Ganduri...

  Sunt dimineti in care ma trezesc prea obosita pentru a ma ridica din pat si cu toate acestea ma ridic, trag de mine  pentru a-mi indeplini sarcinile zilnice si mi-e atat de greu sa inteleg persoanele care prefera sa stea in pat fara sa aiba vreo problema care sa le tina acolo, orice activitate parandu-li-se mult prea grea...
  Sunt ani in care multe persoane nu pot iesi din casa macar pentru a merge sa-si cumpere o paine in timp ce multe alte persoane refuza sa faca acest lucru pentru ca li se pare ca mersul pe jos e sub demnitatea lor...
  Sunt vieti in care multi oameni nu se pot bucura de stralucirea soarelui si frumusetea florilor, fiind atat de greu de inteles acea categorie de tineri care prefera sa stea intreaga zi privind ecranul tabletei, al telefonului sau al calculatorului.
  Sunt atat de multe fiinte umane in lumea asta care nu reusesc sa scoata vreun suntet, in timp ce multe altele folosesc cuvintele pentru a rani...
  Sunt atat de multi oameni care nu reusesc sa auda ciripitul pasarilor, acordurile unei viori sau glasul mamei si sunt atat de dificil de inteles cei ce nu-si fac timp pentru a-i asculta pe cei dragi...
  Sunt atat de multe persoane cu diverse dizabilitati care isi cauta cu disperare un loc de munca iar multi oameni sanatosi refuza orice loc de munca din comoditate, preferand sa fie intretinuti...
  Sunt oameni pentru care viata e o lupta continua, tocmai de aceea sunt atat de greu de inteles oamenii pentru care viata e o contemplare continua...
  Atunci cand refuzati sa faceti ceva pentru voi sau pentru cei din jur, fara a avea un motiv temeinic pe care sa va bazati acest refuz, ganditi-va ca alte persoane si-ar dori sa poata face acel ceva dar nu pot...
Asadar...bucurati-va de viata si ganditi-va ca fiecare lucru facut, oricat de insignifiant ar parea este o binecuvantare!