,,Pasiuni'' de iarna...

  Dupa mari eforturi, in sfarsit am reusit ,,sa  ma racesc''. Numai mama si sotul sa fie ,,virusati'', eu nu?! Le-am mai lasat si lor putina ca sa nu zica ca sunt fata rea dar vroiam sa iau eu tot.
In ultima vreme, de cand ,,m-am intovarasit'' cu Mtx-ul am obiceiuri proaste. Cum vad o viroza, vreau si eu!
Am devenit avara. Ce, numai altii sa stea in pat, sa bea litri de ceai, sa inghita medicamente si sa sufle nasul?! Ador sa stau inconjurata de batiste! Sa ma ,,indop'' cu ceai! Iar atunci cand ma ridic din pat sa simt ca pamantul vrea sa fuga de sub picioarele mele! Ce poate fi ma frumos?! In plus, nu ma simt nici singura! Aceleasi ,,pasiuni'' le au toti din familia mea!
  Va doresc sa aveti o duminica frumoasa si sper ca aveti ,,obiceiuri'' mai bune decat ale mele!

Ne modeleaza cei din jur personalitatea?

  V-ati intrebat vreodata ce ne face sa fim ceea ce suntem? Genele? Educatia? Mediul in care traim?
Se pare ca toate acestea au un rol important in formarea noastra.
  Am fi noi ceea ce suntem fara afectiunea si sprijinul parintilor in copilarie (si nu numai)? Am fi ceea ce suntem daca parintii nu ne-ar fi facut inca de mici sa fim constienti de calitatile noastre? Daca nu ne-ar fi incurajat sa facem lucruri ce ne pun in valoare? Daca nu ne-ar fi cultivat increderea in propria persoana?
Bineinteles ca acest suport poate veni nu doar din partea parintilor ci contributii esentiale pot avea si bunicii  sau alti membri ai familiei iar mai tarziu, pe masura ce crestem un rol in formarea nostra pot avea profesorii, prietenii sau simple cunostinte care la un moment dat pot aprecia ceeea ce facem, ajutandu-ne sa fim mai increzatori (sau nu).
  Un cuvant de incurajare spus la momentul oportun ne poate ajuta sa decidem ce drum vom urma in viata.
  Din nefericire, exista persoane care nu s-au bucurat de un asemenea sprijin nici in copilarie, cand e cel mai important, nici mai tarziu ca adulti  si astfel adesea nu ajung sa-si cunoasca valoarea si nu incearca sa lupte pentru a-si cultiva calitatile sau mai rau au fost descurajati tot timpul fiindu-le subliniate doar defectele, neputintele etc.
  Din pacate, exista si cealalta extrema. Supraevaluarea. Unii parinti au tendinta sa exagereze constant calitatile propriilor copiii iar acestia ajung sa se supraevalueze si in viata sa se loveasca de tot felul de dezamagiri.
  Astfel cei din jur devin in viata barometrul propriei noastre valori iar noi la randul nostru devenim chiar fara sa constientiam  un baromentru pentru ceilalti.

Bolnavii îşi vor putea verifica datele medicale pe net

 ,,Acest lucru va fi posibil pentru pacienţii internaţi la spitalele Vidra, Adjud şi Dumbrăveni, unităţi incluse într-un proiect cu fonduri europene

Bolnavii îşi vor putea verifica datele medicale cu un singur click. Pacienţii care au trecut pe la spitalele din Vidra, Adjud şi Dumbrăveni vor avea ocazia să obţină de acasă, informaţiile cu privire la starea lor de sănătate prin accesarea “fişei de observaţie”. Acest lucru va fi posibil pentru că la nivelul celor trei spitale se implementează în această perioadă un sistem  informatic în cadrul proiectului “Sănătate în spitale”. Este vorba despre un proiect cu fonduri europene, coordonat de Spitalul de Boli Cronice Smeeni din judeţul Buzău, ce vizează creşterea calităţii actului medical şi al serviciilor medicale furnizate cetăţenilor din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est, respectiv din judeţele Buzău şi Vrancea. În cadrul acestui proiect, se doreşte implementarea unui sistem informatic integrat care să asigure îmbunătăţirea suportului decizional privind starea de sănătate a pacienţilor şi evaluarea eficientă şi în timp real a stării de sănătate a cetăţenilor. Astfel, se doreşte şi dezvoltarea unui portal web, destinat accesării facile a informaţiilor cu caracter medical de interes pentru cetăţeni, care va creşte nivelul de informare a acestora. “Urmează să fie implementate mai multe module în cadrul acestui proiect european. Se va realiza şi un portal web unde pacienţii vor putea accesa fişa de observaţie proprie în baza unui cod personal, decontul de cheltuieli, toate examenele şi tratamentele efectuate în perioada în care au fost internaţi în spital”, a precizat Costel Negoescu, managerul Spitalului de Psihiatrie Cronici Dumbrăveni.''

 Sursa:http://www.ziaruldevrancea.ro/

La multi ani! Adio 2014, Bun venit 2015!

  S-a mai sfarsit un an...Peste cateva ore ii vom spune ,,adio'' si ii vom ura ,,bun venit'' unui Nou An cu sufletele pline de speranta si bucurie.
  Intotdeauna la cumpana dintre ani, facem bilantul anului care se incheie si nadajduim ca vom avea un an mai bun.
  2014 a fost pentru mine un an cu realizari dar si cu neimpliniri, cu bucurii dar si cu dezamagiri, un an in care am renuntat la unele vise si m-am indreptat spre altele, un an in care am continuat sa ma descopar pe mine dar si pe cei din jurul meu, un an in care se poate spune ca am castigat dar am si pierdut.
Cand ma gandesc la 2015 primul gand care imi vine in minte este legat de sanatatea mea dar si a celor dragi mie. Viata m-a invatat ca sanatatea e cel mai important dar. Apoi ce poate urma daca nu, iubirea. Daca le am pe cele doua, ce mi-as mai putea dori?! Poate un loc de munca?! Nu poate, cu siguranta! Si forta sa duc mai departe proiectele pe care le-am inceput!
Cam la toate acestea ma gandesc acum la sfarsit de an...
Si cum nu-mi pot dori lucruri bune doar pentru mine, va doresc si voua ca anul 2015 sa va aduca multa sanatate si putere sa impliniti tot ce ce v-ati propus! Multumesc acelora dintre voi ce mi-ati fost alaturi in 2014 si sper ca imi veti fi si in 2015!
La multi ani! Primiti toate gandurile mele bune!

Craciun Fericit!

Primiti colindul?

   Netalas, netalas, netalas!
   In fiecare an pe 23 decembrie copilasii din localitatea mea incep sa umble din casa in casa pentru a colinda. Sau ar fi trebuit sa umble...S-au schimbat insa vremurile dar si vremea...Astazi au venit doar cativa copilasi care au strigat ,,Netalas, netalas, netalas!''
Se pare ca incet, incet datinile nu mai sunt atat de importante.
  Pe vremea cand eu eram copil (ooaa, ce batrana ma simt!) umblam alaturi de varul meu sau de cateva fetite din vecini din poarta in poarta pentru a colinda. Inotam prin zapada pentru a primi cateva nuci la Netalas sau cativa banuti la Plugusor. Cu ,,Buna dimineata'' si cu Sorcova nu prea reuseam sa ajung, nereusind sa ma trezesc devreme in vacante. Asteptam cu atata nerabdare aceasta perioada a anului! Sarbatorile n-ar fi avut farmec pentru noi daca nu reuseam sa colindam.
  Imi amintesc si acum cu nostalgie cum intr-un an la o casa ni s-a dat, mie si varului meu, doar o moneda de 15 bani iar el, mai mic fiind, era foarte nedumerit caci nu stia cum vom imparti acea moneda. Orice banut, oricat de mic era important. Era obtinut de noi.
  Insa nimic nu mai e ce a fost...Nici obiceiurile dar nici zapada de altadata...  Mi-e dor de acele vremuri!
  Si totusi primiti colindul?

 

Cuvant sau imagine?

  Iubesc cuvintele! Imi place sa le citesc si din cand in cand sa le folosesc in scris. Cat despre cele rostite...desi ma consider o persoana sociabila, nu cred ca posed ,,arta vorbirii'' dar fie ca ele sunt scrise sau vorbite intotdeuna pentru mine, cuvintele au avut o forta deosebita. Au avut puterea de a ma ajuta sau de a ma zdruncina atunci cand mi-au fost adresate sau cand doar le-am simtit transmitandu-mi ceva (desi nu-mi erau adresate) iar atunci cand le folosesc incerc sa ma gandesc la impactul lor asupra celorlalti.
  Cartile, aceste edificii cladite din cuvinte, intotdeuna mi-au fost cele mai bune prietene. Si cu toate acestea, observ cu tristete cum incet, incet, cartile incep sa-si piarda suprematia in zilele noastre in favoarea imaginilor. Bineinteles ca si acestea au farmecul lor dar societatea noastra, mult prea grabita parca nu mai are timp de oferit cuvantului scris. Vrea sa cuprinda totul dintr-o privire...
Nu mai avem timp pentru lectura, vizionam filme...Nu mai compunem scrisori, vorbim la telefon sau pe net (video call). Citim tot mai rar presa scrisa, urmarim, in schimb, stirile la tv. Chiar si pe retelele de socializare de multe ori, preferam sa dam like unor imagini, lipsite de relevanta decat sa citim ce are de spus cineva.
E oare acesta un semn de evolutie?

  Desi incerc sa ma familiarizez cu tot ce e nou, pentru mine intotdeauna cuvantul scris va avea magia lui...