E furtuna...
Vantul bate cu putere si inclina pana la pamant crengile copacilor de la fereastra mea,
Sufletul mi-e ravasit de schimbarea naturii dar si de schimbarea ta,
Cinci zile cu soarele afectiunii tale tu ma incalzesti
Si-apoi ca o furtuna, tot tu, ma pustiesti.
Vantu-mi bate prin plete si prin suflet... si ma rascoleste...
Dupa zile bune dar si rele mintea-mi scotoceste,
Frunzele copacilor se zbuciuma, biciuite de vant,
Gandurile ma impresoara, fiind pline de avant.
Florile si frunzele de napraznica furtuna, as vrea sa nu mai fie chinuite,
As vrea si noi s-avem doar zile insorite,
Sa ma iubesti in orice clipa si in orice ceas
Caci dragostea-i salvarea ce ne-a mai ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu