Astazi va voi spune o poveste de weekend ce are ca protagonisti doi rasfatati ai familiei mele.
Tzitzi, nazdravanul casei nu scapa nici un prilej de a iesi macar putin pe strada. Cum iese cineva, hop si el, printre picioarele celui ce iese sau chiar pe langa masina, in strada. Si desi este certat de fiecare data, nici ca-i pasa. O asemenea escapada pentru el merita chiar si o cearta zdravana. Asa ca nici ieri n-a scapat ocazia de a face un viraj pe strada, pe cand sotul meu scotea masina. Odata vazandu-se in strada, a zarit el repede un posibil partener de joaca si fuguta dupa el, fara sa ia in calcul ca nu oricine are chef de joaca cu el si in cateva secunde s-a trezit cu coltii unui dulau de trei ori mai mare decat el in ceafa. Noroc ca matusa mea era prin apropiere si a fugit sa scoata nefericitul din coltii dulaului ce pe loc o lua la sanatoasa spre propria casa, banuiesc. Dar Tzitzi vazand dulaul plecand se simti precum zmeul cel fioros si-si zise ca nu-l poate lasa sa plece fara ca macar sa-i arate si el coltii de la mare distanta si incepu sa alerge dupa el si sa-l latre. In cazul in care pana acum nu v-ati dat seama, Tzitzi e catelul familei. :)
In cele din urma simtindu-si orgoliul razbunat se intoarse acasa si dupa ce ii se face verificarea de rigoare, se sui pe o bancuta ca sa-si revina din sperietura.
Imediat langa el aparu una dintre partenerele lui de joaca Negruta si parca simtind emotiile si durerile acestuia incepe sa-l curete, uitand toate animozitatile, chiar in locul unde dulaul isi infipse coltii.
Ea nu vazuse incidentul cu celalalt caine si nici Tzitzi nu avea vreun semn pe blanita, asa ca nu-mi explic cum ea a stiut locul exact.
In cazul in care va indoiti ca exista afectiune intre o pisica si un caine, priviti-i pe Tzitzi si Negruta, ei sunt dovada ca chiar si animalute apartinand unor specii diferite, pot simti ceva una pentru cealalta. (Imi cer iertare ca nu sunt un fotograf prea bun :) )
Tzitzi, nazdravanul casei nu scapa nici un prilej de a iesi macar putin pe strada. Cum iese cineva, hop si el, printre picioarele celui ce iese sau chiar pe langa masina, in strada. Si desi este certat de fiecare data, nici ca-i pasa. O asemenea escapada pentru el merita chiar si o cearta zdravana. Asa ca nici ieri n-a scapat ocazia de a face un viraj pe strada, pe cand sotul meu scotea masina. Odata vazandu-se in strada, a zarit el repede un posibil partener de joaca si fuguta dupa el, fara sa ia in calcul ca nu oricine are chef de joaca cu el si in cateva secunde s-a trezit cu coltii unui dulau de trei ori mai mare decat el in ceafa. Noroc ca matusa mea era prin apropiere si a fugit sa scoata nefericitul din coltii dulaului ce pe loc o lua la sanatoasa spre propria casa, banuiesc. Dar Tzitzi vazand dulaul plecand se simti precum zmeul cel fioros si-si zise ca nu-l poate lasa sa plece fara ca macar sa-i arate si el coltii de la mare distanta si incepu sa alerge dupa el si sa-l latre. In cazul in care pana acum nu v-ati dat seama, Tzitzi e catelul familei. :)
In cele din urma simtindu-si orgoliul razbunat se intoarse acasa si dupa ce ii se face verificarea de rigoare, se sui pe o bancuta ca sa-si revina din sperietura.
Imediat langa el aparu una dintre partenerele lui de joaca Negruta si parca simtind emotiile si durerile acestuia incepe sa-l curete, uitand toate animozitatile, chiar in locul unde dulaul isi infipse coltii.
Ea nu vazuse incidentul cu celalalt caine si nici Tzitzi nu avea vreun semn pe blanita, asa ca nu-mi explic cum ea a stiut locul exact.
In cazul in care va indoiti ca exista afectiune intre o pisica si un caine, priviti-i pe Tzitzi si Negruta, ei sunt dovada ca chiar si animalute apartinand unor specii diferite, pot simti ceva una pentru cealalta. (Imi cer iertare ca nu sunt un fotograf prea bun :) )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu