joi, 2 iunie 2016

Viata, o continua asteptare?

  Asteptam sa fim respectati de cei din jur... Asteptam sa fim iubiti de partenerul de viata... Asteptam sa fim sprijiniti de parinti in tot ce facem (iubirea lor este neconditionata)... Asteptam ca prietenii sa-si aminteasca momentele importante din viata noastra si sa ne fie alaturi in clipele dificile... Asteptam sa primim cadourile pe care ni le dorim de la membrii familiei in ceasurile anivesare... Asteptam, asteptam, asteptam...
Chiar si atunci cand spunem ca nu avem nici o asteptare intr-un colt de suflet tot exista o mica speranta ca se va intampla ceea ce dorim.
  De ce oare avem atat de multe asteptari? Pentru ca si noi la randul nostru ne daruim continuu. De la grija pentru membrii familiei pana la salutul timid sau zambetul fugar adresat pe strada unui necunoscut, toate contin o bucatica mai mica sau mai mare din sufletul nostru.
Daruim si asteptam sa primim sentimente, gesturi, obiecte...
  Atunci cand daruim o facem oare fara ca macar sa constientizam, din dorinta de a primi si noi la randul nostru? Sau poate asa e viata, un schimb continuu de energie ce se multiplica cu cat o transferam mai des de la unul la altul?!

Un comentariu:

  1. Da Iuliana, viata este o continua asteptare, chiar daca din cand in cand avem activitati, obligatii, responsabilitati, succese, realizari, ...

    RăspundețiȘtergere