vineri, 20 mai 2011

Dizabilitate=inferioritate?

  Imi place sa cunosc oameni  pentru ca de la fiecare om pe care il cunosc am cate ceva de invatat, imi place sa cunosc alte persoane cu dizabilitati, imi place sa aflu cum isi inving acestea handicapul. S-a intamplat ca majoritatea prietenilor,prietenelor mele sa aiba de asemenea cate o dizabilitate desi nu i-am ales in functie de aceasta . Se pare doar ca avem mai multe in comun.Avem probleme, preocupari, interese comune.
Niciodata insa nu m-am simtit inferioara oamenilor asa-zis sanatosi, niciodata nu am fost complexata din cauza bolii mele.
  Zilele trecute ,am constientizat ,cu surprindere, ca sunt persoane care se simt inferioare sau ii considera pe cei asemeni lor inferiori tocmai din cauza dizabilitatii.Exista o expresie care spune ca nu-ti place la ceilalti,tocmai ce nu-ti place la tine insuti.In acest caz, e vorba despre o dizabilitate fizica.
  Am stiut ce inseamna sa fii sanatos ,asa-zis normal si stiu ce inseamna sa ai o boala deformanta dar nu am considerat niciodata ca eu ,cea de acum ,as fi inferioara celei care eram inaite sa ma imbolnavesc.
E adevarat ,atunci aratam altfel ,aveam o mobilitate mai buna, eram capabila sa fac orice din punct de vedere fizic dar boala cred ca m-a facut mai umana ,mai inclinata spre tot ce tine de spirit.Deci am pierdut ceva si am castigat altceva.Sunt aceeasi dar diferita.Asa ca mi-e foarte greu sa-i inteleg pe cei ce nu se plac din cauza dizabilitatii.Boala de care suferim face parte din noi si cred ca trebuie s-o acceptam ca  atare.
  Poate ar trebui sa ne observam mai mult sufletele si sa fim mai putin atenti la handicapul fizic pe care il avem.
  Daca vrem sa fim placuti de ceilalti ,ar trebui ca mai intai sa incepem sa ne placem noi insine!
  Ar trebui ca in fiecare clipa sa ne amintim ca suntem UNICI...iar spiritul nostru e asa cum vrem noi sa fie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu