Traim in Romania, ce asteptari sa mai avem?!

    In aceasta luna, dupa aproape un an, viata mi-a purtat iarasi pasii pe la instutia ce se ocupa cu protectia persoanei cu handicap adulte din Vrancea si... supriza! Iarasi curtea institutiei in cauza arata precum o balta.

Apa cat vedeai cu ochii si foarte multe masini. Extrem de dificil de ajuns la intrarea in institutie, fie ca incercai pe jos sau cu masina, mai ales daca ai o dizabilitate...

Pentru ca ar fi fost prea greu sa patrund in curte prin acea balta, sotul meu a ales varianta intrarii cu masina si avem parte de alta supriza, in dreptul singurului loc de parcare liber scria rezervat M.A.I. iar in dreptul placutei ce indica locurile destinate persoanelor cu handicap descoperim masini ce nu indicau prin nimic ca ar apartine unor asemenea persoane.

Iar ca tabloul sa fie complet, zona prin care aveai acces la rampa(treptele de la intrare fiind prea inalte pentru a putea fi urcate de o persoana cu mobilitate redusa) arata cam asa:

Erai nevoit sa te strecori printre masini, lucru aproape imposibil pentru persoanele in fotoliu rulant, si apoi sa treci printr-o balta mai mica.
  Odata ajuns in institutie te intampina o mare de oameni ce asteptau probabil sa intre la comisie si birouri suprapopulate cu angajati.
 Iar tu, persoana cu dizabilitate locomotorie grava, te vezi nevoit sa completezi cererea ce-ti este pusa in fata de un angajat, stand in picioare, aplecat deasupra unui colt de birou caci pentru tine nu mai existau scaune in acea institutie.
   Traim in Romania, ce asteptari sa mai avem?!













Cum iti poti cunoaste drepturile cand ai o dizabilitate?