Un mozaic e viata mea

M-am cufundat in mine...
Ma caut in cele mai indepartate cotloane
Si incerc sa ma adun,
Bucatica cu bucatica ca intr-un puzzle.

Ciobul albastru e inocenta copilariei mele,
Cele galbene sunt razele ce-au stralucit in viata mea,
Movul, atat de mult mov...sunt clipele in care-am suferit
Iar rosu...dragostea descoperita in cele din urma.

Aceste fragmente negre sunt persoanele dragi, pierdute prea curand,
Gri sunt zilele deznadejdei...
Culeg, ciob cu ciob din mine
Si compun un mozaic frumos colorat.

Il privesc cu uimire si ma descopar,
Asta e viata mea...
Ma recompun si incep sa ma ridic,
Agatandu-ma cu unghiile de peretii sufletului meu.