joi, 31 decembrie 2015

La multi ani! Va doresc un an plin de speranta!

  Mai avem cateva ore si vom trece granita intr-un Nou An. In aceste clipe ne gandim la ce a insemnat anul 2015 pentru fiecare dintre noi si privim cu speranta spre viitor.
  Pentru mine 2015 a fost un an cu trairi foarte intense. Cu bucurii, realizari dar si dezamagiri! Vise implinite si sperante spulberate! Un an in care n-a avut timp sa ma plictisesc! Am ras, am plans, m-am bucurat si am avut clipe de disperare.
Am continuat proiecte mai vechi:
http://iuli-ana.blogspot.ro/
http://www.dizabil.eu/
Grupul pacientilor cu poliatrita
si am inceput un alt mic proiect:  Rastoaca.
Am continuat si frumoasa colaborare cu Ziarul de Vrancea.
Nu stiu daca in acest an m-am mai maturizat dar parca am mai pierdut putin din entuziasmul copilului de altadata. Sunt aceeasi si totusi putin alta!
Cam atat despre mine...
  Pe plan national in acest an s-au produs schimbari pe ici pe colo dar nimic in punctele esentiale.
S-a schimbat Presedintele, mai nou si guvernul dar pe mai departe politicienii isi apara cu indarjire privilegiile. Ei sunt mai presus de lege!
Tot ce ne ramane in aceste clipe e sa speram ca in 2016  ni se vor intampla doar lucruri bune!
  La multi ani! Va doresc ca in anul ce vine sa vi se implineasca cat mai multe vise!


luni, 21 decembrie 2015

O portocala cu aroma de sarbatoare

  Orasele sunt impodobite cu mii de beculete colorate, cei mai multi oameni si-au impodobit deja bradutii si casele cu ghirlande colorate dar eu inca nu reuseam sa simt gustul sarbatorilor... Pana astazi...
  Mi-am desfacut o portoocala si in timp ce savuram cate o feliuta, am inceput sa ma gandesc la sarbatorile copilariei mele...La vremurile in care pentru cateva portocale stateai la coada ore intregi cu picioarele inghetate in zapada... La vremurile cand mergeam alaturi de varul meu sau de o vecina din casa in casa cu netalasul sau plugusorul si la bucuria pe care o simteam pentru fiecare banut primit.
Fiind singurul copil al parintilor meu nu m-am confruntat cu prea multe lipsuri dar nimic nu egala satisfactia pe care o simteam cand la sfarsitul sarbatorilor de iarna numaram banutii strangi in pusculita. Nu erau foarte multi dar erau rodul ,,muncii'' mele.
Pe atunci nu aveam calculatoare, tablete sau telefoane mobile iar ciocolata, bananele sau portocalele erau raritati si totusi eram atat de fericiti! Mai ales in peroada sarbatorilor.
  Mi-e dor de sarbatorile de altadata! 
  Desi acum avem mult mai multe, din punct de vedere material, suntem insa mai saraci sufleteste...
  Pentru o clipa, o portocala mi-a adus un crampei din fericirea de altadata. Poate de aceea in aceasta perioada prefer portocalele, oricarui alt fruct.
  Asa ca, oficial, si la mine a ajuns magia sarbatorilor!



vineri, 18 decembrie 2015

O manuta intinsa...

  Sotul meu termina de asezat ultimile cumparaturi in portbagajul masinii iar o fetita de vreo sapte ani se apropie de el si ii spune ceva. Fiind la distanta, nu auzeam ce-i spunea dar stiam. Nu era prima data cand o intalneam pe fetita blonduta in fata supermarketului in care ne facem cumparaturile.
  O vazusem prima data vara trecuta tinandu-se dupa cei ce intrau si ieseau din acelasi supermarket, cerand un banut.
  In urma cu doua saptamani, cu caciulita pe cap si imbracata cu hainuta, tinand un paharel in mana, cand ne-a vazut indreptandu-ne spre masina cu cosul de cumparaturi, ne-a iesit, de asemenea, in intampinare...
Am incercat sa o imbiem cu ceva bunatati de prin cos dar se pare ca nu erau pe gustul ei caci ne-a refuzat invariabil ,,doamna, nu mi-e foame!''. Isi dorea doar banuti.
Acelasi lucru isi dorea si acum. Sotul meu incerca si acum s-o convinga sa primeasca ceva de mancare dar i-am facut semn sa nu mai insiste, asa ca si-a luat bacnota si a plecat fericita spre cu carut abandonat. M-ai descoperise o oportunitate. Desi erau cam opt grade afara, ea era cu capul descoperit. Parul lungut era impletit intr-o coada studenteasca cam ciufulita.
As fi vrut s-o intreb unde locuieste si daca face tratament pentru strabism dar stiam ca ar fi plecat fara sa ne dea vreun raspuns.
  Ma intreb de cate ori o vad, ce parinti isi trimit copilul sa cerseasca? Nu-si fac oare griji ca al lor copil sta in frig cand ar trebui sa-si faca temele sau sa se uite la desene la caldura?

joi, 17 decembrie 2015

Este invatamantul gratuit in Romania?

   Constitutia  Romaniei, Capitolul ll -Drepturile şi libertăţile fundamentale,Articolul 32- Dreptul la învăţătură, prevede ca ,,Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii'' si totusi cat de ,,gratuit'' este acesta?!
  Zilele trecute o persoana apropiata care are doi copii la scoala imi povestea cam cat de des i se cer bani la scoala.
Copilul cel mare e clasa a Vll-a asa ca nu e novice in privinta ,,cerintelor'' din scolile romanesti dar cel mic e clasa 0 si deja ii se pare ca e mult prea mult.
  Mezinul a inceput scoala de doar cateva luni si i se cer bani nonstop. 120 lei pentru caiete speciale, 50 lei pentru fondul clasei, 50 de lei pentru cadoul doamnei invatatoare, de ziua acesteia,( se pare ca saracuta nu avea geaca de piele asa ca o mama s-a gandit ca-i trebuie una iar ceilalti parinti s-au conformat), 100 de lei pentru fotografii. Aceeasi mamica nu scapa nici o ocazie sa cheme o anumita firma foto sa imortalizele copii cu stiloul, cu pirati, cu sania etc. Acum tocmai li se ceruse alti 30 de lei pentru Mos Craciun si 25 pentru cadoul de Craciun al ,,doamnei''. Am intrebat-o de ce nu ia atitudine daca e nemultumita de ,,initiativele'' acestei mamici si mi-a zis ca nici un alt parinte nu zice nimic si atunci de ce s-ar gasi tocmai ea. Probabil ii e teama ca ,,piciul'' ei sa nu suporte consecintele eventualei ei revolte.
  In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb cum se simt copiii ai caror parinti nu-si permit sa plateasca toate aceste ,,fite''?! De ce oare doamna invatatoare nu-i ,,apara'' pe acesti micuti? De ce nu pasa nimanui ca acesti copii trebuie sa mearga la scoala pentru a acumula cunostinte, nu pentru a completa garderoba doamnei invatatoare sau pentru a aduce comenzi unui anumit studio foto?
Se mai mira cineva ca foarte multi copii ajung la liceu fara ca macar sa fi citit vreo carte si ca doar 66% dintre absolventi reusesc sa ia Bacul?

luni, 7 decembrie 2015

,,Diferiti dar egali''

  La inceputul acestei luni in intreaga lume s-a sarbatorit Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap.
  Pe cand eram copil nu cunosteam semnificatia cuvantului ,,dizabilitate'' iar cuvantul ,,handicap'' il auzisem pronuntat de copii si de adulti, deopotriva, ca pe o jignire.
Mai apoi viata m-a dus pe un drum pe care eu insami am devenit o persoana cu dizabilitati.
Mult timp m-am luptat cu aceasta ,,pecete'' nevrand sa-mi accept handicapul, sperand ca intr-o zi acesta va disparea...Dar tot viata m-a invatat ca duceam o lupta gresita, ca acest cuvant nu ma schimba pe mine ca persoana. Eu ramaneam aceeasi chiar daca acceptam ca am o dizabilitate.
Poate ca cei ce nu ma cunosc vad in mine handicapul meu dar eu nu ma consider cu nimic diferita.
Chiar daca ma deplasez mai greu decat ceilalti si am nevoie de ajutor cand desfasor diverse activitati fizice care pentru altii par banale, visez, iubesc, rad si plang la fel ca si ceilalti ce nu au un handicap.
Chiar daca in viata de zi cu zi ma confrunt cu mai multe obstacole, escaladarea lor imi aduce la fel de multa bucurie ca si succesele persoanelor fara dizabilitati iar fericirea are acelasi gust, indiferent daca ai o dizabilitate sau nu!



Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în prezent, peste un miliard de oameni, adică 15% din populația lumii trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre ei provin din țări dezvoltate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este și aceea care arată că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilități sunt copii, iar probabilitatea ca aceștia să se confrunte cu violența este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. 
De asemenea ONU mai atrage atenția că este foarte important să conștientizăm că dizabilitatea este parte a condiției umane și că toți ne naștem sau dobândim dizabilități mai mult sau mai puțin grave în timpul vieții. Precizarea este făcută în contextul, în care imaginea în societate a persoanelor cu dizabilități este adesea rezultatul prejudecăților, al stigmatizării și al discriminării.
În aceste condiții, se consideră că prin acordarea de drepturi persoanelor cu probleme, se creează oportunități reale pentru această categorie care își poate astfel consolida propriile capacități și își poate fixa singură prioritățile.

marți, 1 decembrie 2015

La multi ani, Romania!

  Astazi romanii din tara dar si cei din afara granitelor sarbatoresc implinirea a 97 de ani de la infaptuirea Marii Uniri! Toti am privit astazi (live sau la tv), in marile orase, parada Fortelor Armate Romane. Motiv de mandrie pentru romani...
Si cu toate acestea, astazi ma simt mai degraba trista decat mandra...
  Sunt trista pentru ca 60 de tineri au murit iar unii din cei ce trebuiau sa previna aceasta tragedie, astazi defileaza cu mandrie...
Sunt trista pentru ca peste 50% din copiii acestei tari traiesc in saracie (conform EUROSTAT)...
Sunt trista pentru ca majoritatea persoanelor cu handicap desi au drepturi pe hartie, nu pot avea o viata normala din cauza lipsei accesibilizarii cladirilor si a mijloacelor de transport in comun, a lipsei locurilor de munca si lista neajunsurilor poate continua.
Sunt mahnita pentru copiii olimpici ai acestei tari care pleaca sa-si continue studiile si pentru a lucra in strainatate, aici in tara ce le-a format primii pasi neavand loc de cei ce-si cumpara diplomele si titlurile aferente pe bani.
Sunt trista pentru ca in tara mea, romanii de rand sunt inca umiliti pe holurile spitalelor si a altor institutii publice.
Sunt trista pentru ca prea multe femei sunt agresate de cei ce au jurat in fata lui Dumnezeu ca le vor iubi si ocroti intreaga viata. 
De asemenea, sunt trista pentru ca smecheria, lipsa bunului simt si a respectului sunt la loc de cinste.
Sunt mahnita din cauza coruptiei ce si-a intins precum o caracatita tentaculele la toate nivelele institutionale sugrumand orice speranta de mai bine din sufletul romanilor.
  Pe langa toate acestea...sunt totusi mandra ca romanii incep sa fie mai putin toleranti cu aceste metehne ce pangaresc trupul si sufletul bietei noastre Romanii.
  La multi ani, Romania! Iarta-ne ca am permis ca toate acestea sa ti se intample!
La multi ani, romani!

vineri, 27 noiembrie 2015

Primii fulgi

     Dimineata un fulg de nea,       
     Rataci pe strada mea
     Si-inca zece i-au urmat,
     Poposind intr-un copac.

     Si-alti o mie si ceva
     S-au pitit pe casa mea,
     Un covor alb au intins
     Ce parea de necuprins.

     Eu iesii afar' grabita
     Sa-i cer iernii intr-o clipa
     Sa plece la plimbarica
     Ca nu-i sosi timpul inca.

     Sa vina mai tarzior
     Ca nu-i ducem al ei dor.
     Sa vina de sarbatori,
     Cu-alai de colindatori.


miercuri, 25 noiembrie 2015

Schimbarea trebuie sa inceapa cu fiecare dintre noi

  Am fost foarte mandra de romani cand anul trecut s-au mobilizat si au iesit pentru a vota o schimbare, la fel de mandra am fost cand dupa tragedia de la Colectiv mai intai s-au solidarizat cu victimile si au mers sa doneze sange iar mai apoi au iesit in strada in toate orasele tarii pentru a cere demisia guvernului si schimbarea clasei politice dar ma intreb, oare se vor schimba lucrurile pentru noi odata cu schimbarea guvernului? Va fi starpita coruptia de la nivelul clasei politice si al functionarilor publici? Va disparea aroganta cu care sunt tratati oamenii simpli de cei ce sunt platiti ca sa-i ajute? Drepturile oare vor incepe sa ne fie respectate odata cu aceasta noua schimbare? Ne va fi respectata demnitatea in orice context social?
  Imi amintesc ca intr-o perioada dificila din viata mea un preot mi-a dat sa citesc o carte numita ,,Supa de pui pentru suflet''. Fiecare istorioara din acea carte a fost pentru mine un adevarat medicament.
In aceasta perioada in care toti ne punem intrebari legate de viitorul acestei tari, de ce nu, legate chiar de viitorul omenirii in situatia in care tot mai multe confruntari violente au loc in lume, mi-am amintit cateva ganduri pline de invataminte din acea carte:
,,Cind eram tanar si liber, si imaginatia mea nu avea limite, visam sa schimb lumea.
Pe masura ce imbatrineam si deveneam mai intelept am descoperit ca lumea nu vrea sa se schimbe, asa ca am hotarit sa privesc mai putin departe, si anume sa-mi schimb doar tara.
Dar ea parea sa fie de neclintit.
In amurgul vietii, intr-o ultima incercare disperata, am incercat sa-mi schimb doar familia, pe cei apropiati mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta.
Abia acum, cind Dumnezeu ma ia la el, mi-am dat seama ca daca m-as fi schimbat pe mine mai intii, atunci prin acest exemplu mi-as fi schimbat familia.
Incurajat si insufletit de ei, as fi gasit putere sa-mi fac tara mai buna si, cine stie, poate chiar as fi schimbat si lumea !" Anonim

  Oare nu cumva, asteptam noi cu ardoare ca aceasta schimbare sa vina doar din afara fara sa constientizam ca ea trebuie sa vina din noi si ca fiecare ar trebui sa lucram pentru aceasta in fiecare zi, oriunde ne-am afla.
Nu trebuie sa facem lucruri mari ci sa incepem cu cele mici. Schimbadu-ne noi, poate prin puterea exemplului ii vom inspira si pe altii sa se schimbe.
Daca intalnim o persoana ce are nevoie de ajutor, sa il oferim, fara a astepta sa i-l ofere altcineva; chiar daca nu aveti un handicap daca vedeti o persoana valida ca a parcat pe locurile speciale destinate celor cu dizabilitati, atageti-i atentia; daca vedem pe cineva ca arunca ambalaje pe strada, sa-i aratam cosul de gunoi; daca in trafic intalniti un sofer incepator, fiti tolerant, nu-l claxonati pentru ca merge prea incet, amintiti-va ca si voi ati fost ca el. Si exemplele pot continua.
Schimbarea se poate infaptui doar daca incepe de la fiecare dintre noi!


marți, 24 noiembrie 2015

,,Teoria conspiratiei''

  Voi cum va petreceti timpul liber? Probabil cititi o carte, vizionati un film, iesiti la o plimbare sau navigati pe net...
Sa stiti insa ca nu toti oamenii sunt ca voi! Exista oameni care cred ca lucrurile din jur nu sunt ce par a fi, asa ca se pun sa caute noi explicatii la tot ce se intampla, descoperind astfel conspiratii la orice pas.
Asa ca aflam toti cu surprindere ca in spatele atentatelor de la 11 septembrie 2001 din S.U.A nu a fost Al-Qaeda ci C.I.A., recentele atentate de la Paris au fost opera serviciilor secrete franceze si americane, guvernul Ponta a fost obligat sa-si dea demisia in urma protestelor stradale in spatele carora s-ar afla F.M.I-ul, ba chiar si revolutia din '89 a avut ca autor tot F.M.I. in spatele caruia s-ar fi aflat mari concerne americane ca  McDonald's sau Coca-Cola. Chiar si incendiul de la Colectiv a fost provocat de F.M.I.
Iar sirul conspiratiilor nu se opreste aici. Virusurile gripelor aviare si porcine ar fi fost create in laboratoare cu scopul de a micsora populatia planetei sau pentru a aduce castiguri colosale marilor concerne farmaceutice, dupa caz. Aceleasi concerne ar fi vinovate ca medicii nu prescriu lamaie si bicarbonat de sodiu pentru vindecarea cancerului  sau nu ne spun ca orice boala se vindeca fara tratamente medicamentoase, mancand doar anumite fructe si legume.
  Sa nu mai vorbim de noul guvern...Inainte macar sa aiba prima sedinta de guvern a fost acuzat ca ar face ,,jocul'' omului de afaceri George Soros.
  Se pare ca toata lumea s-a pus pe conspirat sau daca nu, macar pe deconspirat.
  Nu sunt atat de naiva incat sa cred ca marile concerne farmaceutice nu urmaresc mai degraba castigul material decat binele umanitatii, ca lupta impotriva terorismului nu are si o fata nevazuta in care sunt implicate serviciile secrete sau ca majoritatea guvernantilor nu au urmarit in primul rand interesul propriu si apoi binele tarii dar n-as merge pana acolo incat sa cred ca F.M.I-ul si-a dorit moartea atator tineri iar cat priveste demiterea guvernului noi toti am avut un interes sa nu fim condusi de un prim-ministru anchetat pentru coruptie, la fel cum nu pot sa cred ca daca boli grave s-ar trata cu remedii la indemana tuturor, medicii ar ascunde acest lucru.
  Nu stiu ce-i  fac pe acesti oameni sa raspandeasca asemenea teorii...poate ca sufera de ,,teoria conspiratiei''...

joi, 12 noiembrie 2015

Tara lui ,,sa traiti bine'' si a ,,lucrului bine facut'''

  Un concert...si 53 de tineri nu mai sunt printre noi...Aceasta este tara lui ,,sa traiti bine!'' si a ,,lucrului bine facut'''!
  Daca dupa incendiul de la clubul Colectiv, televiziunile, ziarele si netul abunda in informatii despre aceasta tragedie, acum viata se pare ca intra pe fagasul ei normal si spatii tot mai restranse sunt dedicate acestor tineri ce nu mai sunt printre noi. Se pare ca nu mai aduc audienta.
  Oamenii ce au protestat dupa aceasta tragedie nu mai ies in strada iar politicienii ce disparusera in acea perioada de pe micile ecrane, au inceput sa-si etaleze iarasi ,,zambetele'' la tv.
  Vom avea un guvern tehnocrat...Oare cat de multe asteptari putem avea de la acesta? Va putea starpi raul din radacina? Vor putea acesti tehnocrati sa aduca Romania pe un fagas normal in care autoritatile statului sa puna pe primul plan bine cetatenilor si nu interesele propriilor clanuri?
  Aceasta tragedie ne-a facut sa realizam cat de expusi suntem noi simpli cetateni la tot felul de riscuri...
Ne-a facut, de asemenea sa constientizam acut ruptura dintre politicieni si ce-i ce le-au acordat votul, intre autoritati si ce-i pentru care ar trebui sa lucreze, intre Biserica si tineri.
 Institutii publice ce functioneaza fara autorizatii de la ISU, spitale lipsite de dotarile necesare si o gestionare deficitara a situatiilor de urgenta...Si peste toate acestea, dorinta politicienilor de a-si apara privilegiile.
N-as putea incheia aceasta radiografii a societatii noastre postColectiv fara sa amintesc si admirabila solidaritate a romanilor obisnuiti. Pacat ca nu folosim aceasta forta mai des impotriva celor ce ne incalca drepturile si demnitatea.
 Toti ne dorim o schimbare radicala la toate nivelurile dar oare se va realiza aceasta vreodata?

marți, 3 noiembrie 2015

Pretuiti viata!

   32 de destine s-au frant...Dintr-o data s-au spulberat atatea vise, nazuinte, bucurii, tristeti...
Parca insusi timpul s-a oprit in loc, inspaimantat de atata suferinta.
  Si intr-o clipa eu, tu, ea, el am devenit un tot. Un singur trup ce are o rana sangeranda.
Odata cu visele lor au zburat si visele noastre.
Nu mai avem puterea sa ne facem planuri de viitor, nu mai avem puterea sa radem, sa ne bucuram.
O farama din noi, a murit odata cu ei.
  Soarele stralucea cu putere pe cer iar fiecare dintre noi isi facea planuri si vise iar peste cateva clipe nori negri au acoperit razele soarelui si nimic parca n-a mai contat.
Dintr-o data am realizat ce fragila este viata.
Un fulg de nea ce coboara din cer, danseaza pe aripile vantului si se topeste imediat ce atinge pamantul.
Pretuiti viata! A voastra si a celor din jurul vostru! E cel mai frumos dar! Pretuiti-l la adevara valoare!

miercuri, 28 octombrie 2015

Odobestiul, dupa 20 de ani...

    In copilarie cunosteam doua orase, Bacaul si Odobestiul, mai bine decat Focsaniul.
    In aproape fiecare vacanta imi petreceam cateva zile la matusa si varul meu si astfel am ajuns sa cunosc foarte bine oraselul situat in mijlocul potgoriilor. Multe amintiri ma leaga de acest orasel linistit situat pe malul stâng al râului Milcov.
La un moment dat viata insa m-a indreptat pe un drum presarat cu obstacole ce m-au impiedicat sa mai ajung aici aproape 20 de ani.
Dupa atata amar de vreme, weekend-ul trecut am reusit sa revad oraselul dintre vii.
Era acelasi si totusi altul. Avea un alt puls, un alt pitoresc...
Vechile alimentare au disparul, fiind inlocuite de supermaketuri moderne ce parca nu-si gaseau locul acolo...Au aparut si cateva sedii de banci, prea multe parca pentru acest orasel.
Aceleasi maiestoase biserici, doua parcuri frumoase, multi adolescenti, flori si foarte multi catei. O impletire intre nou si vechi.







   Mi-a placut mult Parcul Civic si mi-a atras atentia in mod placut faptul ca noile blocuri ANL din Unirea au rampe ce permit accesul persoanelor cu dizabilitati locomotorii. Pacat insa ca primaria nu s-a gandit cum pot ajunge acestia pana in acel camp unde sunt amplasate aceste blocuri pe un drum neasfaltat.
   Pentru cei ce nu stiu, Odobeşti este un oraş din judeţul Vrancea. În afara localităţii urbane principale, oraşului îi mai aparţine şi satul Unirea. Are o populaţie de 9.364 de locuitori şi se află în mijlocul podgoriei Odobeşti.
 Oraşul este situat la 10 km nord-vest de Focşani, la limita de est a Subcarpaţilor de Curbură, între ei şi partea de est a Câmpiei Române. La nord-vest se înalţă Măgura Odobeşti, care ajunge la înălţimea de 996m, iar la sud trece cursul de mijloc al Milcovului. Altitudinea medie la care se află oraşul este de 150 m.
 După Gheorghe I. Lahovary numele localităţii vine de la cuvântul "odobă" însemnând "vale".

marți, 27 octombrie 2015

CFR-ul zilelor noastre...

  Imi amintesc ca in trecut am vazut un documentar despre Caile Ferate Romane in care se spunea ca la inceputuri, numele CFR-ului se confunda cu punctualitatea. Iti puteai fixa ceasul dupa mersul trenurilor.
Ce pacat ca nimic din toate astea nu se poate spune despre CFR-ul zilelor noastre!
  De peste trei ani, sotul meu strabate de cateva ori pe an tara, de la Focsani la Satu Mare, de cele mai multe ori facand acest lucru cu trenul.
In trecut fiecare calatorie cu trenul dura cam 19 ore dintre care cam doua ore le pierdea in Bucuresti, unde era nevoit sa schimbe trenurile. Drum lung, trenuri vechi, neincalzite, cel putin cele ce merg spre Ardeal...dar ce sa facem suntem in Romania. Nu ne putem compara cu alte tari...
Dar parca n-ar fi fost totul foarte dificil, CFR s-a apucat in aceasta toamna de schimbat rute, ore de plecare, sosire etc. Astfel ultima calatorie a sotului meu a durat 24 de ore dintre care trei ore petrecute in Gara de Nord din Bucuresti si o ora intarziere.
Nu-mi venea sa cred cum poate un tren ce merge de la Bucuresti la Satu Mare intarzia o ora?! Nu era canicula ca sa aiba restrictii de viteza din cauza incalzirii sinelor si nici nu a nins pentru ca sinele sa fie acoperite cu zapada...Controlorul n-a stiut sa le explice de ce au o intarziere atat de mare.
Si ca tabloul sa fie complet, trenul cu care se intorcea de obicei pana in Bucuresti a fost scos, astfel a fost nevoit sa aleaga alta ruta ce includea doua schimbari deci trei trenuri. Multe ore petrecute prin gari obscure, neincalzite pe timp de noapte, trenuri cu mari intarzieri din cauza carora nu pierzi doar timp ci si alte trenuri de legatura, birouri de informatii ce nu dau nici o informatie telefonica seara desi pe site-ul CFR-ului scrie ca ofera informatii la telefon permanent. Aceasta este imaginea CFR-ului zilelor noastre.
Oare calatorii din Romania  nu merita mai mult?
Se mai mira cineva ca aceasta companie nu este profitabila?
Preturi mari, conditii de calatorie jalnice, lipsa legaturilor, intarzieri mari, rute ocolitoare, aceste trasaturi definesc CFR-ul astazi.
S-au dus vremurile de alta data...
E bine totusi sa stim ca:
CFR, ca instituţie, a fost fondată în 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854.

După ce la 15 septembrie 1830 se dădea în funcţiune, între Liverpool şi Manchester, prima cale ferată din lume, pe actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe 20 august 1854 şi făcea legătura între Oraviţa (în Banat) şi Baziaş, un port la Dunăre. Linia, având o lungime de 62,5 km, a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui.

luni, 12 octombrie 2015

De Ziua Mondială a Artritei – Scrisoare adresată Poliartritei Reumatoide



  ,, Ai apărut în viaţa mea într-un moment inoportun. Erau ultimile zile de vacanţă... Urma să încep clasa a XI-a. Dar probabil nici un moment nu ar fi fost potrivit, vreodată să-ţi faci simţită prezenţa.
 Nu te cunoşteam... Nu auzisem niciodată de tine. Era ca şi cum n-ai fi existat pe lume. Si ai apărut dând buzna în viaţa mea, într-o zi însorită. La început nu prea te-am băgat în seama, începusem şcoală, aveam mult de învăţat şi n-aveam timp pentru nici un fel de vizite iar tu probabil ai fost nemulţumită de atitudinea mea şi ai încercat să te răzbuni, transformându-mi încet, încet viaţa într-un chin. Astfel am devenit terorizată de un dictator nemilos pe care nu reuşeam să-l cunosc şi să-l înţeleg.
  Într-un timp foarte scurt ai preluat controlul vieţii mele fără să-ţi pese că eram doar un copil care nu se putea apăra.
Precum un taifun ai alungat toate visele  şi bucuriile mele, lăsând în urmă un teren arid în sufletul meu, pe care puteau creşte doar durerea şi lacrimile.
Ai venit fără să fii invitată, dar parcă ţi-ar păsa ţie de aşa ceva, şi mi-ai furat adolescenta şi tinereţea!
Şi nu te-ai mulţumit cu atât...m-ai ţintuit zece ani din viaţă mea în pat, pentru că aşa ai vrut tu.
Mi-ai alungat visul de a avea un job, mi-ai furat orice oportunitate de a călători şi a cunoaşte lumea şi cel mai dureros e că mi-ai furat dreptul de a fi mamă.
Te-am urât mulţi ani pentru că m-ai făcut să mă simt prizoniera ta. Un condamnat fără nici un drept de apel. Prizonier în propriul meu corp.
Au trecut peste 24 de ani de când mi-ai devastat viaţa şi...încet, încet am învăţat să te cunosc şi să convieţuiesc cu tine.
  Ar fi nedrept dacă totuşi n-aş recunoaşte că tu m-ai învăţat să privesc viaţa altfel...să observ chiar şi florile ascunse printre spini şi să descopăr că miros mai frumos decât orice altă floare.
M-ai învăţat să văd oamenii altfel, să preţuiesc bucuriile spirituale mai mult decât pe cele materiale. M-ai învăţat să preţuiesc tot ce e bun în viaţa mea.
  Dacă la început te-am urât şi mi-am dorit cu disperare să scap de ţine, acum ştiu că faci parte din mine pentru totdeauna şi tot ce-mi doresc e pace şi armonie.
Şi dacă tot ne cunoaştem de atât de mult timp, îmi mai doresc ceva de la ţine...
Să nu mai faci şi altora ce mi-ai făcut mie. Voi luptă pentru ăsta cu toată puterea mea.
Lăsa copiii să descopere lumea fără că tu să-ţi faci simţită prezenţa în viaţa lor! Lăsa adolescenţii să viseze şi tinerii să cunoască iubirea!  Lăsa chiar şi bunicii să-şi crească liniştiţi nepoţii!
  Nu mai da năvală şi în viaţa altor oameni ci mulţumeşte-te cu mine şi cu alţii ca mine care deja te-am cunoscut. Fii mai blândă! Lăsa capriciile deoparte!
Lasă-ne să ne bucurăm de tot ce e frumos în viaţă!
  Nu pot să spun că ai început să-mi fii dragă, pentru că aş minţi, dar pot să-ţi spun că am învăţat să te respect!’’


Poliartita este o boală autoimună care afectează articulaţiile mici, în special pe cele ale mâinilor, provocând dureri, inflamaţii, rigiditate şi, în timp, pierderea mobilităţii.
Aproximativ 1% din populaţia generală a României (200.000 persoane) este afectată de poliartrită reumatoidă, incidenţa fiind de trei ori mai mare la femei, comparativ cu bărbaţii. Vârsta medie la debut este între 25-40 de ani. În contextul în care sunt afectate persoane tinere, iar boala are o evoluţia severă, cronică şi invalidantă, nu este doar o problemă medicală, ci şi una socială. Poliartrita reumatoidă afectează viaţa profesională, aproximativ 20-30% dintre pacienți suferă de dizabilitate permanentă legată de muncă încă din primii 2-3 ani de boală, iar 60% dintre aceştia îşi pierd locul de muncă în primii 10 ani de la declanşarea bolii. 
Conform studiilor, incidenţa poliartritei creşte anual cu 2,5% la femei şi 0,5% la bărbaţi, afecţiunea reprezentând aproximativ 10% din totalul bolilor reumatice. Pe de altă parte, afecţiunile reumatice reprezintă  a doua cauză de dizabilitate la nivel internaţional, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Poliartrită reumatoidă netratată său tratată necorespunzător poate afecta şi alte organe precum inima, plămânii sau rinichii. Din totalul cazurilor de deces înregistrate la pacienţii cu poliartrită reumatoidă, 40% sunt cauzate de afecţiunile cardiovasculare, 20% de infecţii (în principal cele ale plămânilor) iar restul de complicaţii renale, neurologice sau de afecțiuni maligne (leucemie, mielom multiplu).
Pierderea treptată a funcţiilor afectează orice domeniu, de la locul de muncă, la petrecerea timpului liber sau relaţiile sociale.
  Bolile reumatice afectează la nivel mondial 1,7 miliarde de oameni şi ocupă locul patru ca impact asupra sănătăţii generale a populaţiei lumii, cu o creştere de 45% în ultimii 20 de ani. În Uniunea Europeană, aproximativ 100 milioane de persoane suferă de boli reumatice, 25% din totalul costurilor produse de boli fiind cauzate de acestea.
  Data de 12 octombrie marchează Ziua Mondială a Artritei. În acest an, Ziua Mondială a Artritei se desfăşoară, în întreaga lume, sub sloganul  “High 5 pentru Ziua Mondială a Artritei” ce îndeamnă la postarea unui High 5 virtual pentru sensibilizarea şi conştientizarea opiniei publice asupra bolilor reumatice şi musculoscheletice.



sâmbătă, 10 octombrie 2015

O poveste de weekend - Iubirea nu cunoaste granite

  Astazi va voi spune o poveste de weekend ce are ca protagonisti doi rasfatati ai familiei mele.
  Tzitzi, nazdravanul casei nu scapa nici un prilej de a iesi macar putin pe strada. Cum iese cineva, hop si el, printre picioarele celui ce iese sau chiar pe langa masina, in strada. Si desi este certat de fiecare data, nici ca-i pasa. O asemenea escapada pentru el merita chiar si o cearta zdravana. Asa ca nici ieri n-a scapat ocazia de a face un viraj pe strada, pe cand sotul meu scotea masina. Odata vazandu-se in strada, a zarit el repede un posibil partener de joaca si fuguta dupa el, fara sa ia in calcul ca nu oricine are chef de joaca cu el si in cateva secunde s-a trezit cu coltii unui dulau de trei ori mai mare decat el in ceafa. Noroc ca matusa mea era prin apropiere si a fugit sa scoata nefericitul din coltii dulaului ce pe loc o lua la sanatoasa spre propria casa, banuiesc. Dar Tzitzi vazand dulaul plecand se simti precum zmeul cel fioros si-si zise ca nu-l poate lasa sa plece fara ca macar sa-i arate si el coltii de la mare distanta si incepu sa alerge dupa el si sa-l latre. In cazul in care pana acum nu v-ati dat seama, Tzitzi e catelul familei. :)
In cele din urma simtindu-si orgoliul razbunat se intoarse acasa si dupa ce ii se face verificarea de rigoare, se sui pe o bancuta ca sa-si revina din sperietura.
Imediat langa el aparu una dintre partenerele lui de joaca Negruta si parca simtind emotiile si durerile acestuia incepe sa-l curete, uitand toate animozitatile, chiar in locul unde dulaul isi infipse coltii.
Ea nu vazuse incidentul cu celalalt caine si nici Tzitzi nu avea vreun semn pe blanita, asa ca nu-mi explic cum ea a stiut locul exact.
  In cazul in care va indoiti ca exista afectiune intre o pisica si un caine, priviti-i pe Tzitzi si Negruta, ei sunt dovada ca chiar si animalute apartinand unor specii diferite, pot simti ceva una pentru cealalta. (Imi cer iertare ca nu sunt un fotograf prea bun :)  )



vineri, 9 octombrie 2015

Focul Viu

  Cati dintre voi au auzit de Focul Viu ?
  Cei din Vrancea cu siguranta stiu ca Focul Viu este unul dintre obiectivele turistice ale acestui judet.
Situat la 37 de km de Focsani in satul Andreiasul de Jos, Focul Viu este reprezentat de o emanatie de gaze naturale ce se aprinde spontan odata ce iese la suprafata, acest foc arzand continuu fara a fi nevoie sa fie intretinut.

Din  Wikipedia am aflat ca: ,,Focul Viu de la Andreiaşu de Jos a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000  şi reprezintă o zonă de interes geologic şi peisagistic aflată în versantul drept al Milcovului. Aria naturală este o suprafaţă deluroasă (Dealul Tilia cu ravene şi forme de erodare) constituită din roci sedimentare (marne şi gresii) şi supusă unor alunecări de teren datorate defrişărilor excesive, în a cărei perimetru sunt semnalate emanaţii de gaze naturale (hidrocarburi) care se aprind spontan şi ard singure.''

  Din cate am citit pe net tara noastra este unica, avand doua asemenea fenomene, cel din Vrancea si unul la Lopatari in judetul Buzau. In lume ar mai exista asemenenea focuri in Sicilia si in Azerbaidjan, cate unul.
  Pe cel din Buzau, eu nu l-am vazut niciodata dar pe cel de la Andreiasul il mai vazusem in copilarie cu parintii.
  In acest an l-am revazut insotita de cateva persoane dragi mie care nu fusesera in acest loc niciodata.
  Este calatorie placuta in care poti vedea orasul Odobesti dar si cateva sate foarte frumoase. Peisajul este mirific!
  De la Odobesti, soseaua serpuita nu este foarte aglomerata dar pe mine m-a surprins si in copilarie, ca si acum, de altfel, ca locuitorii acestor asezari nu sunt prea ,,intimidati'' de automobile, asa ca merg pe sosea ca si pe trotuar (asta poate si din cauza ca nu au trotuare, asa cum nu au majoritatea satelor din Vrancea sau chiar din tara). Puteti intalni chiar copii jucandu-se pe sosea, asadar atentie, soferi! Pe intreg traseul raul Milcov iti este tovaras de drum.
  Singura mare problema e ca odata trecand podul peste raul Milcov, la Andreiasul de Jos, drumul este foarte dificil de urcat cu masina. E un drum serpuit, intr-o panta abrupta cu pietre foarte mari, plin cu denivelari. Pentru cei cu o buna mobilitate e mai bine sa urce la pas pana pe platoul unde se afla Focul Viu dar pentru cei cu un handicap locomotor ca mine...
Daca la prima mea vizita aici, n-am vazut toate aceste obstacole, fiind un copil caruia ii placea sa zburde si care vedea doar frumusete si bucurie intr-o astfel de aventura, acum am vazut totul prin prizma unei persoane cu mobilitate redusa. Atat urcarea cu masina acea portiune accidentata cat si urcarea acelui povarnis ajutata de doua persoane, pana la focul propriu zis au fost foarte dificile pentru mine dar odata ajunsa sus, frumusetea peisajului mi-a sters imediat din minte tot efortul depus.

  Maretia naturii te face sa constientizezi cat de insignifiant esti tu, cat de lipsit de importanta e zbuciumul vietii cotidiene. Tot ce conteaza sunt acea clipa si acel loc. Inima ti se umple de de bucurie. O senzatie pe care, sunt sigura, multi ati trait-o.


 In ce priveste amenajarea acestui loc, diferentele intre cum era in urma cu peste 25 de ani si cum este acum, nu mi s-au parut semnificative. Focul propriu-zis acum este delimitat, s-a construit si o cale de acces cu trepte dar prietenii care ne-au insotit ne-au spus ca e destul de dificit de urcat pe ele, au aparut si cateva banci si un foisor care era ocupat de cativa tineri galagiosi cand am urcat noi.

  Daca Dumnezeu a inzestrat acest loc cu atata frumusete, ma intreb, oare autoritatile de ce nu pot face mai mult pentru ca aceste bogatii ale naturii sa fie mai acesibile oamenilor? Oare nu s-au gasit fonduri pentru a asfalta acest drum de acces?
  Cu toate aceste neajunsuri, va recomand sa vizitati Focul Viu de la Andreiasu! Nu veti regreta!
Si totusi...daca aveti un handicap locomotor, mergeti doar daca vreti sa experimentati un sport extrem!



în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv
Focul Viu este situat la 37 de kilometri de Focşani, în inima satului Andreiaşu de Jos, pe versantul drept al văii Milcovului.

Citeste mai mult: adev.ro/mrxsfv

joi, 24 septembrie 2015

Cine parcheaza pe locurile destinate persoanelor cu dizabilitati?

    Legea nr. 448/2006 republicata 2008, legea privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu     handicap
,, Art. 65
(1) In spatiile de parcare de pe langa cladirile de utilitate publica, precum si in cele organizate vor fi adaptate, rezervate si semnalizate prin semn international cel putin 4% din numarul total al locurilor de parcare, dar nu mai putin de doua locuri, pentru parcarea gratuita a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.''

   In majoritatea parcarilor din marile orase vedem amenajate aceste locuri speciale destinate persoanelor cu dizabilitati dar v-ati intrebat vreodata cine foloseste aceste locuri?
Eu mi-am pus aceasta intrebare si de multe ori am incercat sa aflu si raspunsul. N-am vazut niciodata pe vreuna dintre masinile parcate pe aceste locuri vreun insemn (ma refer la ,,celebrul'' cardul-legitimatie: http://iuli-ana.blogspot.ro/2015/09/odiseea-obtinerii-cardului-legitimatie.html) ca ar apartine sau ar transporta o persoana cu dizabilitati.
Ba mai mult, intr-una dintre cele mai mari parcari din Focsani ce apartine unui centru comercial, un singur loc putea fi folosit ( si acela ocupat in momentul in care am facut fotografiile de o masina fara card-legitimatie), celelate locuri fiind blocate cu piloni.
  Specific pentru Romania, nu? Facem lucrurile ca sa existe, nu ca sa ajutam pe cel ce are nevoie.
Cat despre soferii valizi care parcheaza pe aceste locuri...Fara cuvinte!



duminică, 20 septembrie 2015

Odiseea obtinerii cardului-legitimatie pentru parcare gratuita

 E greu sa-ti obtii drepturile in Romania...Nu as sti sa spun a cui e vina...
Birocratia excesiva? Incompetenta anumitor functionari? Lipsa comunicarii intre anumite institutii publice? Noi, cetatenii, pentru ca nu suntem mai insistenti in a ne cere drepturile?
Poate ca toate acestea la un loc!
  In urma cu cateva luni, am hotarat ca vreau sa beneficiez de toate facilitatile pe care mi le da certificatul de incadrare in grad de handicap, asa ca mi-am zis ca trebuie sa obtin si cardul-legitimatie pentru parcare gratuita dar totul s-a transformat intr-o odisee tragi-comica.
  Pentru ca nu stiam cine elibereaza aceste carduri, mai intai am mers la Directia pentru Protectia Persoanelor cu Handicap. De aici am fost indrumati la Directia de Dezvoltare a Serviciilor Publice Focsani iar de aici la Primaria de care apartinem. Aici insa ne-am blocat. Nu eliberasera niciodata asa ceva si ne-au indrumat spre Postul de Politie din localitate care, bineinteles, nu avea nici o legatura cu problema noastra.
Obositi de atatea drumuri si nestiind unde sa mai mergem, am renuntat...dar dupa o luna mi-am zis ca trebuie sa gasesc o solutie acestei probleme, asa ca am luat-o de la capat si ne-am prezentat iarasi la Primare cu cererea si celelalte acte necesare pentru eliberarea cardului in cauza. Dupa doua zile, de la Primarie ni s-a spus ca aceste carduri pot fi cumparate de la o librarie din Focsani iar ei ni-l vor viza.
Dar ...la libraria in cauza aflam ca n-au avut niciodata asa ceva si mergem iarasi la DPPH, rugand sa ni se arate macar cum arata un card.
Aici, ghinion, ajungem pe la 10,30 iar domnul care ne trimisese prima data la Directia de Dezvoltare ne-a spus ca ne va da toate detaliile de care aveam nevoie dar sa asteptam sa ia masa mai intai.
Asadar ne inarmam cu rabdare si asteptam cuminti in hol sa termine, cu speranta ca de data asta poate chiar vom primi niste informatii utile dar de unde atata noroc?!
Domnul ce ne promisese ca ne ajuta, ne cheama in birou dar pentru a ne citi fragmentul din lege in care era descris cardul, pe care de altfel il citisem si eu pe net iar la insistentele mele de a ne arata un card aflam ca nici dumnealui n-a vazut vreodata vreunul.
Asa ca plecam iarasi fara sa fi facut vreun progres si hotaram sa mergem iar la Directia de Dezvoltare cu speranta ca aici vom vedea macar cum arata unul.
Daca prima data fusese aici doar sotul, acum hotaram sa merg si eu dar la intrare ma intampina o treapta foarte inalta ce nu se vrea urcata de o persoana cu mobilitate redusa ca mine. Oare toate persoanele cu handicap ce vin aici pentru acest card-legitimatie sunt urcate de apartinatori pe acea treapta? Dar oare cu cele doua etaje ce le asteapta imediat dupa ce au trecut de hopul cu treapta cum se descurca?
Aceste institutii nu sunt obligate sa aiba rampe de acces si lifturi? Cum elibereaza anumite documente persoanelor cu handicap daca acestea nici nu au acces in cladire?
  Eu, dupa doua etaje urcate, obosita, vai de mine, ajung in sfarsit sa vad cum arata un card-legitimatie pentru parcare gratuita. O doamna draguta ne-a aratat unul dar ne-a zis ca ei nu ne pot da unul tipizat care sa fie vizat de Primaria noastra asa ca incercam sa gasim prin Focsani un loc unde sa ne fie si noua imprimat unul dar in zadar...
   Obositi de atatea drumuri, sotul hotaraste sa faca el pe pc un asemenea document. Zis si facut!
A doua zi ne prezentam la Primarie le spunem ce si cum sa completeze si gata.
  Incurcate sunt caile birocratiei romanesti...
Cum e posibil ca o persoana cu handicap locomotor grav sa fie purtata atat pe drumuri pentru a-si obtine drepturile?
Nu e de mirare ca multi renunta la drepturile lor...

duminică, 6 septembrie 2015

Firmele de telefonie mobila ne mint frumos

   In urma cu ceva timp primesc pe telefonul mobil urmatorul mesaj :,,De acum tu si 60000 locuitori aveti semnal mai bun si acoperire extinsa in 135 localitati din jud Vrancea pentru a comunica mai usor cu cei dragi in cea mai buna retea certificata in Romania Supernet 4G''.
Dupa ce citesc mesajul imi verific cu repeziciune semnalul mobilului sa vad daca nu s-a intamplat cumva un miracol dar... Supriza! Nu am nici o amarata de liniuta! Nimic nu s-a schimbat! Aceeasi poveste: ,,Va aflati in afara ariei de acoperire'', ,,Persoana apelata nu poate fi contactata'' etc
  In fiece vara in zona in care locuiesc ne confruntam cu aceeasi problema: lipsa semnalului. Iarna e mai bine dar odata cu venirea primaverii semnalul parca se evapora iar telefonul mobil devine un simplu obiect de decor.
Sa nu va inchipuiti ca locuiesc cumva in vreun varf de munte. La doar 10 km de Focsani.
De cate ori imi platesc factura cei ai caror abonat sunt incearca sa ma imbie sa-mi schimb abonamentul cu unul ce sa includa si net dar ce sa fac cu netul daca eu nu ma pot folosi de mobil nici macar pentru o banala convorbire.
Si lucrurile nu stau diferit nici in celelalte retele de telefonie mobila.
  Luna trecuta trecea pe strada  o masina ce incerca sa atraga pensionarii din localitate cu o oferta dedicata lor, promitandu-li-se un telefon gratuit, uitand insa sa li se spuna ca acel telefon il vor plati in cele din urma in pretul abonamentului si ca in mare parte a timpului nu vor putea folosi telefonul din cauza lipsei semnalului ...
Dar ce sa facem? Ne-am obisnuit deja sa fim mintiti frumos...

marți, 30 iunie 2015

Ce faci daca ti se blocheaza cardul de sanatate?

   In urma cu peste o luna un vecin se tot plangea ca a obosit sa faca drumuri intre medicu de familie si Casa de Asigurari de Sanatate...Cauza: I s-a blocat cardul inca de la activare.
Nu stia daca era vina medicului de familie care nu stiuse sa-l activeze sau daca insusi cardul avea ceva probleme dar cert e ca medicul il trimitea la Casa pentru deblocare iar cei de la Casa la medic si tot asa...Vreo doua saptamani s-a tot plimbat cu acel card. Nu stia ce sa mai faca si ce sa mai creada. A cui era vina? Cert era ca nici o farmacie nu-i elibera medicamentele prescrise de medic in lipsa cardului activat sau a unei adeverinte care sa ateste statutul de asigurat. In cele din urma s-a saturat de atatea plimbari si a spus ca l-a pierdut, cerand eliberarea altuia.
  Pe atunci, nici eu nu prea intelegeam ce se intampla...Nu stiam cine ar fi trebui sa deblocheze acel card...
Dar in urma cu o saptamana am patit-o si eu. Sotul meu mergand la o farmacie sa-mi ia medicamentele prescrise de medic, la intoarcere mi-a spus ca nu-mi merge cardul. Probabil farmacistele au introdus pin-ul de mai multe ori si l-au blocat iar lui i-au spus ca nu-l poate cititorul citi.
Mergand la medicul de familie am aflat ca de fapt era blocat asa ca am fost sfatuita sa sun la Casa de Asigurari pentru deblocare.
A doau zi sun la numerele indicate de medic si gasesc o doamna care a tinut sa precizeze ca e foarte ocupata, avand vreo suta de carduri de deblocat dar totusi il va debloca si pe al meu.
Apoi imi recomanda sa merg la medic pentru reactivare dar surpriza, medicul nu reuseste sa mi-l reactiveze si iarasi o sun pe doamna ce mi-l deblocase sa intreb ce e de facut iar aceasta ,,se ratoieste'' la mine ca nu e treaba ei ca medicul meu nu stie sa mi-l reactiveze si se ,,milostiveste'' sa-mi spuna ca trebuie introdus codul de reset.
Naucita de aceasta odisee, imi sun iar medicul care imi spune ca lor nu li s-a facut nici un instructaj si prin urmare nu stie ce e codul de reset si ca va merge la Casa pentru a afla.
  Stau si ma intreb cum e posibil sa fie introdusa o asemenea procedura fara sa se faca un minim instructaj medicilor de familie, farmacistilor si tuturor furnizorilor ce sunt nevoiti sa lucreze cu acest card? S-au cheltuit atatia bani pentru producerea acestor carduri, pentru distribuirea lor, pentru achizitionarea cititoarelor si timp pentru activarea si utilizarea acestora si nu au existat timp si bani pentru instruirea ,,furnizorilor de servicii''?
  Daca nu vreti sa patimiti ce am patimit eu, vecinul si multi altii, fiti cu ochii pe card si de cate ori va este cerut rugati-va ca cel ce l-a solicitat sa stie sa-l utilizeze si sa nu vi-l blocheze!
Iar daca totusi o patiti si sunteti din Vrancea sunati pentru deblocare la 0237224583 int 109 sau 112.

luni, 29 iunie 2015

A scazut TVA-ul la alimente?

  A scazut TVA-ul la alimente? Eu asa imi amintesc...
Sau poate toate acele articole din presa care vorbeau despre acesta scadere au fost doar in imaginatia mea?  Comerciantii din Romania se straduiesc, din rasputeri, se pare sa ma convinga de acest lucru...
  Astazi dupa ce am citit un articol despre ultima extragere a loteriei bonurilor fiscale, m-am apucat sa-mi verific toate bonurile pe care le stransesem constiincioasa(spre exasperarea sotului si a mamei :)  ) si daca tot n-am gasit nici un bon de pe data de 23 mai, am inceput sa compar preturile de pe bonurile eliberate inainte de 1 iunie cu cele eliberate dupa si surpriza, preturile erau aceleasi (cumparaturile fusesera facute in acelasi supermarket).
  Voi ,,ati simtit'' aceasta scadere a TVA-ului? 
  Cui a folosit oare aceasta scadere a TVA-ului? Producatorilor? Vanzatorilor?
  Cu siguranta, cumparatorului , nu! :(


duminică, 28 iunie 2015

Cum iti poti cunoaste drepturile cand ai o dizabilitate?

  V-ati intrebat vreodata cui trebuie sa se adreseze o persoana ce are o dizabilitate pentru a afla ce drepturi are?
Cele mai multe persoane cu handicap nu au studii care sa le ajute sa cunoasca legile ce li se adreseaza, sa le interpreteze, asa ca ce le ramane de facut?
Daca au net probabil incep sa caute informatii pe site-uri, grupuri, forum-uri ce le sunt destinate...Dar daca nu au acces la net sau vor o informatie dintr-o sursa cat mai credibila ce le ramane de facut?
Cea mai sigura modalitate de informare si cea mai facila ar fi un apel la Directia pentru Protectia Persoanei cu Handicap(Autoritatea pentru Protectia Persoanei cu Handicap), nu?
Aici sunt oameni ce cunosc legile ce li se adreseaza persoanelor cu handicap si sunt angajati tocmai pentru a-i ajuta. Dar oare asa se intampla intotdeauna?
  Eu in urma cu doua luni am sunat pentru a afla de ce facilitati beneficiaza persoanele cu dizabilitati atunci cand achizitioneaza un autoturism neadaptat. Ce raspuns credeti ca am primit? Rovinieta si impozit gratuit.
Inainte de a suna citisem legea 448/2006 si citisem si multe articole pe aceasta tema care se cam contraziceau asa ca am crezut ca cei de la DGPPH Vrancea sunt cea mai credibila sursa.
  Saptamana trecuta am mers persoanal la sediul institutiei in cauza pentru a afla ce acte sunt necesare pentru a beneficia de facilitatile mai sus numite si mi s-a inmanat o lista destul de lunga, unora dintre ele chiar nevazandu-le rostul.
Tot atunci am intrebat daca si cum putem primi cardul-legitimatie pentru parcare si am fost indrumati spre Directia de Dezvoltare, recomandandu-ni-se sa ne prezentam acolo la 7.30 dimineata.
Dupa cateva zile de alegat dupa actele cerute de acestia, ne prezentam la ora indicata la Directia de Dezvoltare dar surpriza...Domnul la care fusesem trimisi ne-a zis ca legea a fost schimbata(n-a stiut sa ne dea mai multe detalii)  si ne-a trimis la Primaria de care apartinem. Aici insa ni s-a spus ca ei n-au mai eliberat asa ceva si eventual sa cerem la Politie, poate ne dau ei.
  Cand ne-am prezentat la DGPPH Vrancea aflam ca de fapt nu ne pot face dosarul pentru rovinieta deoarece masina nu e adaptata. Dar oare aceeasi angajati nu stiau acest lucru si cu cateva zile in urma? S-au apucat cumva in aceste zile sa citeasca legea? Nu era normal sa o cunoasca deja si sa ne spuna acest lucru de la inceput si nu dupa ce ne pusesera sa alergam dupa un brat de acte?
  In cele din urma am renuntat noi si la card si la rovinieta gratuita  in asteptarea promulgarii modificarii legii 448.
  Domnii de la DGPPH atunci cand au fost intrebati de ce nu am fost informati corect de la inceput nu au avut un raspuns pentru noi dar inca ne mai cer si alte acte pentru rovinieta.
Prin urmare cum ar trebui sa se descurce o persoana cu handicap in acest noian de interpretari al legilor daca chiar cei de la DGPPH nu stiu sa ofere informatii corecte? Oare care este rolul acestor oameni acolo?
  Singurul care merita multumirile noastre este domnul director al institutiei mai sus numite care si-a facut timp sa vorbeasca cu noi dar chiar si dumnealui ...poate ar trebui sa-si cunoasca mai bine angajatii.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Un mall medieval

  Toti cei ce locuiesc in Focsani si in imprejurimi stiu ce este Onasisul...
O varianta medievala a mall-urilor.
Am auzit ca acolo au fost candva grajduri. Desi am fost in Onasis doar de cateva ori in ultimii ani, a fost lesne sa-mi dau seama ca acel loc nu prea cunoaste evolutia.
Sunt cateva cladiri noi unde atat potentialii cumparatori cat si vanzatorii beneficiaza de conditii decente dar in rest...
Cei mai multi comercianti isi vand marfa in conditii reprezentative pentru alte vremuri.
Culoare lungi cu vanzatori ce-si lauda marfa asezata de o parte si de cealalta si un spatiu ingust in mijloc pe care pot trece eventualii cumparatori.
Daca cineva se opreste sa probeze sau sa analizeze vreun produs cu siguranta ceilalti nu mai au pe unde trece.
Pe jos gropi si denivelari la orice pas, marfa, fel de fel, preturi ca peste tot in Focsani.
Nu stiu cui apartin aceste spatii comerciale sau ce chirie platesc acesti mici comercianti dar se pare ca nimeni nu este interesat sa schimbe ceva aici, sa aduca vreo imbunatatire.
Ma intreb de ce oare comerciantii pe de o parte si cumparatorii de pe alta prefera sa vina la periferia Focsaniului, in acest loc lipsit de conditii necesare desfasurarii unei activitati comerciale in secolul XXl? Oare nu se gasea un alt loc in Focsani unde sa se faca un asemenea centru comercial ?