In vizita la Muzeul Satului Vrancean

  O alta duminica insorita...
  Sotul meu de o saptamana imi tot propune sa mergem in Crangul de la Petresti.
  Pentru mine Crangul reprezinta o amintire din copilarie, pentru el locul unde a facut prima sedinta de conducere. Eu imi aminteam cu placere de Muzeul Satului Vrancean si de mica gradina zoologica(ce exista acolo candva)...El reusise, in urma cu un an, in timpul scolii de soferi, sa vada doar copacii...Asa ca plecam spre Crang si ,cu ce-mi mai aminteam eu, cu ce-si mai amintea el, reusim sa-l gasim destul de usor.
  De cum intri, te simti de parca ai pasi intr-un tinut de basm. Racoare si atat de multa liniste. Se auzea doar ciripitul pasarelelor. Fiind inainte de pranz, foarte putine masini parcate din loc in loc.
Singurele ce stricau aceasta atmosfera mirifica erau gropile din asfalt.

   Odata ajunsi descoperim cu bucurie ca Muzeul Satului inca mai exista. Daca fusesem incantati de atmosfera inca de la intrarea in crang, pasind in Muzeu, senzatia era si mai intensa. Ne era teama ca nu cumva, in acest spatiu, situat parca in afara timpului, sa nu producem cu pasii nostri un sacrilegiu.
Casute, din urma cu un secol, parca isi asteptau locuitorii sa se intoarca de la muncile campului.
Printre ele am descoperit una ce era identica cu cea a strabunicii mele( din pacate, nu mai exista nici strabunica, nici casa).

La fiecare pas intalneai copaci ,,dotati'' cu casute pentru pasarele si tot ce se auzea era doar cantul acestora.

N-am intalnit decat vreo sase vizitatori in cele doua- trei ore pe care le-am petrecut acolo. La un moment dat aveam impresia ca existam doar noi si acel satuc, uitat de lume. O senzatie unica...Sa fii in mijlocul lumii si totusi separat de ea. Parca toate acele pasari isi interpretau aria doar pentru noi.

  Din pacate, odata cu trecerea timpului a crescut si numarul persoanelor ce venisera sa-si petreaca duminica la iarba verde si deja incepuse sa se auda strigatele tinerilor, chiar din interiorul muzeului, ce probabil jucau fotbal sau volei in vreo poienita.
  Trebuie sa mentionez ca intrarea pentru adulti costa 4 lei iar pentru persoanele cu dizabilitati este libera. Singurul inconvenient pentru cei cu handicap locomotor ar fi ca nu pot admira casutele si din interior dar ce sa faci, in urma cu un secol nu erau rampe de acces, oamenii neavand prea multe facilitati. ( Nu ca acum ar avea prea multe...)
  Daca sunteti din Vrancea sau din judetele invecinate si nu ati reusit sa vedeti Muzeul Satului Vrancean pana acum, vi-l recomand din toata inima!
Este un loc unde se merita sa te ,,pierzi'' cateva ore (mai ales dimineata),in special daca simti nevoia sa ,,scapi'' de lume.