marți, 24 mai 2016

E dificil sa schimbi mentalitatea oamenilor...

  Va mai amintiti postarile mele in care prezentam greutatile pe care le intampina persoanele cu dizabilitati cand incearca sa-si faca cumparaturile (Magazine cu handicap  si Au nevoie persoanele cu dizabilitati de asistenta la cumparaturi? )  ?
  Dupa experientele neplacute descrise in cele doua postari imi propusesem sa nu mai calc niciodata in hipermaketul in cauza si cu toate acestea...iata-ma intr-una din zile iarasi aici, impinsa de imprejurari independente de vointa mea.
Si daca tot am ajuns in acest loc am zis ca n-ar fi rau sa incerc sa-mi cumpar ceva ce aveam nevoie, sperand ca poate timpul de asteptare s-a mai micsorat dupa ce unul dintre coordonatorii magazinului promisese ca va tine o sedinta angajatilor si ca situatia se va remedia chiar daca nu pot acorda asistenta persoanelor cu dizabilitati.
Din nefericire, am descoperit ca nimic nu se schimbase. La fel ca si in ,,vizitele'' precedente, angajatii sunt mult prea ocupati ca sa-si mai faca timp sa-ti dea si tie produsul dorit asa ca esti nevoit sa pleci acasa nemultumit sau resemnat...
Si ce mai poti face in aceasta situatie? O reclamatie? N-ar folosi la nimic...asa cum n-a folosit nici precedenta!
  Concluziile, va rog, sa le trageti singuri!

luni, 23 mai 2016

Hora de la Fundatura

  Cati dintre voi au auzit de Fundatura Vrancei?
  Eu citisem in ultimul an cateva articole in Ziarul de Vrancea despre lucrurile minunate pe care le fac acolo sotii Mariana si Ionica Popa pentru pastrarea traditiilor dar daca cineva m-ar fi pus sa localizez pe harta Fundatura Vrancei, stiam ca e undeva prin Muntii Vrancei dar n-as fi reusit cu exactitate.
  In urma cu cateva zile Silvia Vrinceanu, redactor-sef  al Ziarului de Vrancea m-a intrebat daca vreau sa merg la cea de-a patra editie a horei satului organizata in Fundatura pe 22 mai si pentru ca auzisem de horele organizate si in localitatea mea in urma cu peste 70 de ani din povestile bunicului meu dar nu mai participasem niciodata la un asemenea eveniment am hotarat sa-i accept invitatia.
Astfel pe 22 mai in jur de 25 de persoane printre care se aflau jurnalisti, fotografi, bloggeri, tineri de la Clubul de Jurnalism ce activeaza pe langa Ziarul de Vrancea, alaturi de invitata speciala doamna Aurora Martin de la Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse intre femei și bărbați, am pornit spre Fundatura Vrancei, catun situat in comuna Paulesti.
Cu cat ne indepartam de Focsani si ne apropiam de maiestosii Munti ai Vrancei cu atat eram mai captivati de frumusetea peisajului ce ni se dezvaluia privirilor. Ne simteam coplesiti de maretia naturii ce parca ne taia respiratia.
  Impresionati am fost si de Muzeul Radacina Vrancei, infiintat in 2004 de Costica Besa in Barsesti, pe care l-am vizitat in drumul nostru spre Fundatura. Acest Muzeu are in patrimoniu aproape 400 de obiecte, majoritatea donatii ale consatenilor, unelte de munca, obiecte casnice, piese de costum popular si instrumente muzicale dar si obiectele care demonstreaza participarea satenilor din Birsesti la Primul si Al Doilea Razboi Mondial: fotografii, arme, decoratii, acte.
 Coplesiti de splendoarea muntelui am ajuns dupa pranz in Fundatura unde am fost intampinati cu paine si sare de locuitorii micului catun, imbracati in frumoase straie populare.
  La initiativa tinerilor din Clubul de Jurnalism si cu aportul invitatilor din Focsani, copiii din Fundatura au primit un numar insemnat de carti ce vor pune bazele unei biblioteci de week-end in casa unei mamici de aici.
   Grupul Vocal Accord a incantat audienta cu cateva piese de inspiratie folclorica, la fel ca si doua eleve, din Odobesti si din Panciu, alaturi de profesoara lor, doamna Rosu, ce au cantat cateva cantece populare.


Apoi hora propriu-zisa nu se mai putea lasa asteptata...
Foto: Vasile Prunila
Nu stiai ce sa admiri mai intai...Frumusetea peisajului din gradina familiei Popa sau frumusetea straielor locuitorilor Fundaturei?!
Iar pentru pentru ca betia simturilor sa fie deplina, gazdele si-au  rasfatat invitatii cu bucate alese, specifice zonei.
Parca nu-ti venea sa mai pleci dintre acesti oameni ce sunt atat fizic cat si spiritual mai aproape de cer.
  Avem o tara atat de bogata spritual... Munti de o frumusete rar intalnita si locuitori pe masura...

P.S. Multumim, organizatorilor pentru ospitalitate dar si pentru lupta pe care o duc pentru pastrarea traditiilor ce in alte zone au fost de mult timp uitate dar si Silviei Vrinceanu ce ne-a facut partasi la un eveniment prea rar intalnit in zilele nostre!
  

vineri, 20 mai 2016

Politia Locala nu este accesibila persoanelor cu dizabilitati

   Pana zilele trecute, habar nu aveam unde isi are sediul Politia Locala din Focsani dar o intamplare petrecuta saptamana aceasta m-a ajutat sa nu mai fiu atat de nestiutoare.
  In ziua cu pricina, incercand sa ajungem la o anumita locatie din Focsani pe care nu o cunoasteam, eu si sotul, ne-am lasat in voia GPS-ului fiind siguri ca nu ne va insela asteptarile. Acesta insa probabil avea chef de joaca pentru ca a inceput sa dea mai multe comenzi decat puteam noi executa, care se contraziceau intre ele si nu ne duceau nicidecum unde doream noi, asa ca dupa ce ne-am invartit cam 15 minute in jurul strazii pe care vream sa ajungem am hotarat sa o luam pe singura strada pe care nu ne-o indicase GPS-ul si surpriza, era chiar cea cautata de noi! O straduta ingusta, pietruita(da, in Focsani, si nu la periferie!) pe care erau parcate masini si pe o parte si pe cealalta, dintr-un capat in altul. Cu mare greutate am reusit sa gasim si noi un loc, strecurandu-ne intre doua masini parcate oblic, asa ca plecam bucurosi ca am gasit macar acel loc, nefiind astfel obligati sa parcam pe o strada invecinata iar eu sa fiu nevoita sa parcurg pe jos drumul pana in locul in care trebuia sa ajungem.
  Bucuria insa ne-a tinut pana ne-am intors la masina si am gasit pe parbriz o hartiuta prin care eram invitati la Politia Locala de pe strada 1 Decembrie 1918, in caz contrar asteptandu-ne o amenda de 250 lei si doua puncte de penalizare sau 500 de lei si trei puncte de penalizare (nu stiu in ce caz se aplica una sau alta dintre variante si sper nici sa nu aflu). Astfel ne-am apucat sa cautam Politia Locala pe strada sus amintita si nu mica ne-a fost surpriza cand am gasit-o in partea din spate a curtii unui liceu si surprizele nu s-au terminat aici...Dupa ce o cautasem vreo 30 de minute, odata ajunsi eu nu puteam intra pentru ca sus numita institutie publica avea la intrare patru trepte foarte inalte pe care eu nu le puteam escalada, fara nici o urma de rampa.
  La intrare un domn politist ce tocmai terminase o convorbire telefonica a devenit imediat tinta nemultumirilor mele, ce in acel moment ma simteam indreptatita sa reprezint toate persoanele cu dizabilitati locomotorii ce nu puteau intra in acea cladire. Dumnealui s-a aparat cum a stiut mai bine, aruncand pisica in curtea sefilor vinovati ca eu nu puteam urca acele trepte si a intrat in cladire grabit sa ne rezolve problema.
La intoarcere ne-a zis ca un locatar de pe acea strada chemase politia (noi nefiind singurii fericiti chemati la sediu) iar colegul ce daduse curs acelei sesizari nu stiuse ca eu am o dizabilitate desi pe parbrizul masinii era un card albastru maricel ce indica acest lucru. La plecare, ne-a recomandat sa nu mai parcam decat paralel cu axul drumului, din pacate nu ne-a zis si unde sa gasim suficient spatiu pentru o asemenea parcare iar eu nu puteam parasi curtea Politiei Locale pana nu i-am reamintit ca nu pot chema la sediu persoane cu dizabilitati atat timp cat nu au o cladire accesibilizata.

miercuri, 18 mai 2016

O intalnire memorabila, intalnirea cu academicianul Ovidiu Bojor

   Desi nu mai credeam de mult timp ca plantele autohtone sau de pe alte meleaguri ar putea fi aliatele mele principale in lupta cu afectiunea pe care o am, intotdeauna am citit cu interes orice articol mi-a cazut in mana, scris de Academicianul Profesor Doctor Ovidiu Bojor si am urmarit fascinata orice interviu acordat de acesta... asa ca atunci cand am citit in presa locala despre evenimentul organizat de Școala Postliceală "Ana Aslan" în Focsani in cadrul caruia fondatorul Fitoterapiei moderne în România urma sa impartaseasca din tainele Fitoterapiei tradiţionale şi moderne, mi-am zis ca nu pot rata o asemenea ocazie.
Pentru cei ce nu stiu, Ovidiu Bojor este doctor în farmacie şi supranumit părintele fitoterapiei româneşti. 
Si-a dedicat toata viaţa studierii plantelor. Nu doar în România, ci si peste hotare.Este autorul a zeci de cărţi şi tratate de fitoterapie. În plus, are 40 de brevete farmaceutice. Cel mai important, premiat la Geneva, este insulina vegetală.
    Astfel pe 17 mai m-am prezentat la sediul scolii mai sus numite hotarata sa ma ,,hranesc'' cu tot ce domnul academician avea sa ne ofere din imensele dumnealui cunostinte si asteptarile nu mi-au fost inselate...
Timp de aproape doua ore am ascultat fascinata informatii despre medicina integrativa dar si despre cum poti preveni imbatranirea.
Domnul academician ne-a reamintit ca medicina ar trebui sa trateze omul nu doar din punct de vedere fizic ci si mental, spiritual si energetic.
De asemenea ne-a dezvaluit armele cu care ar trebui sa combatem imbatranirea, un rol primordial avand stilul de viata sanatos.
Am aflat astfel regula celor trei opt:
Opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă activă. Înseamnă să facem ce ne place mai mult în viaţă: mişcare, muzică, dans. În aceste 8 ore avem libertatea de gândire pozitivă. Şi 8 ore de somn pentru refacerea celulei nervoase”, a adaugat Ovidiu Bojor.
La fel de importante sunt si alimentatia care trebuie sa fie adaptata zonei in care locuim, anotimpului dar si varstei noastre, dumnealui recomandand trei mese si doua gustari in fiecare zi, miscarea, cumpatarea dar si iubirea fata de Creator dar si fata de creatie.
Spre final profesorul focsanean Vasile Gisculescu a povestit celor prezenti despre cum a fost vindecat de cancer de Ovidiu Bojor.

Pe parcursul intregii intalniri am fost fascinata de vitalitatea si seninatatea domnului academician ce are 92 de ani.
Chiar si atunci cand toti ceilalti eram iritati de un telefon ce se incapatana sa sune fara incetare, dumnealui si-a pastrat zambetul, sfatuidu-ne ca in orice moment al vietii sa aruncam gandurile negative la pubela. La final a avut amabilitatea de a raspunde la intrebari si de a face fotografii cu toti cei interesati. 
  A impartit cu darnicie informatii ce ne pot ajuta sa avem o viata mai buna si multe zambete...
Felicitari, organizatorilor!



miercuri, 11 mai 2016

Au nevoie persoanele cu dizabilitati de asistenta la cumparaturi?

   In ultima mea postare, Magazine cu handicap , va povesteam experienta neplacuta pe care am avut-o intr-un hipermaket din Focsani iar astazi am sa va prezint continuarea acelui episod.
  La doua saptamani dupa ce am trimis acea reclamatie pe site-ul hipermaketului in cauza, cand nu mai credeam ca cineva o citise macar, am fost sunata de un reprezentant al magazinului din Focsani care si-a cerut scuze pentru acel incident.
Frumos gestul dar aceste scuze nu vor rezolva situatiile de acest gen care se vor ivi in viitor, asa ca i-am zis ca n-ar fi rau sa se ia si masuri concrete care sa vina in sprijinul persoanele cu dizabilitati atunci cand vin sa-si faca cumparaturile, sugerandu-i ca hipermaketul respectiv, avand in vedere ca eu fusesem pusa de trei ori in acea situatie (poate au mai fost si alte persoane) sa asigura asistenta la cumparaturi persoanelor cu dizabilitati, acest lucru aducand nu doar un beneficiu acestor persoane ci si un plus de imagine pentru firma pe care o reprezenta.
Persoana in cauza m-a ascultat si a zis ca va transmite propunerea mea superiorilor. Dupa o saptamana m-a contactat pentru a-mi spune ca nu s-a luat hotararea finala in ce priveste propunerea mea dar superiorii se gandesc daca nu cumva o asemena facilitate ar fi jgnitoare pentru persoanele cu handicap iar eu i-am sugerat ca poate ar trebui consultate cateva persoane cu handicap inainte de a se ajunge la o asemenea concluzie. Dupa vreo alte zece zile, in sfarsit mi s-a comunicat dezicia finala: Fiind singura persoana cu dizabilitate care a facut o asemenea reclamatie si care a si lansat o asemenea propunere, ei nu pot lua aceasta masura. Au si ei dreptate!
   Au 41 de hipermaketuri in intreaga tara...  Oare eu am fost singura care a fost pusa in aceasta situatie? Si nu doar o data ci de trei ori!
   Nici o alta persoana cu dizabilitati din Romania oare nu ar avea nevoie sa fie asistata cand isi face cumparaturile in Dedeman sau in oricare hiper sau supermaket din tara, de un angajat al acestora?
Pentru o mai buna intelegere va recomand sa cititi si : http://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/1588810968-schimba-ceva-invata-sa-intelegi-magazinele-cu-handicap.html