un batran. Alaturi avea doua sacose iar pe ele asezate doua haine vechi. Mi-am dat seama ca acolo se afla toata averea lui iar acea banca probabil ii era casa.
 O pustoaica vine la un cos de gunoi de alaturi si arunca ceva. Batranul vigilent o cearta ca a facut mizerie langa cos. Peste cateva minute fata se intoarce insotita de o tanara ce impingea un carucior cu un copilas in el. Un alt copilas cu doar unu-doi ani mai mare se tinea si el de carucior. Se aseaza toti pe o banca iar tanara, mama celor trei copiii probeaza niste cizme scofalcite, probabil recuperate de la vreo ghena apoi se ridica si pleaca.
Cand ajund in dreptul batranului, acesta ia una dintre haine si i-o intinde spunandu-i ca poate ii e buna pentru copilasi. Aceasta il intreaba cat sa-i dea pe ea ducand mana la buzunar care cel mai probabil era gol. Batranul i-o intinde raspunzandu-i ca nu vrea nimic pe ea.
  Ceilalti trecatori par sa nu-i observe. Fac parte din peisaj...
La alti cativa metri doua tinere se aseaza pe o banca si-si scot tigarile.

Atunci imi dau seama ca pe langa banci sunt zeci de mucuri aruncate si din loc in loc cate un ambalaj...
 Treptele sparte din jur par sa nu mai fi fost inlocuite de mult prea mult timp de edili...

 Iar mie mi-e jena pentru toate datile in care m-am plans ca nu-mi mai place ceva...

marți, 12 aprilie 2016

Nici in acest an nu am scapat de teama de inundatii

  Am avut iarasi doua zile ploioase, urmate, bineinteles, de cresteri ale debitelor raurilor si de teama oamenilor din localitatea mea ca se vor trezi cu Milcovul sau Putna in curti sau, si mai grav, in locuinte...
Nimic nou... De la inundatiile din 2005, cand trei sferturi din localitate s-a aflat sub imperiul apelor, in fiecare an, la fiecare ploaie serioasa, retraim acel cosmar.
  Au trecut aproape 11 ani si nimic nu s-a schimbat.
Stam linistiti cand e frumos afara iar cand incep ploile si avertizarile meteorologice si hidrologice curg cu nemiluita, ne apucam sa curatam canalele ce pot capta o parte din apa revarsata de cele doua rauri ce inconjoara localitatea, ce pana atunci au fost cotropite de gunoaie si buruieni. Nici gunoaiele adunate pe malurile raurilor nu ne deranjeaza prea tare cand soarele straluceste pe cer, ne amintim cat rau pot face doar in timpul unei viituri.
   Noaptea trecuta cand cele doua rauri se pregateau sa-si paraseasca matca a fost cam dificil sa pui capul pe perna linistit...asa ca ne tot intrebam unii pe altii pe retelele de socializare daca suntem in posesia unor informatii recente. E foarte greu cand nu ai acces la astfel de informatii ce ar trebui oferite chiar de autoritatile locale. Site-ul Primariei, lipsit de viata de cateva luni (ca sa nu zic ani) nu ne oferea nici o informatie in acest sens.
  Daca pana mai zilele trecute, politicienii nostri, candidati la alegerile locale, invadasera grupul Rastoaca cu promisiuni electorale, acum pareau inexistenti, neavand timp pentru a solidariza (un cuvand prea des folosit in campania electorala) cu cei speriati, in cautare de informatii.
  Dar speranta moare ultima...asa ca nu putem decat spera ca viitorul primar si viitorii consilieri vor pune pe lista de prioritati masuri care sa previna revarsarea raurilor (poate vor face vreun dig) dar si metode prin care simplu cetatean sa stie ce se intampla in localitatea lui de la autoritati si nu de la prietenii de pe facebook...
  Sau poate ar trebui sa speram ca va ploua mai putin?!

vineri, 8 aprilie 2016

Cata incredere poti avea in aproapele tau?

  In urma cu cateva zile, inca de dimineata am tot vazut distribuita pe facebook o stire despre evacuarea unei familii din propria locuinta dupa ce au girat cu aceasta un escroc.(vezi stirea aici)
Am citit-o fara sa-i acord insa o atentie speciala. Sa ramai fara un acoperis deasupra capului e o tragedie dar cu asemenea tragedii suntem bombardati de media din Romania in fiecare zi...
Spre seara insa un anumit detaliu din aceeasi stire m-a facut ,,sa incremenesc''. Am realizat ca acea casa nu era o casa oarecare, era ,,casa cu flori'' a prietenei mele din copilarie... Singura prietena din acea perioada idilica cu care mai pastrez legatura. Singura care in ziua nuntii mele a sunat pana a reusit sa vorbeasca cu mine, vrand sa-mi simta fericirea macar prin intermediul telefonului daca fizic nu putea fi alaturi de mine.
  De peste 15 ani, ea si sotul ei lucreaza in afara tarii si tot ce au reusit sa economiseasca au investit in ,,casa cu flori'' (avea balconul plin cu flori si toata lumea o numea astfel).
Veneau in tara doar iarna, de sarbatori pentru doua saptamani... Vara cand toti ceilati plecau in vacanta, ei munceau pentru a termina casa visurilor lor.
Chiar si iarna trecuta imi povestea cat de greu le-a fost sa-si creasca singuri copilul acolo, fiind nevoiti sa alerge intre cresa, serviciu si casa. Imi povestea si cum din cauza oboselii cronice s-a impiedicat, a cazut si si-a luxat un genunchi si cu o durere infioratoare, ajutata de o carja a plecat la munca, afisandu-si vesnicul zambet pe chip pentru a-si ascunde suferinta in fata copilului ei.
  De fiecare data o certam ca munceste prea mult dar ea radea si ma intreba cand sa munceasca, la batranete?!
Si-a pierdut mama dupa o grea suferinta iar dupa zece ani aceeasi boala cumplita avea sa-i rapeasca si tatal dar ea a gasit forta sa mearga mai departe varsandu-si preaplinul sufletului mai intai asupra sotului si familiei lui, apoi si asupra ,,luminii ochilor'' ei, copilul.
  Acum prietena mea cea vesela a ramas fara locuinta pentru care a muncit o viata...
De ce? Pentru ca avut incredere absoluta in soacra ei si sotul acesteia, casa fiind construita pe terenul acestora iar acestia au girat cu ea imprumutul altcuiva, fara ca macar sa ceara acordul copiilor.
  Parintii ne iubesc intotdeauna si totusi... nu pot sa nu ma intreb acum, oare cat de multa incredere putem avea in cei dragi? Pana unde poate merge aceasta si unde ar trebui sa se opreasca?
Oare cat de multa incredere putem avea in prieteni sau simple cunostinte? Putem merge pana acolo incat sa riscam sa ne pierdem propria locuinta doar pentru a-i ajuta?
  Iisus ne indeammna sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine si cu toate acestea, oare ar trebui sa punem in pericol viitorul nostru, al copiilor si nepotilor nostri de dragul acestuia?