luni, 2 mai 2011

Drumul meu

Merg singura pe drumul meu,
Chiar de mi-e bine,chiar de mi-e greu,
Din cand in cand doar intalnesc pe cineva
Ce merge pe a lui cale... altundeva.


Si merg, fara sa stiu spre ce ma indrept,
Inima-mi ba zburda, ba suspina-n piept,
E fericita cand e soare si are cui sopti
Si trista, cand al singuratatii nor deasupra-i va pluti.


Merg si incerc sa ma bucur mereu,
De privelistea drumului meu,
De florile ce-n cale-mi le intalnesc,
De-a soarelui raze,atunci cand ma  insotesc.


Pasesc in fiecare zi, fara sa stiu,
Daca-i devreme sau e prea tarziu,
De drumul drept sau serpuit va fi,
De fi-va-i bine sau greu inimii.


Ma deplasez fara incetare,
Sperand ca voi avea doar soare,
Speranta este tot ce mi-a ramas,
Doar ea ma insoteste la fiecare pas.

4 comentarii:

  1. Acest mic suflet s-a nascut pentru a invata sa nu renunte niciodata la sine insusi, pentru a invata sa sfinteasca orice loc prin prezenta sa, pentru a invata sa lumineze inima altora prin gesturile si cuvantul sau, pentru a invata sa daruiasca iubire, pentru a se putea Indumnezei.

    Cu mult drag, pentru Iuliana de la Codruta

    RăspundețiȘtergere
  2. Codruta, multumesc ,din suflet,pentru frumoasele tale cuvintele si pentru toate bucuriile pe care mi le-ai oferit!Esti un OM ,intre oameni!

    RăspundețiȘtergere