Opt ani de blogging

 Pentru ca e aprilie, m-am intors pe primul meu blog. Desi l-am lasat prada uitarii in ultimii ani, m-am intors pentru a sarbatori impreuna opt ani de blogging si pentru a ne aminti de inceputuri. In ciuda faptului ca nu mai am timp pentru el, stiu ma va primi intotdeauna cu bratele deschise pentru a-mi sorbi fiecare gand si a-l transforma in cuvinte.
Nici nu stiu cand au trecut opt ani... Opt ani de cand mi-am zis ca am si eu ceva de zis si m-am pus pe scris.
Opt ani in care am fost citita sau ignorata, apreciata sau criticata, folosita sau ajutata in demersurile mele.
Desi cele scrise de mine au deranjat de multe ori, n-am urmarit niciodata vreun castig personal... Singurul meu castig au fost oamenii minunati pe care i-am cunoscut datorita blogului. Bineinteles ca am cunoscut si altfel de oameni dar am incercat sa-i incadrez la capitolul Lectii de Viata.
Stiu ca sunt multi bloggeri mai talentati decat mine, ce abordeaza teme mai interesante, insa eu am incercat sa ma adresez unor oameni mai putini vizibili, persoanelor cu dizabilitati.
Nu i-am uitat nici pe cei ce au fost diagnosticati, asa cum am fost si eu, cu poliartrita reumatoida sau pe consatenii mei din Rastoaca(macar din cand in cand :) )
In toti acesti ani, am pus un strop din sufletul meu in fiecare dintre postari si am incercat sa invat cate ceva de la toti oamenii pe care i-am cunoscut.
Am incercat sa ma documentez inainte de a aborda noi subiecte pentru a nu veni pe blog cu informatii ce pot duce in eroare pe cei ce le citesc.
Si mai inainte de toate, am incercat sa raman onesta cu mine si cu cei ce poposesc pe blog macar pentru o clipa.

Va multumesc celor ce mi-ati fost alaturi, citindu-mi postarile sau/si impartasindu-mi parerile voastre prin comentarii sau mesaje!
Sa aveti un Paste Binecuvantat!