In ultimii 20 de ani am avut foarte putine iesiri care sa nu fie drumuri la diverse cabinete medicale, laboratoare de analize, clinici, spitale sau din cand in cand la supermarket pentru cumparaturile curente, asa ca eu si sotul ne-am propus sa incepem sa descoperim ,,lumea''.
Si cum soarele a inceput sa ne rasfete, am zis sa incepem si noi cu o plimbare in parcul din localitatea de domiciliu. Zis si facut. Duminica fiind ...am ajuns si noi in parc (care e mai degraba un parculet). Nu mai fusesem aici din ziua nuntii noastre. Un parc mic dar dragut, cel putin asa il percepusem atunci, poate fiind marcati si de euforia acelei zile.
Acum insa inca de la intrare am realizat ca nu prea e posibil sa ai o clipa de relaxare pe o bancuta deoarece un ,,consatean'' de al meu avusese grija de asta, parcandu-si masina la intrare si dand volumul manelelor la maxim.
Ne-am aseazat noi cumintei pe o bancuta dar Salam era hotarat sa nu ne lase nicidecum sa ne bucuram de priveliste. Se pare ca devenise singurul stapan al parcului iar noi daca nu ne incadram in trend era strict problema noastra caci cu siguranta tinerii din parc se simteau foarte bine. Daca noi nu mai avem 20 de ani...
Sau poate daca ne-am fi instalat noi primii in parc si am fi pus muzica pe care o preferam...desi o clipa de liniste ar fi fost atat de placuta...
N-am rezistat decat 30 de minute si plimbarea noastra s-a sfarsit.
Pacat ca am uitat sa ne respectam unii pe altii...
Si cum soarele a inceput sa ne rasfete, am zis sa incepem si noi cu o plimbare in parcul din localitatea de domiciliu. Zis si facut. Duminica fiind ...am ajuns si noi in parc (care e mai degraba un parculet). Nu mai fusesem aici din ziua nuntii noastre. Un parc mic dar dragut, cel putin asa il percepusem atunci, poate fiind marcati si de euforia acelei zile.
Acum insa inca de la intrare am realizat ca nu prea e posibil sa ai o clipa de relaxare pe o bancuta deoarece un ,,consatean'' de al meu avusese grija de asta, parcandu-si masina la intrare si dand volumul manelelor la maxim.
Ne-am aseazat noi cumintei pe o bancuta dar Salam era hotarat sa nu ne lase nicidecum sa ne bucuram de priveliste. Se pare ca devenise singurul stapan al parcului iar noi daca nu ne incadram in trend era strict problema noastra caci cu siguranta tinerii din parc se simteau foarte bine. Daca noi nu mai avem 20 de ani...
Sau poate daca ne-am fi instalat noi primii in parc si am fi pus muzica pe care o preferam...desi o clipa de liniste ar fi fost atat de placuta...
N-am rezistat decat 30 de minute si plimbarea noastra s-a sfarsit.
Pacat ca am uitat sa ne respectam unii pe altii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu