vineri, 30 mai 2014

Ca la noi...

  Se stie deja ca e foarte dificil in zilele noastre sa gasesti un loc bun de munca, asa ca fiecare se descurca cum poate. Unii isi tocesc hainele pe bancile scolilor invatand, altii transpira din greu acumuland cunostinte la locul de munca si mai exista o categorie care recurge la pile, relatii, cadouri consistente pentru a obtine un post ce nu presupune prea multa bataie de cap si un salariu frumusel. Ce conteaza ca altii sunt mai calificati pentru asemenea posturi, de obicei castig de cauza au cei ce dau din coate mai sarguincios.
Cam asa merg lucrurile la noi. mai ales in sectorul de stat. Si daca tot s-au straduit atat de mult pentru un asemenea post, celor din ultima categorie tot ce le ramane de facut e sa-si arate superioritatea, sa-i trateze cu total dispret pe cei cu care intra in contact, mai ales in timpul programului de lucru ca doar ceilalti nu au avut relatii atat de importante ca ei pentru a obtine un asa post.
  Asemenea specimene s-au propasit se pare din plin si la Agentia de Furnizare a Energiei Electrice Focsani.
Saptamana trecuta m-am trezit la usa cu un tinerel, venit sa citeasca contorul. Initial am banuit ca vazand ca am o dizabilitate nu s-a mai obosit sa salute la intrare dar am aflat ca nici macar pe mama n-a invrednicit-o cu vreun ,,buna ziua'' cand a intrat sa citeasca contorul bunicului. Iar eu pentru ca sunt de o obraznicie rar intalnita m-am si apucat sa-l intreb cati kWh-i avem consumati dar bineinteles ca am primit un raspuns pe masura: ,,Dumneavoastra i-ati consumat, nu eu! Ce ma intrebati pe mine?!''. Am tacut si n-am mai incercat sa-i explic de ce nu stiam ce consum aveam.
  Si se pare ca acest caz nu e singular in sus mentionata institutie. In urma cu doua zile mama a mers pentru a cere schimbarea planului tarifar. La sediul i s-a dat o cerere pe care sa o completeze fara ca macar sa fie sfatuita ce plan ar trebui sa aleaga la consumul pe care il aveam. Noroc ca ma informasem pe net si ii spusesem ce ni s-ar potrivi. Cand a ajuns acolo si-a dat insa seama ca isi pierduse pixul pe care il purta mereu in geanta. La ghiseul la care trebuia sa predea cererea stateau doua doamne fara sa aiba vreo activitate . Probabil asa prevedea fisa postului. Mama s-a indreptat spre doamnele in cauza si le roaga sa-i imprumute un pix pentru a completa cererea iar cerul a cazut peste cele doua. Au inceput sa tipe ca toata lumea cere pixuri si apoi pleaca cu ele de parca mama ar fi fost vinovata de faptele altora sau de parca, societatea in cauza ar fi falimentat din cauza unor pixuri disparute. Vazand mama ca pixuile sunt atat de importante pentru doamnele in cauza si nu se pot dezlipi sub nici o forma de vreunul pentru o perioada scurta de timp, le-a rugat sa-i completeze ele cererea caci oricum saracele se plictiseau dar dumnealor au facut-o sa inteleaga ca sunt prea importante pentru asa ceva, probabil ocupasera cu mari sacrificii acele posturi si nu vroiau sub nici o forma ca cineva sa uite ca sunt angajate sa stea degeaba, nu pentru a fi la dispozitia clientilor.
  Asemena oameni, sigur, n-au auzit niciodata deviza ,,Clientul noastru, stapanul nostru'' si atat timp cat superiorii n-au alte asteptari de la angajati  iar clientii nu au alternative, asemenea stari de fapt vor perpetua...

luni, 26 mai 2014

Asociaţia Copiilor şi Tinerilor cu Diabet din Vrancea

  Copiii bolnavi de diabet, din întreg județul, au nevoie de ajutor. În acest sens, medicul diabetolog Gheorghe Cocioabă, şeful Centrului Judeţean de Diabet din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Focşani, a înființat Asociaţia Copiilor şi Tinerilor cu Diabet din judeţul Vrancea. 
Asociația, care îi poartă numele, este o organizaţie nonguvernamentală, nonprofit, cu personalitate juridică, al cărei scop este acela de a promova, sprijini şi apăra interesele copiilor şi tinerilor diabetici, respectiv ale familiilor acestora, având caracter umanitar şi caritabil. Principalele obiective al asociației sunt: să acorde sprijin şi asistenţă de specialitate, ajutoare materiale, să organizeze tabere şi excursii, să editeze pliante, materiale informative şi educative, să ofere consiliere psihologică personală şi familială, să organizeze manifestări sportive şi artistice cu ocazia zilelor festive, dar şi serbarea „Pomului de Crăciun”, eveniment organizat în fiecare an pentru copiii cu diabet. 
Cei care doresc să ajute copiii cu diabet din Vrancea pot direcționa cei 2% din venit sau pot face donații în contul deschis la CEC Bank, sucursala Focşani: RO15CECEVR0130RON0601218. În Vrancea sunt peste 40 de copii diagnosticați cu diabet. (sursa:Monitorul de Vrancea)



sâmbătă, 24 mai 2014

,,Turist la tine acasa''

    Tinerii din Asociația “Pe Aripile Cunoașterii” au lansat campania ”Turist la tine acasă”, prin care focșănenii sunt invitați, în fiecare duminică, să parcurgă un traseu turistic, care cuprinde monumente istorice din Focșani. Punctul de plecare în turul orașului este Piața Unirii, în fiecare duminică, de la ora 14.00. Fiecare participant va primi o hartă a orașului, ghidaj gratuit și intrare gratuită la muzee. Turul va cuprinde trasee de o oră, în care un ghid va oferi informații celor interesați. La această acțiune se pot înscrie persoane de toate vârstele. ”Am conceput acest eveniment pentru a veni în sprijinul cetățenilor focșăneni cu o activitate culturală. Având în vedere că tinerii de la noi nu sunt informați cu privire la obiectivele orașului, de exemplu Sinagoga evreiască, Muzeul satului, ne-am gândit că am putea îmbina utilul cu plăcutul și așa s-a născut proiectul cu titlu sugestiv ”Turist la tine acasă”. Deja am făcut două tururi și urmează multe altele cu tematică istorică, religioasă, educativă. Cel mai interesant este că tururile nu se repetă și în fiecare săptămână vedem ceva nou”, ne-a spus Florența Necula, președintele Asociației ”Pe Aripile Cunoașterii”.(Monitorul de Vrancea)
   Tu cat de bine iti cunosti orasul?

miercuri, 21 mai 2014

La multi ani!

La multi ani, celor ce poarta numele Sfintilor Imparati Constantin si Elena! Primiti toate gandurile bune!

duminică, 18 mai 2014

Iarasi inundatii...

  Dupa fiecare ploaie mai serioasa ne-am obisnuit sa vedem la stiri rauri revarsate, drumuri, curti si case inundate. Se pare ca nu trece nici un an fara inundatii. In est, in sud, in vest sau in nord...Indiferent daca locuiesti la campie, deal sau chiar munte, la tara sau chiar la oras...mai nou nimeni nu e ferit de inundatii.
Toata lumea zice ca s-a schimbat clima...E adevarat dar oare oamenii, mai ales cei ce au functii de decizie nu se pot schimba, nu se pot adapta acestor schimbari climaterice? Nu se poate face nimic pentru a impiedica aceste fenomene? Nu se poate opri ploaia dar oare nu se poate face nimic pentru a proteja localitatile de aceste revarsari ale raurilor? Nu se pot face diguri sau diverse canale care sa capteze surplusul de apa din rauri?
Nu sunt specialist dar ma revolta tot ce se intampla! Cu atat mai mult cu cat de acesta data a fost afectata si localitatea in care traiesc.
  Despre Rastoaca s-a vorbit la toate buletinele de stiri de doua ori. In iunie 2005 si mai 2014. De fiecare data in imprejurari nefaste. In 2005 au avut loc cele mai grave inundatii din istoria acestei localitati. Localitatea, mai exact  cam trei sferturi din ea, a fost invadata de apele revarsate ale raului Milcov. Multi locuitori au fost nevoiti sa-si reconstruiasca casele si gospodariile, nereusind sa mai recupereze nimic dupa retragerea apelor.
Dupa aproape noua ani cand toata lumea uitase acele clipe de cosmar, apele raului Milcov si-au demonstrat inca o data suprematia inundand un sfert din localitate. Dar oare autoritatile au facut ceva pentru a impiedica reeditarea unor asemenea evenimente? Din pacate ,nu!
  Se pare ca ne e mai comod sa ne rugam si sa speram ca vom fi evitati de asemenea fenomene decat sa facem ceva pentru a le preintampina...

miercuri, 14 mai 2014

Ploua...

  Ploua...Si e frig...Plantelor le place ploaia dar eu...sunt predispusa sa-mi pun prea multe intrebari.
  Intrebarile pe care le alungam din minte cand e soare si frumos ne asalteaza pe o asemenea vreme si nu vor sub nici o forma sa se lase ignorate...
Incerc sa ma refugiez in paginile cartii pe care o citesc dar nici o sansa sa scap. Octavian Paler ma impinge mai vijelios in cascada intrebarilor existentiale.
Cine sunt eu? Spre ce ma indrept? Am facut alegeri bune in viata sau nu? Am facut tot ce pot pentru a obtine ce-mi doresc? Conteaza ceva din ceea ce fac?
Sunt convinsa ca atunci cand soarele va straluci pe cer voi avea raspunsuri pozitive la toate aceste intrebari dar acum...nu stiu...
  Privesc pe fereastra...Picaturile alearga una dupa alta ca intr-o cursa iar eu caut raspunsuri la prea multe intrebari...

marți, 13 mai 2014

Testati-va alunitele!

  Persoanele care vor să-și controleze alunițele o pot face pe parcursul acestei luni, dar și în iunie, gratuit. Laboratoarele La Roche-Posay derulează Campania națională de testări gratuite ale alunițelor pentru depistarea melanomului, în cadrul evenimentului Zilele Protecției Solare. În Vrancea, acestea testări gratuite sunt făcute de medicul dermatolog Despina Căpățână. Cei interesați, se pot programa la numărul de telefon 0721.228.789. 
Potrivit reprezentanților campaniei, melanomul sau cancerul de piele reprezintă o afecțiune în creștere, în ultimii ani, fiind provocat de expunerea neprotejată la soare. „Melanomul malign este una din cele mai agresive tumori maligne. Se dezvoltă pe seama melanocitelor sau a celulelor nevice şi poate porni dintr-un tegument sănătos, dintr-un nev nevo-celular displazic, joncţional, sau dintr-un nev albastru. Apare cel mai frecvent la nivel cutanat, dar se poate prezenta în orice ţesut ce conţine celule pigmentare. La sexul feminin s-au observat localizări frecvente la nivelul membrelor inferioare, iar la sexul masculin la nivelul trunchiului. Melanomul malign are o incidenţă în continuă creştere în ultimele decenii, de aceea recomandăm periodic un consult de specialitate al alunițelor suspecte, la medicul dermatolog”, spun specialiștii pe site-ul campaniei, www.protectiasolara.ro.
Dacă această boală este depistată la timp, ea este vindecabilă. „Deși melanomul malign este una din cele mai agresive tumori, 90% dintre cazurile depistate la timp sunt vindecabile. E timpul ca românii să își dea seama cât de important este să folosească protecția solară. Un studiu recent arată că 30% dintre români nu folosesc niciodată protecţie solară și asta în condițiile în care 35% dintre cazurile de melanom incurabil din Europa sunt în Europa Centrală şi de Est. De asemenea, un studiu efectuat pe o durată de 15 ani în Australia arată că persoanele care au aplicat zilnic un produs de protecție solară au avut un risc mai scăzut de apariție a melanomului”, au adăugat aceștia. 

marți, 6 mai 2014

Destinul unui copil de exceptie

  Ieri am aflat o veste care m-a revoltat si m-a intristat profund...
  Voi incepe spunandu-va o mica istorioara. In urma cu vreo opt ani(nici nu-mi vine sa cred ca au trecut atat de multi ani de atunci) o pustoaica a venit la mine, plangandu-se ca nu intelege fractiile si m-a rugat s-o ajut (auzise ca mai ajutam si alti copii in acea vreme). In scurt timp mi-am dat insa seama ca pe ea n-o interesa sa inteleaga aceste operatii matematice ci avea nevoie de cineva care sa-i faca temele la matematica asa ca n-am avut parte de o colaborare prea lunga dar la a doua sau a treia vizita a adus-o si pe surioara ei mai mica cu doi ani care avea de asemenea nevoie de ajutor. Am indragit-o din primele zile pe sora cea mica. Era un copil de care orice parinte ar fi mandru. Constiincioasa, ambitioasa si foarte inteligenta. A inceput sa vina la mine foarte des pentru a o ajuta sa inteleaga ce nu reusea in sala de clasa. Spre deosebire de alte fetite care imi mai cerusera ajutorul, ea in timpul pe care il petreceam impreuna vroia sa invete cat mai multe si nu incerca sa ma faca sa conversez despre baieti sau despre shopping. Cand ne-am cunoscut mai bine a inceput sa ma viziteze si duminica impreuna cu o alta surioara ce avea doar doi-trei ani (asa am aflat ca sunt trei surori). Mama mea o certa mereu, spunandu-i sa n-o mai duca pe cea mica in brate deoarece e o greutate mult prea mare pentru o fetita ca ea si ar putea avea probleme de sanatate. Ea insa se considera o sora mai mare responsabila si iubitoare si se purta ca atare. Ii cunosteam tatal din copilarie. Mama nu i-am vazut-o niciodata sau poate am vazut-o pe strada dar n-am stiut ca e mama ei. Odata a trimis-o mama cu o ciocolata la mine dar eram sigura ca ele, trei, s-ar fi bucurat mai mult de ea decat mine. Nu puteam primi asa ceva de la un copil.
Imi povestea adesea ca chiar profesorii la scoala se plangeau ei de rezultatele dezastruoase ale surorii mai mari, rugand-o sa transmita toate acestea parintilor care, se pare, nu prea calcau pe la scoala pentru a se interesa de soarta lor.
Timpul trecea si ma obisnuisem deja cu prezenta ei aproape zilnica pana intr-o zi cand n-a mai aparut...Mama mi-a spus ca auzise in vecini ca parintii ei divortasera iar ele trei plecasera cu mama lor la bunici. Timp de aproape sase luni n-am mai stiut nimic despre ea pana intr-o zi cand a reaparut. Mama ei plecase sa munceasca in afara tarii iar fetele mai mari se intorsesera la tatal lor. Ea nu mai era insa fetita de altadata...Se vedea ca in ultimul timp nu mai invatase. Nu mai avea nici aceeasi incredere in propria persoana pe care i-o admirasem la inceput. Cand lucram impreuna gresea foarte des si se simtea rusinata din cauza asta desi eu incercam s-o incurajez, spunandu-i ca daca va munci in scurt timp va recupera totul. Stiam ca suferea din cauza intregii situatii dar, din pacate, aceste rani i le puteau vindeca doar proprii parinti.
Dupa alte cateva luni a venit bucuroasa sa-mi spuna ca mama le va lua si pe ele cu ea. Am sperat din suflet sa-i fie bine...Am sperat sa se acomodeze in noua ei tara si sa redevina copilul care era atunci cand am cunoscut-o...
   Anii au trecut si n-am mai stiut nimic de ea. Aproape ca o uitasem asa cum probabil si ea ma uitase pe mine dar in vara trecuta am aflat ca se intorsese singura la tatal ei. Intr-o zi pe cand eram plecata din localitate sotul m-a sunat sa-mi zica ca m-a cautat o pustoaica. In clipa aceea, am crezut ca fusese ea. N-a mai revenit insa niciodata insa am tot auzit despre diverse certuri iscate intre ea si tatal ei, incapabil sa-i ofere un mediu proprice dezvoltarii oricarui copil sau adolescent, in cazul ei, incapabil de altfel sa se intretina pe el insusi. La scurt timp a plecat iarasi la mama iar ieri am aflat ca tatal spune oricarui vrea sa-l asculte ca aceasta fiica a lui a ajuns prostituata la doar 16 ani.
   Cum este oare posibil ca un tata sa povesteasca asa ceva despre fiica lui? Cum este oare posibil ca acesti parinti si altii ca ei sa strivesca viitorul copiilor lor cu atata nonsalanta? Cum poti da viata unui copil si apoi sa fii atat de iresponsabil? Un copil trebuie ocrotit, nu distrus in lupta dintre parinti!

joi, 1 mai 2014

Off, raceala asta!

  De cinci zile batistele au devenit prietenele mele cele mai bune...Le i-au cu mine peste tot si nu ma lasa nicidecum la greu, intr-un cuvant suntem nedespartite! Prietenia noastra s-a consolidat in clipe foarte grele pentru mine si in plus aceasta legatura afectiva e mostenire de familie. Am mostenit-o de la mama! Si cand ma gandesc ca era cat pe ce sa scap de perioada virozelor fara ca macar sa ma intalnesc cu vreuna...Asta e! Sunt o ,,norocoasa''!
Si ma incapatanez sa tin acest ,,noroc'' doar pentru mine. Nu vreau in ruptul capului sa-l impart si cu sotul meu!
  Si ce poti sa faci cand de abia te tii pe picioare si tii tot timpul cu batistele cu tine?! Stai in pat si bei ceai. Bei ceai, mai inghiti un medicament si speri ca maine va fi mai bine...Desi si maine e la fel, tu tot speri caci la romani speranta moare ultima. De citit nu prea poti caci ti-e greu sa te concentrezi...Te-ai saturat de pat dar nu prea te poti indeparta de el. Asa ca singura solutie e sa stai cu capul in perna si sa deschizi televizorul pentru a simti ca totusi faci si tu ceva. Macar esti la curent cu ce se intampla in tara asta.
Astazi in timp ce urmaream stirile, una anume m-a cutremurat. Un tanar de 23 de ani a fost infometat de propriul frate, ajungand sa cantareasca 21 de kilograme. Cum oare e posibil asa ceva? Cum poti face fratelui tau asa ceva? Hranesti un catel, o pisica si ti se pare un gest normal iar aceasta persoana sa nu dea o lingura de mancare celui ce are acelasi sange cu el? E strigator la cer!!!!!!!!!
Un tanar de 23 de ani, undeva in tara asta nu se poate misca, nu poate vorbi, nu vede prea bine si la toate astea a avut o contribute majora cel ce ar fi trebuit sa-l ajute in aceasta viata.
  Dupa aceata stire, viroza mea mi se pare o banalitate si poate pentru prima data in ultimul timp nu mai regret ca nu am un frate sau o sora...