Barbatii...

 Offfff, barbatii! De ce sunt atat complicati? De  ce nu stiu niciodata ce asteptam de la ei? De ce vad totdeauna doar ce-i intereseaza pe ei? De ce sunt atat de pragmatici?
 Uneori ai impresia ca atunci cand a fost creat romantismul, a fost folosit tot la zamislirea femeilor iar barbatilor nu le-a mai ramas nimic, saracii de ei...
 Au puterea sa te faca sa plangi dar sa te si faca fericita cu o simpla privirea sau cu un cuvant...De multe ori nu poti trai cu ei dar nici fara ei...Te pot face sa zbori dar iti si pot transforma viata intr-un cosmar atunci cand ii iubesti...
Pot fi aerul pe care il respiri dar si durerea ce nu te lasa sa traiesti...
Pot fi buni prieteni, umarul pe care poti plange si pe care te poti baza, copilul neascultator, nazdravan  pe care nu l-ai avut ...
Iti pot picta viata in culori vii dar si in negura...
 Poate ca viata ar fi mult mai simpla daca femeia, atunci cand apare un barbat in viata ei, ar primi si un manual care s-o ajute sa-i interpreteze gesturile, cuvintele etc si invers.
 Dar ce stiu eu despre barbati? Mai nimic...La fel cum stiu mai nimic despre tot ce ma inconjoara...