sâmbătă, 28 februarie 2015

Semnificatiile martisorului

 Cu totii, in fiecare an pe 1 Martie daruim doamnelor dragi noua martisoare. Dar cati dintre noi stiu ce semnificatie are acesta? In acest an am hotarat ca inainte de a darui un martisor sa aflu cat mai multe despre el asa ca am aflat urmatoarele:
 Mărţişorul, micul obiect împodobit cu un şnur alb cu roşu, care este oferit persoanelor dragi, pe 1 martie, ca vestitor al primăverii, a primit de-a lungul timpului semnificaţii diverse, de la dar aducător de noroc la simbol al renaşterii naturii.
 În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
  Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.
   Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.
   Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.
Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".
   În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acesta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.
Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.
Sursa: http://www.mediafax.ro

luni, 23 februarie 2015

O noua ,,indeletnicire''...

  Astazi mi-am gasit o noua indeletnicire...M-am apucat de facut brose textile! Am ales un material mai colorat si... Ce ziceti, ma pricep? Sa mai fac? Sau sa-i las pe altii care se pricep?
Eu sunt destul de multumita de ce mi-a iesit dar ce sa fac, eu nu pot fi obiectiva! :)

duminică, 22 februarie 2015

Viata merge mai departe chiar si la 95 de ani

   A trecut printr-un razboi, si-a pierdut cei doi frati mai mici, doi dintre cei trei copii, sotia si totusi viata il duce mai departe...E bunicul meu!
  A implinit toamna trecuta 95 de ani si...asteapta  sa i se deschida usa iar cand aceasta ii este deschisa fata ii se lumineaza. Nu prea mai aude dar are atat de multe de povestit incat nici nu mai e nevoie sa auda ce i se spune.
  De cate ori intram la el ne intampina cu: ,,Mai, bunicule oare oi mai duce-o eu mult?! Am ramas cel mai batran din sat. Nu mai e nici unul...Toti s-au dus!''.
Apoi ne intreaba daca am vazut la stiri pe cine au mai chemat la DNA. E chiar mai informat decat noi...Iar dupa ce ne povesteste tot ce a mai vazut pe canalele de stiri, se intoarce la ale lui, vaitandu-se ca nu mai poate munci. De fiecare data ii reamintesc ca a muncit o viata si prin urmare acum trebuie sa se odihneasca dar el nu e multumit de raspunsul meu...Ar vrea sa mai mai poata cara ca alta data saci cu grane, sparge busteni, merge cu bicicleta 80 de km pana in Galati si cate si mai cate facuse in vremurile bune. Desi chiar inainte sa se raceasca vremea ma suparasem pe el pentru ca se dusese in doua carje sa taie lemne fara sa tina cont ca in urma cu doua luni avusese probleme mari din cauza hipertensiunii. Ii este greu sa accepte ca nu mai poate si nu mai are voie sa munceasca.
  Incheind si acest subiect se intoarce de fiecare data in trecut, incepand sa ne povesteasca despre copilaria grea in care a fost nevoit sa munceasca pentru ca era cel mai mare dintre frati si despre regretul ca nu a putut urma mai mult de patru clase. Vremuri grele...
Ce poate urma dupa o copilarie dificila daca nu o maturizare inainte de vreme...  inrolarea in armata si plecarea pe front. Ne povesteste ore in sir cat de speriati si nestiutori erau cand au plecat pe front.
Isi aminteste totul de parca a fost ieri. Se considera norocos ca in timpul prizonieratului din Rusia s-a imbolnavit si un alt roman ce lucra in spitalul in care a ajuns, l-a convins sa ramana ca infirmier. Ii ingana multumiri chiar si acum dupa aproape 70 de ani. Datorita acelui om milos a reusit dupa cativa ani, cand nu mai spera, sa revina in tara si sa-si revada familia.
De fiecare data povestea lui se termina cu bucuria revederii. Nimeni din sat nu mai credea ca cei plecati pe front se vor mai intorce...Si intr-adevar cei mai multi dintre cei plecati n-au reusit sa-si mai vada tara pentru care au luptat dar bunicul meu s-a numarat printre cei binecuvantati.
Nu uita nicodata sa ne povesteasca la final, ca si cand ar vrea sa ne inveseleasca dupa tristele povesti din timpul razboiului, si despre horele de altadata, despre frumusetea oamenilor si a obiceiurilor din acele timpuri.
Are atat de multe povesti de spus, fascinante pentru noi, dar din pacate in aceste zile in care cu totii parca suntem grabiti spre nicaieri, sunt tot mai putini cei ce au rabdare sa-l asculte.
  Imi iubesc bunicul si mi-as dori ca Bunul Dumnezeu sa-l mai tina printre noi...
  Oare noi la varsta senectutii vom avea ce povesti? Ar fi cineva interesat sa  ne asculte ,,epopeele facebook-niene''?





Handmade- Cosulet crosetat

Daca doriti sa daruiti unei doamne dragi  de 1 sau de 8 martie un cosulet crosetat, puteti comanda la urmatoarea adresa de mail : iulianan75@gmail.com !

marți, 17 februarie 2015

Bratari-Martisor

  Daca doriti sa daruiti cuiva drag de 1 martie o bratarica crosetata, puteti comanda la urmatoarea adresa de mail : iulianan75@gmail.com .

marți, 10 februarie 2015

Cultivati armonia!

  Familia este celula de baza a societatii...Cu totii am auzit aceasta definitie la propria noastra cununie civila (daca n-am fost prea emotionati) sau la cununiile apropiatilor..
  In familie, fie ca e formata doar din sot si sotie ori e largita formata din parinti, copii si bunici, frati si surori, ar trebui sa gasim sprijinul de care avem nevoie pentru a creste, pentru a ne dezvolta, pentru a avea putere sa infruntam greutatile vietii.
  Din nefericire, sunt atat de multe persoane care nu se pot bucura de acest ,,sistem'' de sprijin, fiind singuri si dorindu-si cu disperare alaturi pe cineva. Trist e ca multe dintre aceste persoane au si un handicap si cu atat mai mult ar avea nevoie de acest sprijin...
  De-a dreptul cutremuratoare sunt insa cazurile in care membrii aceleiasi familii ajung sa-si faca rau unul altuia...soti care isi agreseaza sau chiar ucid sotiile, copiii care isi ucid parinti sau bunicii, mame care isi abandoneaza pruncii.
Oameni care s-au iubit, au suferit si s-au bucurat impreuna, ajung sa-si doreasca ce e mai rau unul, altuia.
Oare ce determina un om sa se transforme atat de mult?
  Si cu toate acestea, din fericire, aceste cazuri sunt doar anomalii, boli ce apar din loc in loc pe trupul societatii.
Slava Domnului ca societatea are o imunitate puternica, nu se lasa doborata si lupta mai departe pentru propria sanatate.
Aceasta imunitate e data de familiile traditionale romanesti in care toti membrii vibreaza pe aceleasi frecvente.
  Daca unul din soti este trist atunci instantaneu si celalalt devine trist, daca chipul unuia emana fericire si celalalt devine fericit chiar inainte de a afla cauza fericirii primuia dintre ei.
De asemenea, daca copilul este bolnav atunci parintii sufera de parca ei insisi ar fi bolnavi. Starile sufletesti sunt molipsitoare intr-o familie.
De aceea ar trebui ca fiecare dintre noi sa avem grija de familia din care facem parte transmitandu-i doar emotii pozitive, devenind astfel mai armonioasa si mai puternica.
 Daca familia fiecaruia va fi mai puternica si societatea din care facem parte va fi mai puternica si astfel bolile(sociale) nu vor mai putea sa-si faca simtita prezenta.
  Fiti fericiti! Bucurati-va de tot ce e bun in viata voastra! Priviti chipul partenerei/partenerului vostru de viata si spuneti-i cat de mult inseamna pentru voi! Priviti chipul parintilor vostri si spuneti-le cat de recunoscatori le sunteti pentru tot ce au facut si fac pentru voi! Ganditi-va ca altii nu sunt atat de binecuvantati ...
Cultivati armonia!