Tuturor, indiferent de varsta, statut social, etnie, religie ne place sa socializam, ne place sa impartim bucuriile si tristetile cu cei dragi noua, sa avem preocupari comune cu alti oameni sau pur si simplu sa conversam cu persoane pe care le cunoastem sau pe care nu le-am intalnit decat in mediul virtual .Desi din cand in cand toti avem nevoie de cateva clipe de insingurare pentru a putea medita, nimeni nu iubeste singuratatea.Cu atat mai mult cand ai o dizabilitate te simti prins in capcana singuratatii ,ai vrea sa evadezi dar de cele mai multe ori nu reusesti..
Cercetatorii au descoperit, se pare, ca singuratatea are implicatii mult mai profunde asupra unei persoane decat s-ar fi banuit:
,Singurătatea este la fel de dăunătoare pentru sănătate ca şi fumatul. Aceasta este concluzia surprinzătoare a oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Chicago, care sugerează că izolarea socială pe perioade mari de timp este la fel de periculoasă precum alcoolismul sau fumatul a 15 ţigări pe zi, informează Daily Mail.
Studiile anterioare au demonstrat că persoanele care nu socializează prezintă un risc crescut de a se confrunta cu demenţă şi hipertensiune arterială, deoarece genele de care avem nevoie pentru a lupta împotriva infecţiilor virale serioase sunt mai puţin active la persoanele singure comparativ cu restul populaţiei.
Mai mult, singurătatea poate cauza cancer sau boli cardiovasculare. Potrivit experţilor, singurătatea contribuie la creşterea nivelului hormonului de stres, ce poartă numele de cortizol, şi poate impinge presiunea arterială într-o zonă periculoasă care să determine un infarct sau un accident vascular cerebral.
"Din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc în izolare - parţial din cauza vârstei, dar şi a faptului că se căsătoresc târziu şi au puţini copii. Există mai puţini confidenţi, iar gradul de singurătate creşte," a declarat psihologul John Cacioppo, coordonatorul studiului.
Dacă pentru fumători există o soluţie, şi anume renunţarea la fumat, care să înlăture posibilitatea ca aceştia să dezvolte probleme de sănătate, pentru singurătate nu există soluţii practice de tipul unui plasture sau a unei gume de mestecat. O persoană care vrea să îşi dezvolte viaţa socială trebuie să o facă de una singură, iar pentru oameni mai în vârstă acest lucru poate fi extrem de dificil.
Prieteniile sunt consolidate mult mai bine în tinereţe, mai ales la şcoală, universitate sau la primele joburi. În această perioadă a vieţii, toată lumea vrea să îşi facă prieteni, iar acest lucru determină la stabilirea normală a unor relaţii care deseori dăinuie şi după maturitate. Dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, legăturile de prietenie se slăbesc din cauza unor factori posibili de tipul pierderilor grele, cunoştinţelor care aleg să plece în altă ţară, pensionării sau a partenerului care este obligat să rămână în casă din cauza unei afecţiuni.''(Ziarul GANDUL)
Va doresc sa nu va simtiti niciodata singuri!
Foarte interesantă postarea!...
RăspundețiȘtergereO întrebare personală dacă îmi permiți.
Te-ai simțit vreodată singură? Ce ai făcut ca să schimbi asta sau să scapi de aceea senzație?
Ms. anticipat pentru răspuns și scuze, sunt două întrebări!
Bineinteles ca am avut si eu momente, perioade chiar in care m-am simtit singura.De obicei cand ma simt singura incerc sa-mi gasesc ceva de facut ,incercand in felul acesta sa ignor acea senzatie sau incerc sa gasesc pe cineva cu care sa conversez.
RăspundețiȘtergereOvidiu, tu cum alungi singuratatea?
RăspundețiȘtergereMotivul pentru care te-am intrebat...de cele mai multe ori persoanele cu dizabilitati, in special cele cu dizabilitati din nastere, care nu au avut sansa de a se bucura de ceea e se numeste "viata sociala", prieteni...etc. , dar nu numai ei, au parte adesea de acest sentiment.
RăspundețiȘtergereIn urma cu cativa ani, atunci cand mi-am bagat net am incercat sa iau legatura cu astfel de persoane, cu probleme ca si mine dealtfel tocmai pentru a imi forma un cerc de prieteni in speranta de a scapa de acest sentiment.
Din pacate, din diverse motive, incercarea mea nu a mers asa ca intr- un final am renuntat.
Cum scap de acest sentiment.. Citind, vizionand filme; ascultand muzica, discutii pe mess eventual dak nu am cu cine live...pe scurt imi distrag atentia de la ce simt.
Toti incercam intr-un fel sau altul sa alungam singuratatea.Eu am prietene,prieteni in alte zone ale tarii asa ca vorbim la telefon sau pe mess.Cu prietenele din Bucuresti reusesc sa ma vad doar cand ma internez in spital iar ele vin in vizita.
RăspundețiȘtergere