duminică, 20 martie 2016

O seara de neuitat - Simfonic Tango

  Cand viorile au inceput sa cante, m-am gandit ca asa trebuie sa arate Edenului transpus in sunete...
Era primul concert simfonic la care asistam, mai exact primul concert de Tango Simfonic.
  Este vorba despre concertul Tango Simfonic al Orchestrei de Cameră UNIREA, ce a avut loc luni, 14 martie  la Ateneul Popular “Mr Gh.Pastia”. Invitaţi ai orchestrei au fost Analia Selis, o apreciată artistă argentiniană care a cucerit publicul din România în ultimul deceniu cu vocea-i încărcată cu multă emoţie şi seducţie caracteristică tangoului si Mariano Castro, pianist şi orchestrator argentinian, interpret al genurilor tango, jazz, rock, folclor şi muzică clasică, membru al reunumitei trupe de tango ,,Narcotango" Artistul a realizat şi orchestraţia lucrărilor acestui concert dar şi execuţia partiturii de pian.

Concertul a fost dirijat de maestrul SABIN PĂUTZA , o legendă vie a compoziţiei, a pedagogiei muzicale şi a artei dirijoratului, o personalitate apreciată în ţară, în SUA unde a activat douăzeci de ani ca dirijor şi director al Orchestrei Plainfield Symphony din New Jersey.
În program, au fost incluse 16 lucrări aranjate orchestral de către celebrul pianist, Mariano Castro, lucrări ale unor compozitori celebri precum Astor Piazzola, Carlos Gardel, Angel Villoldo, E.S. Discepolo, F. Canaro, Nell Martin, Sabin Păutza, Ion Vasilescu ș.a.

 O adevarata cascada de sunete ce-ti imbata simturile.
Timp de aproape doua ore am trait fiecare nota... Parca nimic nu mai exista... Doar acele sunete scoase de instrumente, ce ne strabateau trupurile si sufletele.
O experienta unica ce o recomand oricarei persoane.
PS. Multumesc, Silviei Vrinceanu, initiatiatoarea proiectului ,,Focsaniul meloman"!

miercuri, 16 martie 2016

Vrancea si-a sarbatorit mamele

  De mult timp nu-mi mai petrecusem cateva ore cu mama, doar noi doua in afara casei...
Viata cu grijile si problemele ei ne poarta ca un vartej si de multe ori uitam sa facem lucruri simple ce ne pot aduce bucurie, asa ca atunci cand am fost invitate la spectacolul intitulat ,,Dulce mama'', organizat de Ziarul de Vrancea in colaborare cu Ansambul Folcloric Profesionist ,,Tara Vrancei'', duminica 13 martie la Sala Balada din Focsani, n-am stat prea mult pe ganduri si m-am gandit ca trebuie sa profit de aceasta ocazie pentru a petrece cateva ore impreuna.
Mama insa are foarte multe planuri (principale, de rezerva)... pentru fiecare zi a saptamanii asa ca am fost nevoita s-o conving sa renunte la orice ar fi avut de facut pentru a merge cu mine la acest eveniment, mai ales ca e o mare consumatoare de folclor.
   Ajunse in fata locului de desfasurare al acestui eveniment ne intampina o mare de copiii si mamici. O trecatoare se opreste si ne intreba ce film ruleaza, impresionata de numarul mare de persoane ce asteptau la intrare. I-am spus ca nu ruleaza nici un film, erau sarbatorite mamicile din Vrancea.
Dupa vreo 30 de minute de asteptare spectacolul a fost deschis de doamna cantului vrancean doamna Maria Murgoci si invitatii dumneaei.

  Silvia Vranceanu, initiatoarea acestui proiect a continuat cu premierea micutilor din Racoasa, Rastoaca, Milcovul, Vulturu, Vintileasca, Brosteni, Naruja, Spulber, Focsani etc ce au trimis mesaje de felicitare mamelor lor de Ziua Femeii in cadrul concursului ,,Mami, te iubesc'' organizat de Ziarul de Vrancea. Copiii au primit diplome iar mamicile pline de emotie pe langa declaratiile puilor lor au primit flori.
Cu aceasta ocazie, Ziarul de Vrancea ne-a aratat ca  viitorul ,,suna'' bine pentru vranceni, avand foarte multi copiii talentati ce-si iubesc si respecta mamele.

Iar pentru fiecare copil ce nu a putut fi insotit de mama lui, Silvia a avut si o imbratisare...
Nu pot sa nu amintesc si momentul plin de emotie al Elizei Calmis care la doar cinci ani ne-a incantat cu un cantecel  dedicat mamei ei dar si de dansurile prezentate de talentatii copii de la ,,Rapsodia Vultureana''.

  Clipe frumoase in care ni s-a oferit prilejul sa ne reamintim ce rol important joaca mama in viata fiecaruia dintre noi dar si ce copii frumosi si talentati are Vrancea...

duminică, 6 martie 2016

Disperarea unei mame

   Italia a fost sansa multor romani...Cand cele mai multe parcuri industriale din tara, construite in vremea regimului comunist, au fost distruse din dorinta unora de imbogatire postdecembrista, multi romani, ramasi fara locuri de munca si fara speranta asigurarii traiului zilnic propriilor familii, s-au indreptat spre tara peninsulara.
Desi nu le-a fost simplu intr-o tara straina, acestia s-au adaptat, si-au gasit locuri de munca, si-au adus si familiile sau au trimis bani in tara nu doar pentru a-si intretine copiii la studii ci chiar pentru a-si ridica case frumoase sau pentru a-si deschide mici afaceri.
Cei mai multi s-au intors acasa dupa ce cu banii castigati acolo si-au asigurat un anumit confort material si un viitor mai sigur.
Multe gospodarii din satele romanesti au inflorit datorita banilor castigati acolo.
  Insa nu toti romanii plecati au fost atat de norocosi...
Astazi am auzit o poveste impresionanta prin tragismul ei.
O mama pe care o cunosteam de mult timp, mi-a marturisit suferinta-i pe care pana atunci nici nu o banuisem.
Singurul ei fiu a plecat in urma cu 12 ani in Italia, dorind sa asigure o viata mai buna familiei sale.
Totul evolua asa cum isi dorea si in scurt timp si-a chemat mai intai sotia iar mai apoi si cei trei fiii.
Avea un contract de munca pe perioada nelimitata, era sanatos si avea o familie frumoasa.
Nimic nu prevestea tragedia ce avea sa se intample.
Intr-o zi ce parea a fi ca oricare alta a plecat la munca, si-a inceput activitatea si s-a trezit peste sapte zile in sectia de terapie intensiva a unui spital din Roma. Tot capul ii era bandajat iar corpul ii era impanzit de ace. Nu-si amintea nimic... I s-a spus ca a suferit un accident la locul de munca si ca si-a pierdut o parte din craniu. A urmat o interventie chirurgicala dificila, multe spitalizari si sedinte de recuperare.
A aflat ca nu mai avea voie sa faca efort si ca trebuia sa se fereasca de frig, de caldura, de praf...
Au trecut trei ani de atunci si nu-si aminteste nici astazi cum s-a petrecut accidentul. Nu a primit pensie medicala sau vreun ajutor financiar.
Are trei copiii de intretinut dintre care cel mic cu probleme de sanatate, necesitand o ingrijire speciala.
Inca mai spera ca va obtine vreo compensatie financiara de la fostul angajator sau macar o pensie ceva.
Pana atunci ii trimit pachete cu mancare parintii ramasi in tara ce traiesc din ajutorul social acordat de Primarie si din ce mai castiga muncind cu ziua.
  Mama lui imi povesteste toate acestea iar lacrimile ii inunda obrazul suvoi, nevrand parca sa se opreasca.
As vrea sa o pot consola cumva...dar cum poti alina durerea unei mame?
Imi spune ca se intreaba in fiecare zi de ce s-au intamplat toate astea tocmai copilului ei...
Tac. La aceasta intrebare n-am nici un raspuns...


PS:  Persoanele care vor sa ajute aceasta familie, pot afla datele lor de contact la urmatoarea adresa de mail: iulianan75@gmail.com