E greu cand ai planuri mari de viitor

-Salutare, domnule! Buna ziua, doamna! Pot sa va intreb si eu ceva?
-De ce nu?!
-Nu puteti sa ma invatati si pe mine limba engleza? As vrea sa plec si eu in Anglia...
-Imi pare rau dar nu stapanesc atat de bine engleza incat sa invat si pe altcineva!
-Dar franceza ma puteti invata?
-Cu regret, nici asta nu pot s-o fac!
-Dar stiu ca ati meditat cativa copii...
-Adevarat! Dar i-am meditat la limba romana si la matematica.
-Pai, meditati-ma si pe mine!
-Dar la ce-ti va folosi in Anglia limba romana?
-Poate invat si eu sa scriu si sa citesc. Vreau sa progresez si pentru asta am nevoie sa iau bacul.
-Pentru bac trebuie sa pregatesti ce ai invatat in timpul liceului...
-Dar eu stiu ce am facut in liceu?! Ma duceam doar la cate o ora...
Tanarul din fata mea isi arunca apoi privirea spre masina de langa el.
-Mama ma tot bate la cap sa-mi iau si eu permis.
-E o idee foarte buna!
-Puteam sa iau in liceu, pentru ca am facut mecanica si electrotehnica auto dar n-am vrut.
-Foarte rau! Te-ar fi ajutat in viata.
-Am gasit un post la un supermarket...
-E foarte bine.
-Dar eu vreau sa plec in Anglia. Stiu italiana la perfectie.
-Atunci mergi in Italia.
-Nu, eu vreau in Anglia.
 Amintindu-mi ca in urma cu doar cativa ani ma rugase sa-l pregatesc pentru Academia de Politie, gasesc o scuza si intru in casa, nu inainte insa de a-l lasa in grija sotului meu.
Trec 10, 20 de minute si inca il aud povestind despre planurile lui de viitor. Sotul meu il aproba si nu indrazneste sa-i spulbere entuziasmul. Oare sa-mi salvez jumatatea sau sa-o las sa-si ispaseasca pacatele? :))
 E greu cand ai planuri mari de viitor dar si mai dificil e cand intalnesti un om cu teluri marete...