La multi ani, celor ce poarta numele Sfintei Cuvioase Parascheva! Va doresc multa sanatate si prosperitate!
luni, 14 octombrie 2013
miercuri, 9 octombrie 2013
O tara de vis! (partea a doua)
(continuare)
Urmatoarea vizita a fost la manastirea Hurezi sau Horezu. Aceasta a fost inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu si a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.
Asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, prin inaltarea acesteia, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Urmatoarea vizita a fost la manastirea Hurezi sau Horezu. Aceasta a fost inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu si a fost inclusa in 1995 in patrimoniul UNESCO.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.
Asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, prin inaltarea acesteia, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Manastirea Hurezi prezinta doua incinte:
prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte,
care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a
doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe
trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.
In centrul incintei principale se afla
biserica cea mare de la Hurezi, zidita sub forma de cruce si inchinata Sfintilor Imparati
Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre
Sfantul Constantin Brancoveanu. S-a spus ca
arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea
de Arges.
Manastirea Hurezi, importanta si
valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de
arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au
fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase,
fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.
Astfel, pe langa biserica cea mare,
crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti:
Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin
Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca
de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta
fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul
Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de
Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind
zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.
Desi este interzis sa faci fotografii in biserica mare a manastirii cam toti cei ce o vizitau aveau in mana un aparat foto sau un telefon dotat cu camera pe care le si foloseau.
La manastirea Govora am vazut cele mai frumoase flori, mai frumoase chiar decat la Gradina Botanica din Bucuresti. Aceasta manastire, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, este amplasată la poalele dealului Coşul Mare, tot in judeţul Vâlcea.
Numele mânăstirii vine de la slavonescul ”gavariti” – a vorbi, a spune, sau – izvor, murmur de izvor.
Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicat parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, ca dupa aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare.
Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mânăstirii o reparaţie totală în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mânăstirea a fost restaurată şi extinsă.
În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură se găseşte o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptata în stil brâncovenesc.
Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc şi pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna între mânăstirile de cultură din ţară, a fost întemeierea tipografiei în incinta ei. Aceasta s-a făcut din porunca voievodului Matei Basarab,dăruită fiind de Petru Movilă.
Mânăstirea Govora rămâne în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română - "Pravila de la Govora" - după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a funcţionat vechea tipografie mai există şi astăzi.
O manastire foarte frumoasa dar din pacate, greu accesibila persoanelor cu o dizabilitate locomotorie. Trebuie sa urci pe un drum ce nu e asfaltat ci pavat cu pietre foarte mari. Pe mine m-au sprijinit doua persoane pentru a reusi sa urc.
(va continua)
Desi este interzis sa faci fotografii in biserica mare a manastirii cam toti cei ce o vizitau aveau in mana un aparat foto sau un telefon dotat cu camera pe care le si foloseau.
La manastirea Govora am vazut cele mai frumoase flori, mai frumoase chiar decat la Gradina Botanica din Bucuresti. Aceasta manastire, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, este amplasată la poalele dealului Coşul Mare, tot in judeţul Vâlcea.
Numele mânăstirii vine de la slavonescul ”gavariti” – a vorbi, a spune, sau – izvor, murmur de izvor.
Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicat parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, ca dupa aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare.
Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mânăstirii o reparaţie totală în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mânăstirea a fost restaurată şi extinsă.
În interiorul bisericii, pe lângă valoroasa pictură se găseşte o frumoasă catapeteasmă originală, din lemn, sculptata în stil brâncovenesc.
Faptul prin care Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc şi pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna între mânăstirile de cultură din ţară, a fost întemeierea tipografiei în incinta ei. Aceasta s-a făcut din porunca voievodului Matei Basarab,dăruită fiind de Petru Movilă.
Mânăstirea Govora rămâne în istoria neamului ca fiind gazda primei tipărituri în limba română - "Pravila de la Govora" - după tipăriturile din Ardeal ale lui Coresi. Încăperile în care a funcţionat vechea tipografie mai există şi astăzi.
(va continua)
marți, 17 septembrie 2013
O tara de vis!
Avem o tara atat de frumoasa... In ultimii 22 de ani, de cand m-am imbolnavit uitasem asta...sau poate imi aminteam doar uneori cand mai vedeam fotografii cu diverse peisaje din tara sau urmaream vreun documentar pe acesta tema dar in aceasta luna am descoperit judetul Valcea. Nu fusesem niciodata in acesta zona. Inainte de a ma imbolnavi vazusem o mare parte din Moldova cu muntii si manastirile ei si putin din Transilvania dar niciodata nu ajunsesem in sudul tarii, asa ca acum am descoperit cu placere frumusetea peisajelor montane din Valcea dar si bogatia spirituala a acestui judet. Cineva ne-a spus ca ar fi judetul cu cele mai multe manastiri din tara. Nu stiu daca sunt mai multe decat in judetele din nordul Moldovei dar cu siguranta, aici veti descoperi manastiri ce par a fi colturi rupte din rai.
Prima pe care am vizitat-o si pe care vi-o recomand este Manastirea Bistrita.Ctitorie a boierilor Craiovesti, aceasta dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842).
Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata “Schimbarii la fata”.
Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
De-a lungul timpului Manastirea a suferit multe transformari iar astazi inca de cum intri pe poarta ei ramai impresionat de frumusetea locului. Nici nu stii ce sa admiri mai intai, florile pe care le intalnesti la tot pasul, arhitectura locului, frumusetea picturilor. Totul e atat de frumos incat vocabularul meu e prea sarac pentru a pune in cuvinte aceasta frumusete.
Nu mi-a placut insa ca nu am putut urca cu masina pana la poarta Manastirii pe motiv ca era festivalul rromilor si nu prea am inteles ce legatura avea una cu alta iar atunci cand ai o dizabilitate locomotorie nu e prea placut sa urci pe jos chiar si cateva sute de metri.
A doua manastire pe care am vizitat-o a fost Arnota. Strajuind masivul Arnota, din peisajul pitoresc al Muntilor Capatanii, la altitudinea de 840 de metri, Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634 Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.
In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul
Prin arhitectura, pictura si sculptura sa, Manastirea Arnota poate fi considerata un important monument istoric si de arta religioasa din tara.
Dintre toata manastirile vizitate in judetul Valcea, Manastirea Arnota mi-a placut cel mai mult.In biserica sa micuta chiar te simti aproape de Dumnezeu.Desi accesul e mai dificil, simplitatea, linistea, frumusetea pe care le veti intalni aici merita tot efortul.
(va urma)
Prima pe care am vizitat-o si pe care vi-o recomand este Manastirea Bistrita.Ctitorie a boierilor Craiovesti, aceasta dateaza din jurul anului 1490. Insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigorie Decapolitul (780-842).
Din ctitoria Craiovestilor astazi se mai pastreaza bisericuta Bolnitei (1520-1521). Avand o impresionanta fresca interioara din traditia paleologa tarzie cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este inchinata “Schimbarii la fata”.
Ulterior vornicul Serban Cantacuzino i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
De remarcat faptul ca in complexul monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici – dupa opinia unor cercetatori – s-a tiparit in 1508 Liturghierul slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc.
De-a lungul timpului Manastirea a suferit multe transformari iar astazi inca de cum intri pe poarta ei ramai impresionat de frumusetea locului. Nici nu stii ce sa admiri mai intai, florile pe care le intalnesti la tot pasul, arhitectura locului, frumusetea picturilor. Totul e atat de frumos incat vocabularul meu e prea sarac pentru a pune in cuvinte aceasta frumusete.
Nu mi-a placut insa ca nu am putut urca cu masina pana la poarta Manastirii pe motiv ca era festivalul rromilor si nu prea am inteles ce legatura avea una cu alta iar atunci cand ai o dizabilitate locomotorie nu e prea placut sa urci pe jos chiar si cateva sute de metri.
A doua manastire pe care am vizitat-o a fost Arnota. Strajuind masivul Arnota, din peisajul pitoresc al Muntilor Capatanii, la altitudinea de 840 de metri, Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634 Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.
In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul
Prin arhitectura, pictura si sculptura sa, Manastirea Arnota poate fi considerata un important monument istoric si de arta religioasa din tara.
Dintre toata manastirile vizitate in judetul Valcea, Manastirea Arnota mi-a placut cel mai mult.In biserica sa micuta chiar te simti aproape de Dumnezeu.Desi accesul e mai dificil, simplitatea, linistea, frumusetea pe care le veti intalni aici merita tot efortul.
(va urma)
luni, 16 septembrie 2013
A inceput un nou an scolar!
A inceput un nou an scolar! Astazi toti copiii se indreapta spre scoala cu regretul ca s-a terminat vacanta dar nerabdatori sa-si (re)intalneasca colegii de clasa.
Voi, cei ce ati trecut de mult de varsta scolara, nu v-ati mai dori sa va mai intoarceti in copilarie, sa scapati de griji si de probleme si macar pentru o zi sa mai fiti copii, sa mergeti la scoala, sa va zbenguiti cu colegii si sa invatati lucruri noi?!
Cand suntem copiii ne dorim sa crestem mari cat mai repede pentru a fi independenti iar cand suntem adulti parca ne-am mai dori sa fim iarasi copiii.
Le doresc mult succes copiilor care au inceput un nou an scolar azi. In acest an sa invete lucruri noi si captivante! Si nu uitati...scoala este temelia pe care va veti cladi viitorul! Fiecare lectie pe care o veti ignora va fi o caramida lipsa din aceasta contructie pe care o claditi!
Voi, cei ce ati trecut de mult de varsta scolara, nu v-ati mai dori sa va mai intoarceti in copilarie, sa scapati de griji si de probleme si macar pentru o zi sa mai fiti copii, sa mergeti la scoala, sa va zbenguiti cu colegii si sa invatati lucruri noi?!
Cand suntem copiii ne dorim sa crestem mari cat mai repede pentru a fi independenti iar cand suntem adulti parca ne-am mai dori sa fim iarasi copiii.
Le doresc mult succes copiilor care au inceput un nou an scolar azi. In acest an sa invete lucruri noi si captivante! Si nu uitati...scoala este temelia pe care va veti cladi viitorul! Fiecare lectie pe care o veti ignora va fi o caramida lipsa din aceasta contructie pe care o claditi!
vineri, 13 septembrie 2013
Merge si asa...
V-ati dorit vreodata sa plecati la o anumita destinatie cu trenul (sau o persoana apropiata voua) dar nu stiati mersul trenurilor? Banuiesc ca fiecare dintre voi s-a confruntat cu o asemenea situatie si de asemenea, banuiesc ca la fel ca si mine ati cautat in agenda numarul de telefon al statiei de unde vroiati sa plecati in speranta ca veti reusi sa obtineti aceste informatii. De cate ori a fost nevoie sa apelati acel numar pana a-ti obtinut informatia dorita? Eu, in urma cu vreo trei luni, am apelat in doua zile de aproximativ 40 de ori si tot nu am reusit sa vorbesc cu persoana care ar fi trebuit sa dea asemenea informatii. Cei drept in urma cu doua saptamani am fost mai norocoasa, dupa vreo 30 de incercari am reusit sa aflu ce-mi doream. Oare de ce mai exista asemenea numere de ,,informatii telefonice,, in statiile C.F.R daca oricum atunci cand ai nevoie nu raspunde nimeni la ele?!
O atitudine asemanatoare am intalnit-o si la Casa de Asigurari de Sanatate de care apartin. Deoarece mi-am schimbat numele, medicul de familie mi-a zis ca trebuie sa meg la Casa de Asigurari pentru a fi operata schimbarea si acolo, asa ca dupa obtinerea noii carti de identitate m-am prezentat la institutia in cauza. Aici la intrare am fost sfatuita sa merg la camera unde se elibereaza adeverinte de asigurat, asa ca m-am inarmat cu rabdare si am inceput sa astept. Inaintea mea mai erau vreo douazeci de persoane iar la camera respectiva doar doi functionari eliberau aceste acte. De fapt, doar doi au eliberat in primul sfert de ora caci apoi a eliberat doar unul, celalalt fiind ocupat cu altceva, poate in interes de serviciu sau poate vroia sa fie la curent cu ultimele barfe din institutie sau chiar din oras, dupa durata discutiei. Dupa vreo ora mi-a venit si mie randul si am intrat chiar la doamna care tocmai terminase ,,dezbaterea,, in cauza dar se pare ca dumneaei inca nu era pregatita sa se intoarca la indeletnicirea de baza caci eu ii tot explicam ce vreau iar dansa tot discuta in stanga, in dreapta sau la telefon in timp ce eu stateam in picioare (la invitatia de a ma aseza ii explicasem ca nu m-as mai putea ridica de pe acel scaun). Asa ca se uita in actele pe care i le inmanasem dar se vedea ca era cu mintea in alta parte caci nu prea intelegea ce e cu acele acte. Pana la finalul intrevederii i-am explicat de vreo cinci ori dar se pare ca n-a inteles nimic si nici nu prea a reusit sa citeasca cartea de identitate sau certificatul de casatorie caci pana la urma tot nu mi-a scris corect numele pe adeverinta de asigurat pe care mi-a inmanat-o iar atunci cand i-am atras atentia asupra acestui fapt mi-a zis ca de ce nu i-am explicat si ca oricum nu conteaza numele ci doar CNP-ul. Prin urmare am stat si m-am intrebat de ce mi-am pierdut timpul acolo? Sper totusi sa nu am probleme cand imi va fi ceruta adeverinta de asigurat atat timp cat aceasta e pe un nume iar cartea de identitate pe alt nume.
De ce oare unii oameni nu-si fac munca pentru care sunt platiti, mai ales atunci cand sunt platiti din bani publici? Se pare ca in Romania merge si asa...
O atitudine asemanatoare am intalnit-o si la Casa de Asigurari de Sanatate de care apartin. Deoarece mi-am schimbat numele, medicul de familie mi-a zis ca trebuie sa meg la Casa de Asigurari pentru a fi operata schimbarea si acolo, asa ca dupa obtinerea noii carti de identitate m-am prezentat la institutia in cauza. Aici la intrare am fost sfatuita sa merg la camera unde se elibereaza adeverinte de asigurat, asa ca m-am inarmat cu rabdare si am inceput sa astept. Inaintea mea mai erau vreo douazeci de persoane iar la camera respectiva doar doi functionari eliberau aceste acte. De fapt, doar doi au eliberat in primul sfert de ora caci apoi a eliberat doar unul, celalalt fiind ocupat cu altceva, poate in interes de serviciu sau poate vroia sa fie la curent cu ultimele barfe din institutie sau chiar din oras, dupa durata discutiei. Dupa vreo ora mi-a venit si mie randul si am intrat chiar la doamna care tocmai terminase ,,dezbaterea,, in cauza dar se pare ca dumneaei inca nu era pregatita sa se intoarca la indeletnicirea de baza caci eu ii tot explicam ce vreau iar dansa tot discuta in stanga, in dreapta sau la telefon in timp ce eu stateam in picioare (la invitatia de a ma aseza ii explicasem ca nu m-as mai putea ridica de pe acel scaun). Asa ca se uita in actele pe care i le inmanasem dar se vedea ca era cu mintea in alta parte caci nu prea intelegea ce e cu acele acte. Pana la finalul intrevederii i-am explicat de vreo cinci ori dar se pare ca n-a inteles nimic si nici nu prea a reusit sa citeasca cartea de identitate sau certificatul de casatorie caci pana la urma tot nu mi-a scris corect numele pe adeverinta de asigurat pe care mi-a inmanat-o iar atunci cand i-am atras atentia asupra acestui fapt mi-a zis ca de ce nu i-am explicat si ca oricum nu conteaza numele ci doar CNP-ul. Prin urmare am stat si m-am intrebat de ce mi-am pierdut timpul acolo? Sper totusi sa nu am probleme cand imi va fi ceruta adeverinta de asigurat atat timp cat aceasta e pe un nume iar cartea de identitate pe alt nume.
De ce oare unii oameni nu-si fac munca pentru care sunt platiti, mai ales atunci cand sunt platiti din bani publici? Se pare ca in Romania merge si asa...
joi, 22 august 2013
Caravană pe biciclete, Focşani UP Ride.
Asociaţia ABC Down, al cărui preşedinte este focşăneanul Decebal
Negoiţă vă invită
astăzi la o caravană pe biciclete, intitulată Focşani UP Ride. „Prin
această acţiune dorim să creem un Finish Line proiectului Europe UP
Ride, un eveniment pe bicicletă iniţiat de Răzvan Isac .Răzvan a plecat pe bicicletă din Amsterdam (Olanda)
şi a ajuns la Bucureşti după 25 zile (pe 14 august), realizând 4000 km
şi traversând 10 ţări, cu o medie de 166 km pe zi. El a traversat Europa
pentru a genera sprijin şi fonduri pentru Asociaţia ABC Down, care şi-a
propus să dezvolte activităţi destinate îngrijirii şi integrării
copiilor afectaţi de Sindromul Down“, afirma Decebal Negoiţă, preşedintele Asociaţiei ABC Down.
Astăzi, Răzvan Isac este invitat la Focşani de Asociaţia ABC Down, drept mulţumire pentru efortul lui, pentru a-i cunoaşte pe câţiva dintre micuţii pentru care a străbătut atâţia kilometri.
Practic, acest eveniment, care va dura maxim 30 – 45 de minute, va consta într-un tur al oraşului parcurs de o caravană formată din bikeri (clubul Ciclism Vrancea - Velo Power) şi nu numai, iubitori ai acestui sport, solidari şi susţinători ai copiilor cu Sindrom Down. Plecarea se va face la orele 18.30 de la Benzinăria MOL (intrarea în oraş dinspre Bucureşti), destinaţia finală fiind Piaţa Unirii, unde micuţii, împreună cu familiile acestora îi vor aştepta. Ora estimativă de sosire a caravanei în Piaţa Unirii este ora 19.00. Traseul va fi Benzinăria Mol – Bulevardul Bucureşti – Bulevardul Unirii (până la intersecţia cu Federalcoop) – Strada Mr. Gh. Pastia – Strada Cuza Vodă (până la sens giratoriu Teatru) – Strada Republicii (până la sens giratoriu Ceas Rău)– Bulevardul Unirii – Piaţa Unirii – intrarea din şosea. Întâlnirea va avea loc în faţa Prefecturii.
Acţiunea de azi va avea ca scop şi informarea, conştientizarea şi sensibilizarea comunităţii locale privind problematica copiilor şi tinerilor cu Sindrom Down. Orice focşănean, biker sau nu, se poate alătura caravanei. La linia de sosire, campionul Asociaţiei ABC Down, Răzvan Isac, împreună cu ceilalţi bikeri, vor preda „ştafeta” şi vor înmâna diplome şi medalii micuţilor afectaţi de Sindrom Down.
Asociaţia ABC Down, înfiinţată în luna mai a acestui an, are ca scop principal promovarea, protejarea şi reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor diagnosticate cu Sindromul Down, pentru o mai bună adaptare şi integrare socială cât şi creşterea nivelului de independenţă în rezolvarea sarcinilor vieţii cotidiene. La momentul de faţă este singura asociaţie din Vrancea care încearcă să formeze un grup suport al familiilor care au în creştere copii cu această afecţiune.(sursa Monitorul de Vrancea}
Astăzi, Răzvan Isac este invitat la Focşani de Asociaţia ABC Down, drept mulţumire pentru efortul lui, pentru a-i cunoaşte pe câţiva dintre micuţii pentru care a străbătut atâţia kilometri.
Practic, acest eveniment, care va dura maxim 30 – 45 de minute, va consta într-un tur al oraşului parcurs de o caravană formată din bikeri (clubul Ciclism Vrancea - Velo Power) şi nu numai, iubitori ai acestui sport, solidari şi susţinători ai copiilor cu Sindrom Down. Plecarea se va face la orele 18.30 de la Benzinăria MOL (intrarea în oraş dinspre Bucureşti), destinaţia finală fiind Piaţa Unirii, unde micuţii, împreună cu familiile acestora îi vor aştepta. Ora estimativă de sosire a caravanei în Piaţa Unirii este ora 19.00. Traseul va fi Benzinăria Mol – Bulevardul Bucureşti – Bulevardul Unirii (până la intersecţia cu Federalcoop) – Strada Mr. Gh. Pastia – Strada Cuza Vodă (până la sens giratoriu Teatru) – Strada Republicii (până la sens giratoriu Ceas Rău)– Bulevardul Unirii – Piaţa Unirii – intrarea din şosea. Întâlnirea va avea loc în faţa Prefecturii.
Acţiunea de azi va avea ca scop şi informarea, conştientizarea şi sensibilizarea comunităţii locale privind problematica copiilor şi tinerilor cu Sindrom Down. Orice focşănean, biker sau nu, se poate alătura caravanei. La linia de sosire, campionul Asociaţiei ABC Down, Răzvan Isac, împreună cu ceilalţi bikeri, vor preda „ştafeta” şi vor înmâna diplome şi medalii micuţilor afectaţi de Sindrom Down.
Asociaţia ABC Down, înfiinţată în luna mai a acestui an, are ca scop principal promovarea, protejarea şi reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor diagnosticate cu Sindromul Down, pentru o mai bună adaptare şi integrare socială cât şi creşterea nivelului de independenţă în rezolvarea sarcinilor vieţii cotidiene. La momentul de faţă este singura asociaţie din Vrancea care încearcă să formeze un grup suport al familiilor care au în creştere copii cu această afecţiune.(sursa Monitorul de Vrancea}
luni, 12 august 2013
Revedere, dupa 21 de ani
Ne-am cunoscut in prima zi de scoala a clasei a IX a. Eu, timida, ea putin mai expansiva, ne-am apropiat si am devenit colege de banca. Purtam amandoua acelasi nume. Am petrecut doi ani frumosi impreuna...
Apoi drumurile ni s-au despartit. Ea a plecat la alt liceu, eu am ramas.Ne-am mai vazut o singura data. Dupa cateva luni a aflat ca m-am imbolnavit, a venit speriata si m-a gasit in pat. Aceasta a fost ultima noastra amintire.
Viata ne-a luat pe fiecare pe propriile valuri si am uitat una de cealalta...Dar...dupa 20 de ani, am cautat-o si am gasit-o pe facebook iar dupa aproape 21 de ani ne-am revazut.
Doua destine total diferite...Nu mai eram fetitele de odinioara. Ea, sotie si mama de multi ani, viata o dusese de mult timp pe meleaguri straine, eu...multi ani de lupta cu boala, suferinta, neajunsurile sistemului medical, prejudecatile oamenilor iar mai nou, invat sa fiu sotie.
O revedere frumoasa a doi adulti ce poarta inca in suflete copilul de odinioara!
Apoi drumurile ni s-au despartit. Ea a plecat la alt liceu, eu am ramas.Ne-am mai vazut o singura data. Dupa cateva luni a aflat ca m-am imbolnavit, a venit speriata si m-a gasit in pat. Aceasta a fost ultima noastra amintire.
Viata ne-a luat pe fiecare pe propriile valuri si am uitat una de cealalta...Dar...dupa 20 de ani, am cautat-o si am gasit-o pe facebook iar dupa aproape 21 de ani ne-am revazut.
Doua destine total diferite...Nu mai eram fetitele de odinioara. Ea, sotie si mama de multi ani, viata o dusese de mult timp pe meleaguri straine, eu...multi ani de lupta cu boala, suferinta, neajunsurile sistemului medical, prejudecatile oamenilor iar mai nou, invat sa fiu sotie.
O revedere frumoasa a doi adulti ce poarta inca in suflete copilul de odinioara!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)