Oglinda

Grabita mergand prin viata-mi,
Indreptandu-ma nici eu nu stiu spre ce,
Imi vad pentru o clipa chipul in oglinda.
E oglinda ce ma cunoaste de-o vesnicie
Si care imi spune in fiecare zi,
Ca sunt frumoasa, mai frumoasa decat oricine...
Ca sunt inteleapta si buna...
Intotdeauna imi arata doar trasaturile pozitive,
Chiar mi le hiperbolizeaza...
Dar eu stiu adevarul si o iubesc pentru ce face.
Ea ma ajuta sa-mi continui drumul.
Plec mai departe si in incercarea
De a descoperi sensul vietii mele,
Imi vad iarasi reflexia pentru o clipa.
Nu-mi place intru-totul ce vad...
Ii spun acestei oglinzi ca se inseala,
Ca eu nu sunt asa...
A cui e vina oare ca ea ma percepe astfel?
E posibil sa fiu eu cea reala, reflectata fidel?
Sau poate ea percepe deformat oamenii?
Deja m-am obisnuit sa ma lupt cu ea,
Cu imaginea ce-mi arata...
Imi continui goana prin viata, intrebandu-ma...
De ce nu sunt toate imaginile-mi identice?
Sunt eu cea vinovata?
Sunt altfel in diferite ipostaze ale vietii?
Sau oglinzile din calea-mi sunt ele insele...
Obosite de chipurile pe care au fost obligate sa le priveasca
Sau pur si simplu au defecte de fabricatie.